ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 669/2004

Asupra

recursului de față;

In baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 513 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova,

inculpatul

K.I.S.

a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art.  209 alin.(1)

lit. a), cu aplicarea art.74 – 76  lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. [prin schimbarea,

în baza  art. 334 C. proc. pen. din două infracțiuni prevăzute de art. 208

alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a)  și art. 208 alin. (1) și art.  209

alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen.] la pedeapsa de 4 luni

închisoare.

Pentru

săvârșirea infracțiunii de fals privind  identitatea prevăzută de art. 293 C.

pen., cu aplicarea art. 74 – 76 lit. e) și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul

a fost condamnat la  pedeapsa de 2 luni închisoare.

In baza

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., inculpatul  va executa pedeapsa cea mai

grea de 4 luni  inchisoare.

In baza

art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului  liberării condiționate

pentru restul de 4 luni  închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2439 din 4 decembrie 2000 a

Judecătoriei Satu Mare, ramasă definitivă prin neapelare și contopirea acestuia

cu pedeapsa aplicată prin  prezenta sentință, inculpatul urmând să execute  4

luni închisoare.

S-a

făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.

S-a

luat act că prejudiciul în sumă de  297.304 lei a fost acoperit prin

restituire, partea  vătămată SC „P.L.” SA  neconstituindu-se parte civilă.

Inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000

lei din  care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului  din oficiu avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Prin

aceeași hotărâre, a fost condamnat și inculpatul L.I. la  pedeapsa rezultantă

de 3 luni închisoare în baza aceleiași  încadrări juridice.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța  de fond a reținut, în fapt, următoarele:

In ziua

de 22 iulie 2001, împreună cu alte trei persoane, inculpatii au sustras din

incinta SC „P.L.” SA cantitatea de 11 l benzină în valoare de 148.344 lei și 18

kg deșeuri de cupru în valoare de 138.960 lei. Fiind surprinși cu bunurile

sustrase asupra lor,  inculpații și-au declinat o identitate falsă consemnată

ca atare în procesele-verbale de constatare întocmite de organele de poliție și

în declarațiile  olografe.

Situația

de fapt și vinovăția inculpatului K.I.S. au fost reținute pe baza  materialului

probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare, proces-verbal de

verificare, proces-verbal de cântărire, declarațiile martorilor, dovezi

privind  prejudiciul, declarațiile inculpaților care nu au  recunoscut

săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Prin

decizia penală nr. 66 din 5 februarie  2003, Curtea de Apel Ploiești a respins

ca nefondat apelul declarat de inculpatul K.I.S., dispunând obligarea acestuia

la plata  cheltuielilor judiciare către stat în sumă de  700.000 lei din care

300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din  fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea  acestuia,

casarea hotărârilor atacate și achitarea  în temeiul art .11 pct. 2 lit. a)

raportat la art.10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de furt calificat

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art.  209 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru

infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen. s-a

solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Temeiul

juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și

14 C. proc. pen.

Examinând

recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este

fondat.

Din

analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de

judecată au reținut în mod corect și complet  situația de fapt și vinovăția

inculpatului, condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat fiind  legală și temeinică.

Inculpatul

a fost surprins de agenții de pază ai SC „P.L.” SA chiar lângă gardul

rafinăriei, având asupra  sa două sacoșe cu bunuri sustrase. La vederea

paznicilor, el a abandonat sacoșele și a  declarat că nu îi aparțin,

atribuindu-și și o  identitate falsă.

Martorii

oculari l-au văzut pe inculpat, împreună cu alte persoane, ieșind cu bunurile

sustrase din incinta  societății comerciale. Asumarea unei identități false s-a

făcut de către inculpat tocmai în scopul evitării răspunderii  penale pentru

fapta comisă.

Cu

privire la critica formulată privind modul de individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului  pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 C.

pen., Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Instanța

de fond a făcut o corectă și clementă aplicare a criteriilor generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea

inculpatului   circumstanțe atenuante determinate  de vârsta acestuia,

recunoașterea parțială a  faptelor, astfel că, prin reținerea dispozițiilor

art. 74 și 76 C. pen., pedeapsa a fost redusă sub minimul  legal prevăzut de

lege.

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 52

C. pen. și în scopul reeducării inculpatului în spiritul respectării valorilor

sociale încălcate, în cauză nu se impune reducerea  și mai accentuată a

pedepsei aplicate, pedeapsa de 2 luni închisoare fiind suficientă și necesară.

Pentru

aceste motive și constatând din oficiu că nu există motive de casare, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurentul

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul

apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând

și dispozițiile art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen., art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I.S. împotriva deciziei penale

nr. 66 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă

pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 februarie  2004.