ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5461/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 2 decembrie 2003 reclamanta a

înregistrat acțiunea având ca obiect:

- rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1128 din 15 octombrie 2002 și

- repunerea părților în situația

anterioară, iar, prin sentința civilă nr. 360 din 19 mai 2004 Judecătoria Aiud

a respins acțiunea ca nefondată.

Curtea de Apel Galați, sesizată la 1

septembrie 2004, cu apelul reclamantei, prin decizia civilă nr. 1522 din 8

decembrie 2004 a declinat competența judecării apelului în favoarea Tribunalului

Vrancea, reținând, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ. și, ca atare, a calificat calea de atac drept recurs, întrucât

valoarea litigiului este sub 1 miliard de lei.

Tribunalul Vrancea, prin decizia

civilă nr. 67 din 24 februarie 2005, a declinat competența la Curtea de apel,

întrucât obiectul cauzei îl constituie rezilierea contractelor, astfel că nu

sunt incidente dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ.

aparține Tribunalului Vrancea, secția civilă.

Obiectul cererii de chemare în

judecată este precis determinat, rezilierea contractului de vânzare-cumpărare

cu clauză de întreținere.

Într-adevăr acțiunea în rezilierea

unui act juridic este o acțiune patrimonială, căci ea vizează un drept evaluabil

în bani, efectul principal al acestei calificări vizând competența materială și

stabilirea taxei judiciare de timbru, după criteriul valoric.

Dar, cum rezultă neîndoielnic din

cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul acțiunii este rezilierea contractului,

iar, conform art. 17 C. proc. civ., repunerea părților în situația anterioară

este o cerere accesorie (restituirea prețului de 20 miliarde lei și predarea

bunului vândut).

Acțiunea în reziliere, ca acțiune

personală, are drept scop desființarea contractului pentru neîndeplinirea unei

obligații sau condiții prevăzută în acest contract, temeiul fiind art. 1020–1021

C. civ.

În speță, acțiunea este mixtă, căci

reclamanta solicită și repunerea în situația anterioară, adică restituirea

lucrului vândut și a prețului plătit, astfel încât, obiectul litigiului este

evaluabil, și, deci, poate fi prețuit de reclamantă, în sensul imperativ dat de

art. 112 pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare litigiul (acțiunea) are

ca obiect o valoare determinată pe baza căreia se poate stabili competența

(criteriul valoric) și calea de atac (același criteriu), precum și taxa

judiciară de timbru datorată.

Potrivit art. 282

1

alin. (1)

C. proc. civ. „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă

instanță și cererile introduse pe cale principală privind „litigii al căror

obiect are o valoare de până la un miliard lei, inclusiv”. Textul, în această

redactare, a fost introdus prin art. I pct. 7

1

din O.U.G. nr. 58/2003,

aprobat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004.

Cum, în principiu, hotărârile date

în primă instanță sunt, conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ., supuse

apelului, rezultă că „hotărârile date fără drept de apel” constituie excepții,

care trebuie precizate expres în lege și interpretate strict.

În forma dată de O.U.G. nr. 58/2003

textul art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ. prevedea că: „Nu sunt

supuse apelului hotărârile judecătorești … privind … obligația de plată a unei

sume de bani sau de predare a unui bun imobil”; noul text intrat în vigoare la

29 mai 2004, înainte de declararea apelului (1 septembrie 2004) conține o

dispoziție cu o formulare mult mai extinsă: „litigii al căror obiect au o

valoare de până la un miliard de lei, în materie civilă și comercială”.

Prin urmare orice litigiu

patrimonial, inclusiv acțiunile în reziliere, rezoluțiune, în anulare sau în

nulitatea unui act juridic, care privesc o valoare (preț, rest de preț ș.a.) de

până la un miliard sunt cârmuite de dispozițiile art. 282

1

C. proc.

civ., iar hotărârile date în primă instanță nu vor fi supuse apelului.

În consecință, soluționând acest

conflict negativ de competență, Curtea va stabili drept cale de atac recursul

și, astfel, va atribui competența Tribunalului Vrancea, conform art. 281

1

alin. (1) art. 2 pct. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

Vrancea competența soluționării recursului declarat de reclamanta M.E. împotriva

sentinței civile nr. 360 din 19 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Adjud.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

iunie 2005.