ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 461 din 30

septembrie 2003 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul B.G. la o

pedeapsă principală de 10 ani și 2 luni închisoare și la 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d)

și e) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru comiterea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu referire la art. 197

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, cu referire la art.

71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost prelungită starea de arest a inculpatului B.G., iar, conform art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată, durata executată de la 19 mai

2003, la zi.

S-a constatat că partea vătămată

N.D. prin reprezentantul legal nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul B.G. a fost obligat la

plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care 300.000 lei onorariu de apărător din oficiu s-a dispus a fi avansată din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul B.G. locuiește în comuna

Matca, județul Galați, împreună cu partea vătămată N.D. în vârstă de 11 ani și

cu mama acesteia S.N.

Inculpatul obișnuia să consume

băuturi alcoolice, iar relațiile lui cu concubina S.N. s-au deteriorat cu

timpul.

În luna august 2002, inculpatul a

întreținut în mai multe rânduri raporturi sexuale, prin violență și amenințare,

cu partea vătămată N.D.

Înainte și după consumarea

raporturilor sexuale partea vătămată era amenințată de inculpat să nu spună

nimic în legătură cu cele întâmplate.

Partea vătămată a fost violată de

inculpat de mai multe ori până când aceasta s-a hotărât să relateze mamei sale

S.N., cele întâmplate, aceasta din urmă sesizând organele de poliție.

Audiat în fața instanței, inculpatul

B.G. a recunoscut că începând cu luna august 2002 a întreținut mai multe

raporturi sexuale cu minora N.D.

De asemenea, inculpatul a recunoscut

că a amenințat-o pe partea vătămată să nu spună nimic în legătură cu

raporturile sexuale pe care le întreținea cu acesta.

Partea vătămată în declarația dată,

a precizat că locuia cu mama sa și cu inculpatul în același imobil și că a fost

violată de inculpat de mai multe ori, acesta amenințând-o cu moartea. Totodată,

a menționat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Martora S.N. a precizat că

inculpatul B.G. a întreținut mai multe raporturi sexuale cu N.D. prin

amenințarea acesteia.

Prima instanță a reținut că

vinovăția inculpatului este dovedită și cu declarația martorei T.C., audiată

atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței.

Din declarațiile inculpatului și

părții vătămate, coroborate cu cele ale martorilor a rezultat că partea

vătămată a fost constrânsă de mai multe ori să întrețină raporturi sexuale.

În drept, fapta inculpatului B.G. de

a întreține de mai multe ori, în perioada august 2002 - mai 2003, raporturi

sexuale cu partea vătămată N.D., în vârstă de 11 ani, prin violență și

amenințare, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin.

(3), în referire la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul prin apărător a

solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 C. pen., sau reținerea

de circumstanțe conform art. 74 și art. 76 C. pen.

Prima instanță a apreciat că

cererile și apărările inculpatului sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Raportul de constatare medico-legală

a confirmat faptul că minora nu mai este virgină, deflorarea fiind mai veche de

7-10 zile, față de ziua examinării medicale.

Partea vătămată a indicat că

raporturile sexuale erau realizate cu intromisiunea organului genital masculin.

În faza de urmărire penală și la

confruntarea cu partea vătămată, inculpatul a recunoscut că a întreținut

raporturi sexuale cu partea vătămată.

În fața instanței, inculpatul a

recunoscut acuzațiile aduse, precizând că a întreținut raporturi sexuale

normale cu minora N.D., sub imperiul amenințării acesteia.

În aceste condiții, prima instanță a

apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de corupție sexuală. S-a apreciat, totodată, că nu pot fi reținute

circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, deoarece fapta comisă este

extrem de gravă, cu consecințe deosebite, pentru partea vătămată, care are

vârsta de doar 11 ani.

Pe de altă parte, fapta inculpatului

B.G. a avut consecințe negative și în comunitatea locală, stârnind indignare

profundă.

Având în vedere sinceritatea

inculpatului, faptul că a regretat mult cele întâmplate și că nu este cunoscut

cu antecedente penale, prima instanță a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia

se impunea a fi orientată către minimul special, prevăzut de lege.

Apelul declarat de inculpatul B.G.

împotriva sentinței penale nr. 461 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Galați

a fost respins, de către Curtea de Apel Galați, secția penală, ca nefondat,

prin decizia penală nr. 40/ A din 29 ianuarie 2004.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru greșita

individualizare a pedepsei.

Recurentul a învederat că dintr-o

serie de declarații ale martorilor și altor persoane audiate în cauză, rezultă,

fără dubii, că anterior comiterii faptei, a avut o conduită bună în comunitate

și, în general, în societate, încât pedeapsa aplicată, este prea aspră,

necoresponzând criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Contrar susținerilor recurentului,

în speță, instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca

modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen.

În operațiunea de individualizare a

pedepsei, realizată de instanța de fond au fost avute în vedere, așa cum a

reținut și instanța de apel, toate elementele ce caracterizează comportamentul

inculpatului, inclusiv cele la care se referă dispozițiile art. 74 C. pen.

Pentru a putea beneficia de

constatarea circumstanțelor atenuante, cu consecințele adecvate, asupra

pedepsei, nu este însă, suficient să invoci faptul că n-ai mai fost condamnat

și că în fața organelor judiciare ai fost sincer, ci trebuie să probezi că

infracțiunea comisă are caracter accidental, iar poziția de regret și de

recunoaștere sinceră, contribuie cu ceva la clarificarea cauzei, în ansamblul

său.

Or, în cazul inculpatului recurent,

nu sunt întrunite aceste condiții, inculpatul abuzând sexual, în mod repetat,

pe partea vătămată, în vârstă de numai 11 ani, iar recunoașterea și regretul

neavând mare semnificație, atâta timp cât fapta ce i se impută era dovedită, în

mod evident, cu celelalte probe.

În raport cu cele arătate, recursul

inculpatului apărând, ca nefondat, va trebui privit și respins, ca atare, în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

astfel, hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru

apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 29 ianuarie

2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 mai 2003 la 21 mai 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2004.