ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4825/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la data de 3 noiembrie 2003, în dosarul nr. 1980/2003, secția a V-a comercială a Curții de Apel București a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta, A.V.A.B., în contradictoriu cu pârâții V.T.I., S.V.I.E., V.D., V.G., U.M. și P.A., a înființat sechestru asigurător până la concurența sumei de 22.197.361.69 dolari S.U.A. plus dobânda legală, echivalentă în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, până la soluționarea dosarului nr. 1900/2003 al aceleiași instanțe, asupra bunurilor mobile ale pârâților, debitori astfel cum figurează acestea în anexele cererii introductive, respingând cererea privind înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparținând acestora.

Spre a hotărî astfel instanța de fond a reținut îndeplinirea condițiilor impuse de art. 907 alin. (1) C. com., apreciind că acest text face referire doar la averea mobilă și nu poate fi completat cu norma de drept comun C. proc. civ. și că nici norma specială, prevăzută de art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, aplicabilă în speță, nu derogă de la prevederile acestui text legal. Împotriva menționatei încheieri a formulat recurs reclamanta, A.V.A.B., solicitând modificarea, în parte, a acestei hotărâri, în sensul admiterii, în totalitate, a cererii formulate, cu consecința înființării sechestrului asigurător și asupra bunurilor imobile ale debitorilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În motivarea recursului s-a arătat în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit, art. 907 alin. (1) C. com. și, deopotrivă, a interpretat, eronat, legea specială, respectiv art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, care nu distinge că sechestrul se aplică averii imobile sau mobile a debitorului. Recursul este fondat. Astfel, este de observat că deși instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a legii speciale, evocând art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, a considerat, în mod greșit, că menționatul text limitează posibilitatea instituirii sechestrului doar asupra bunurilor mobile ale debitorilor, cu toate că din cuprinsul menționatului articol nu rezultă aceasta și, contrar principiului de drept enunțat în considerentele hotărârii: „speciallia generalibus derogant”, a făcut aplicarea art. 907 alin. (1) C. com., restrictiv interpretat față de trimiterile la C. proc.

civ., cuprinse în conținutul acestui text și reglementarea în vigoare a măsurii sechestrului asigurător, după modificarea ce i-a fost adusă prin art. I pct. 218 din O.U.G. nr. 138/2000, ce permite creditorului, potrivit art. 291 C. proc. civ., să solicite înființarea sechestrului asigurător și asupra bunurilor imobile ale debitorului, în condițiile prevăzute de lege. Așa fiind, constatând că incidența art. 304 pct. 9 în speță, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica, în parte, încheierea atacată în sensul că, în conformitate cu art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, va dispune înființarea sechestrului asigurător și asupra bunurilor imobile aparținând debitorilor, respectiv asupra imobilului situat în București, aparținând debitorului V.T.I.; asupra imobilului situat în Timișoara, și terenului arabil în suprafață de 4179 m.p., situat în jud. Iași, aparținând debitoarei V.D.

și asupra imobilului situat în București, aparținând debitorului P.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. București, împotriva încheierii din Camera de consiliu pronunțată în dosarul nr. 1980/2003 la 3 noiembrie 2003 de secția comercială a Curții de Apel București, modifică în parte încheierea atacată și dispune înființarea sechestrului asigurător și asupra bunurilor imobile aparținând intimaților-debitori V.T.I., V.D., și P.A., respectiv : imobil situat în București; imobil situat în Timișoara; teren arabil în suprafață de 4179 m.p., situat în jud. Iași, și imobil situat în București, str. George Enescu. Menține restul dispozițiilor încheierii recurate. I revocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2005.