ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 461 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul B.G. la o pedeapsă principală de 10 ani și 2 luni închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu referire la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, cu referire la art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost prelungită starea de arest a inculpatului B.G., iar, conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată, durata executată de la 19 mai 2003, la zi.

S-a constatat că partea vătămată N.D. prin reprezentantul legal nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul B.G. a fost obligat la plata sumei de 1.800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorariu de apărător din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul B.G. locuiește în comuna Matca, județul Galați, împreună cu partea vătămată N.D. în vârstă de 11 ani și cu mama acesteia S.N. Inculpatul obișnuia să consume băuturi alcoolice, iar relațiile lui cu concubina S.N. s-au deteriorat cu timpul. În luna august 2002, inculpatul a întreținut în mai multe rânduri raporturi sexuale, prin violență și amenințare, cu partea vătămată N.D.

Înainte și după consumarea raporturilor sexuale partea vătămată era amenințată de inculpat să nu spună nimic în legătură cu cele întâmplate. Partea vătămată a fost violată de inculpat de mai multe ori până când aceasta s-a hotărât să relateze mamei sale S.N., cele întâmplate, aceasta din urmă sesizând organele de poliție. Audiat în fața instanței, inculpatul B.G. a recunoscut că începând cu luna august 2002 a întreținut mai multe raporturi sexuale cu minora N.D. De asemenea, inculpatul a recunoscut că a amenințat-o pe partea vătămată să nu spună nimic în legătură cu raporturile sexuale pe care le întreținea cu acesta. Partea vătămată în declarația dată, a precizat că locuia cu mama sa și cu inculpatul în același imobil și că a fost violată de inculpat de mai multe ori, acesta amenințând-o cu moartea.

Totodată, a menționat că nu se constituie parte civilă în cauză. Martora S.N. a precizat că inculpatul B.G. a întreținut mai multe raporturi sexuale cu N.D. prin amenințarea acesteia. Prima instanță a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită și cu declarația martorei T.C., audiată atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței. Din declarațiile inculpatului și părții vătămate, coroborate cu cele ale martorilor a rezultat că partea vătămată a fost constrânsă de mai multe ori să întrețină raporturi sexuale. În drept, fapta inculpatului B.G. de a întreține de mai multe ori, în perioada august 2002 - mai 2003, raporturi sexuale cu partea vătămată N.D., în vârstă de 11 ani, prin violență și amenințare, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), în referire la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul prin apărător a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 C. pen., sau reținerea de circumstanțe conform art. 74 și art. 76 C. pen. Prima instanță a apreciat că cererile și apărările inculpatului sunt nefondate pentru următoarele considerente: Raportul de constatare medico-legală a confirmat faptul că minora nu mai este virgină, deflorarea fiind mai veche de 7-10 zile, față de ziua examinării medicale. Partea vătămată a indicat că raporturile sexuale erau realizate cu intromisiunea organului genital masculin. În faza de urmărire penală și la confruntarea cu partea vătămată, inculpatul a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată.

În fața instanței, inculpatul a recunoscut acuzațiile aduse, precizând că a întreținut raporturi sexuale normale cu minora N.D., sub imperiul amenințării acesteia. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de corupție sexuală. S-a apreciat, totodată, că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, deoarece fapta comisă este extrem de gravă, cu consecințe deosebite, pentru partea vătămată, care are vârsta de doar 11 ani. Pe de altă parte, fapta inculpatului B.G. a avut consecințe negative și în comunitatea locală, stârnind indignare profundă. Având în vedere sinceritatea inculpatului, faptul că a regretat mult cele întâmplate și că nu este cunoscut cu antecedente penale, prima instanță a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia se impunea a fi orientată către minimul special, prevăzut de lege.

Apelul declarat de inculpatul B.G. împotriva sentinței penale nr. 461 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Galați a fost respins, de către Curtea de Apel Galați, secția penală, ca nefondat, prin decizia penală nr. 40/ A din 29 ianuarie 2004. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, pentru greșita individualizare a pedepsei. Recurentul a învederat că dintr-o serie de declarații ale martorilor și altor persoane audiate în cauză, rezultă, fără dubii, că anterior comiterii faptei, a avut o conduită bună în comunitate și, în general, în societate, încât pedeapsa aplicată, este prea aspră, necoresponzând criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Contrar susținerilor recurentului, în speță, instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. În operațiunea de individualizare a pedepsei, realizată de instanța de fond au fost avute în vedere, așa cum a reținut și instanța de apel, toate elementele ce caracterizează comportamentul inculpatului, inclusiv cele la care se referă dispozițiile art. 74 C. pen. Pentru a putea beneficia de constatarea circumstanțelor atenuante, cu consecințele adecvate, asupra pedepsei, nu este însă, suficient să invoci faptul că n-ai mai fost condamnat și că în fața organelor judiciare ai fost sincer, ci trebuie să probezi că infracțiunea comisă are caracter accidental, iar poziția de regret și de recunoaștere sinceră, contribuie cu ceva la clarificarea cauzei, în ansamblul său.

Or, în cazul inculpatului recurent, nu sunt întrunite aceste condiții, inculpatul abuzând sexual, în mod repetat, pe partea vătămată, în vârstă de numai 11 ani, iar recunoașterea și regretul neavând mare semnificație, atâta timp cât fapta ce i se impută era dovedită, în mod evident, cu celelalte probe. În raport cu cele arătate, recursul inculpatului apărând, ca nefondat, va trebui privit și respins, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 mai 2003 la 21 mai 2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2004.