ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5284/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin notificarea din 30 octombrie 2001 D.I. a solicitat Prefecturii județului Galați plata de despăgubiri bănești în sumă de 400 milioane lei ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 în echivalentul morii mixte proprietatea părinților săi trecută fără titlu valabil în proprietatea statului în anul 1949 și demolată ulterior, precum și restituirea în natură a terenului în suprafață de 5.600 mp pe care s-a aflat moara, situat în localitatea Nartești din fostul județ Tecuci. Față de caracterul mixt al cererii (despăgubiri bănești și restituiri în natură), notificarea a fost transmisă spre rezolvare Primarului comunei Gohor, județul Galați, care, la data de 26 aprilie 2002, a cerut notificatorului să depună mai multe dovezi.

Prin acțiunea civilă din 30 noiembrie 2002, reclamantul D.N.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, cerând să fie obligat la plata despăgubirilor bănești obiect al notificării mai sus arătate. Acțiunea astfel formulată a fost respinsă ca fiind prematur introdusă prin sentința civilă nr. 124 din 14 martie 2003 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă. Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 129/A din 24 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Instanța de apel a statuat că, până la data introducerii acțiunii, nu a fost emisă dispoziția motivată ca răspuns la notificarea adresată de reclamant, iar reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată abandonând procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, fără a mai aștepta emiterea dispoziției, astfel că acțiunea sa este prematură.

Reclamantul D.I. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor astfel pronunțate și, pentru celeritate, soluționarea fondului pricinii de către instanța de recurs. Dezvoltând recursul, reclamantul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanțele au încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001. Recursul este întemeiat pentru cele ce succed. Instanțele au soluționat pricina de față prin prisma dispozițiilor art. 21-23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, statuând, în chiar aceste limite, în mod esențial greșit că acțiunea ar fi prematură, neobservând că în asemenea ipoteze, neemiterea dispoziției sau deciziei motivate în termenul prevăzut prin art. 23 alin. (1) din lege echivalează cu lipsa unei rezolvări favorabile a cererii obiect al notificării, ceea ce obligă instanțele să analizeze pe fond cererea iar nu să o respingă ca prematură.

Dar, cele arătate nu sunt incidente cauzei de față. Astfel, reclamantul a învestit instanța de judecată cu o acțiune având obiect și cauză precis determinate, anume obligarea statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata de despăgubiri bănești, cererea având ca temei prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, instanțele aveau obligația, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. ultim C. proc. civ., de a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Cu alte cuvinte, instanțele erau obligate a cerceta dacă notificarea a fost făcută în condițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă primăria a îndeplinit obligația stabilită prin art. 26 alin. (2) din lege și dacă acțiunea a fost introdusă în condițiile și termenele stipulate prin art. 26 alin. (3) din aceeași lege, numai în raport cu aceste dispoziții legale cauza putând fi rezolvată, indiferent de soluția pe care ar fi primit-o.

Așadar, calificând greșit cererea reclamantului, instanțele au schimbat nepermis natura actului juridic dedus judecății, numai astfel explicându-se rezolvarea ei prin prisma unor dispoziții legale care nu sunt incidente în cauză, ceea ce constituie motiv de recurs potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., caz în care se încadrează în realitate dezvoltarea motivului de recurs invocat de reclamant. În aceste împrejurări și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) și ale art. 313 C. proc. civ., recursul va fi admis, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de D.I. împotriva deciziei nr. 129/A din 24 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.