ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 669/2004

Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 513 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul K.I.S. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.(1) lit. a), cu aplicarea art.74 – 76 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. [prin schimbarea, în baza art. 334 C. proc. pen. din două infracțiuni prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. a) C. pen.] la pedeapsa de 4 luni închisoare. Pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 74 – 76 lit. e) și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

In baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 luni inchisoare. In baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 4 luni închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2439 din 4 decembrie 2000 a Judecătoriei Satu Mare, ramasă definitivă prin neapelare și contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute 4 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen. S-a luat act că prejudiciul în sumă de 297.304 lei a fost acoperit prin restituire, partea vătămată SC „P.L.” SA neconstituindu-se parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Prin aceeași hotărâre, a fost condamnat și inculpatul L.I. la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare în baza aceleiași încadrări juridice. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: In ziua de 22 iulie 2001, împreună cu alte trei persoane, inculpatii au sustras din incinta SC „P.L.” SA cantitatea de 11 l benzină în valoare de 148.344 lei și 18 kg deșeuri de cupru în valoare de 138.960 lei. Fiind surprinși cu bunurile sustrase asupra lor, inculpații și-au declinat o identitate falsă consemnată ca atare în procesele-verbale de constatare întocmite de organele de poliție și în declarațiile olografe. Situația de fapt și vinovăția inculpatului K.I.S.

au fost reținute pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare, proces-verbal de verificare, proces-verbal de cântărire, declarațiile martorilor, dovezi privind prejudiciul, declarațiile inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Prin decizia penală nr. 66 din 5 februarie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul K.I.S., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 700.000 lei din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și achitarea în temeiul art .11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) C. proc.

pen. pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. Pentru infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 C. pen. s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect și complet situația de fapt și vinovăția inculpatului, condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat fiind legală și temeinică.

Inculpatul a fost surprins de agenții de pază ai SC „P.L.” SA chiar lângă gardul rafinăriei, având asupra sa două sacoșe cu bunuri sustrase. La vederea paznicilor, el a abandonat sacoșele și a declarat că nu îi aparțin, atribuindu-și și o identitate falsă. Martorii oculari l-au văzut pe inculpat, împreună cu alte persoane, ieșind cu bunurile sustrase din incinta societății comerciale. Asumarea unei identități false s-a făcut de către inculpat tocmai în scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă. Cu privire la critica formulată privind modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen., Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Instanța de fond a făcut o corectă și clementă aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante determinate de vârsta acestuia, recunoașterea parțială a faptelor, astfel că, prin reținerea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen., pedeapsa a fost redusă sub minimul legal prevăzut de lege. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen. și în scopul reeducării inculpatului în spiritul respectării valorilor sociale încălcate, în cauză nu se impune reducerea și mai accentuată a pedepsei aplicate, pedeapsa de 2 luni închisoare fiind suficientă și necesară.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând și dispozițiile art. 385 15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I.S. împotriva deciziei penale nr. 66 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.