ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4825/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4825/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data
de 3 noiembrie 2003, în dosarul nr. 1980/2003, secția a V-a comercială a Curții
de Apel București a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta, A.V.A.B.,
în contradictoriu cu pârâții V.T.I., S.V.I.E., V.D., V.G., U.M. și P.A., a
înființat sechestru asigurător până la concurența sumei de 22.197.361.69 dolari
S.U.A. plus dobânda legală, echivalentă în lei la cursul B.N.R. din ziua plății,
până la soluționarea dosarului nr. 1900/2003 al aceleiași instanțe, asupra
bunurilor mobile ale pârâților, debitori astfel cum figurează acestea în
anexele cererii introductive, respingând cererea privind înființarea
sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparținând acestora.
Spre a hotărî astfel instanța de
fond a reținut îndeplinirea condițiilor impuse de art. 907 alin. (1) C. com.,
apreciind că acest text face referire doar la averea mobilă și nu poate fi
completat cu norma de drept comun C. proc. civ. și că nici norma specială,
prevăzută de art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, aplicabilă în speță, nu
derogă de la prevederile acestui text legal.
Împotriva menționatei încheieri a
formulat recurs reclamanta, A.V.A.B., solicitând modificarea, în parte, a
acestei hotărâri, în sensul admiterii, în totalitate, a cererii formulate, cu
consecința înființării sechestrului asigurător și asupra bunurilor imobile ale
debitorilor, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat
în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit, art. 907 alin.
(1) C. com. și, deopotrivă, a interpretat, eronat, legea specială, respectiv art.
39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, care nu distinge că sechestrul se aplică
averii imobile sau mobile a debitorului.
Recursul este fondat.
Astfel, este de observat că deși
instanța de fond a reținut aplicabilitatea în cauză a legii speciale, evocând art.
39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, a considerat, în mod greșit, că
menționatul text limitează posibilitatea instituirii sechestrului doar asupra
bunurilor mobile ale debitorilor, cu toate că din cuprinsul menționatului
articol nu rezultă aceasta și, contrar principiului de drept enunțat în
considerentele hotărârii: „speciallia generalibus derogant”, a făcut aplicarea art.
907 alin. (1) C. com., restrictiv interpretat față de trimiterile la C. proc.
civ., cuprinse în conținutul acestui text și reglementarea în vigoare a măsurii
sechestrului asigurător, după modificarea ce i-a fost adusă prin art. I pct. 218
din O.U.G. nr. 138/2000, ce permite creditorului, potrivit art. 291 C. proc.
civ., să solicite înființarea sechestrului asigurător și asupra bunurilor
imobile ale debitorului, în condițiile prevăzute de lege.
Așa fiind, constatând că incidența art.
304 pct. 9 în speță, Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) și alin.
(3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica, în parte, încheierea
atacată în sensul că, în conformitate cu art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998,
va dispune înființarea sechestrului asigurător și asupra bunurilor imobile
aparținând debitorilor, respectiv asupra imobilului situat în București,
aparținând debitorului V.T.I.; asupra imobilului situat în Timișoara, și
terenului arabil în suprafață de 4179 m.p., situat în jud. Iași, aparținând
debitoarei V.D. și asupra imobilului situat în București, aparținând
debitorului P.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
creditoarea A.V.A.S. București, împotriva încheierii din Camera de consiliu
pronunțată în dosarul nr. 1980/2003 la 3 noiembrie 2003 de secția comercială a
Curții de Apel București, modifică în parte încheierea atacată și dispune
înființarea sechestrului asigurător și asupra bunurilor imobile aparținând
intimaților-debitori V.T.I., V.D., și P.A., respectiv : imobil situat în
București; imobil situat în Timișoara; teren arabil în suprafață de 4179 m.p.,
situat în jud. Iași, și imobil situat în București, str. George Enescu.
Menține restul dispozițiilor
încheierii recurate.
I
revocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 19 octombrie 2005.