ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5461/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 2 decembrie 2003 reclamanta a înregistrat acțiunea având ca obiect: - rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1128 din 15 octombrie 2002 și - repunerea părților în situația anterioară, iar, prin sentința civilă nr. 360 din 19 mai 2004 Judecătoria Aiud a respins acțiunea ca nefondată. Curtea de Apel Galați, sesizată la 1 septembrie 2004, cu apelul reclamantei, prin decizia civilă nr. 1522 din 8 decembrie 2004 a declinat competența judecării apelului în favoarea Tribunalului Vrancea, reținând, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. și, ca atare, a calificat calea de atac drept recurs, întrucât valoarea litigiului este sub 1 miliard de lei.

Tribunalul Vrancea, prin decizia civilă nr. 67 din 24 februarie 2005, a declinat competența la Curtea de apel, întrucât obiectul cauzei îl constituie rezilierea contractelor, astfel că nu sunt incidente dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ. 2. Competența judecării apelului aparține Tribunalului Vrancea, secția civilă. Obiectul cererii de chemare în judecată este precis determinat, rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere. Într-adevăr acțiunea în rezilierea unui act juridic este o acțiune patrimonială, căci ea vizează un drept evaluabil în bani, efectul principal al acestei calificări vizând competența materială și stabilirea taxei judiciare de timbru, după criteriul valoric.

Dar, cum rezultă neîndoielnic din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul acțiunii este rezilierea contractului, iar, conform art. 17 C. proc. civ., repunerea părților în situația anterioară este o cerere accesorie (restituirea prețului de 20 miliarde lei și predarea bunului vândut). Acțiunea în reziliere, ca acțiune personală, are drept scop desființarea contractului pentru neîndeplinirea unei obligații sau condiții prevăzută în acest contract, temeiul fiind art. 1020–1021 C. civ. În speță, acțiunea este mixtă, căci reclamanta solicită și repunerea în situația anterioară, adică restituirea lucrului vândut și a prețului plătit, astfel încât, obiectul litigiului este evaluabil, și, deci, poate fi prețuit de reclamantă, în sensul imperativ dat de art. 112 pct. 3 C. proc.

civ. Prin urmare litigiul (acțiunea) are ca obiect o valoare determinată pe baza căreia se poate stabili competența (criteriul valoric) și calea de atac (același criteriu), precum și taxa judiciară de timbru datorată. Potrivit art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță și cererile introduse pe cale principală privind „litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei, inclusiv”. Textul, în această redactare, a fost introdus prin art. I pct. 7 1 din O.U.G. nr. 58/2003, aprobat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004. Cum, în principiu, hotărârile date în primă instanță sunt, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., supuse apelului, rezultă că „hotărârile date fără drept de apel” constituie excepții, care trebuie precizate expres în lege și interpretate strict.

În forma dată de O.U.G. nr. 58/2003 textul art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ. prevedea că: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești … privind … obligația de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun imobil”; noul text intrat în vigoare la 29 mai 2004, înainte de declararea apelului (1 septembrie 2004) conține o dispoziție cu o formulare mult mai extinsă: „litigii al căror obiect au o valoare de până la un miliard de lei, în materie civilă și comercială”. Prin urmare orice litigiu patrimonial, inclusiv acțiunile în reziliere, rezoluțiune, în anulare sau în nulitatea unui act juridic, care privesc o valoare (preț, rest de preț ș.a.) de până la un miliard sunt cârmuite de dispozițiile art. 282 1 C. proc.

civ., iar hotărârile date în primă instanță nu vor fi supuse apelului. În consecință, soluționând acest conflict negativ de competență, Curtea va stabili drept cale de atac recursul și, astfel, va atribui competența Tribunalului Vrancea, conform art. 281 1 alin. (1) art. 2 pct. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Tribunalului Vrancea competența soluționării recursului declarat de reclamanta M.E. împotriva sentinței civile nr. 360 din 19 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Adjud. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.