ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5258/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

La data de 14 ianuarie 2003 reclamantul P.S.

a chemat în judecată pe pârâtul Prefectul județului Bacău pentru ca în baza

art. 1 alin. (2), art. 6 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

să fie obligat să emită o decizie prin care să se acorde despăgubiri bănești

pentru un bun preluat abuziv de către stat în anul 1980.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1909

din 15 mai 1975 de Notariatul de Stat Bacău a cumpărat etajul I al imobilului

situat în Bacău, precum și terenul aferent construcției reprezentând curte și

grădină în suprafață de 365 mp. În anul 1980, fără ca reclamantul să fie

înștiințat, statul a început construcția unui bloc, luându-i-se o suprafață de

198 mp din grădină, unde reclamantul avea o magazie și o pivniță.

Pretinde reclamantul că pentru magazia

demolată a primit despăgubiri, dar nu și pentru terenul preluat și că deși l-a

notificat pe pârât conform Legii nr. 10/2001, acesta nu a dat nici un răspuns

demersului întreprins de reclamant.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 83/D din 12 februarie 2003 a

respins acțiunea formulată de reclamantul P.S, soluție confirmată de Curtea de

Apel Bacău, secția civilă, care, prin decizia nr. 36 din 16 aprilie 2003 a

respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel instanțele au

motivat că Prefectura nu are competența legală de a emite o decizie ori

dispoziție de acordare a despăgubirilor și de stabilire a cuantumului acestora,

ci are doar atribuțiuni administrative. În acest context, petentul a notificat

Prefectura Bacău, cererea sa fiind în lucru, va fi centralizată și va fi

trimisă Ministerului Finanțelor Publice după data de 14 martie 2003,

împrejurare confirmată de pârât prin întâmpinare.

Împotriva deciziei dată în apel prin care

s-a confirmat soluția tribunalului, în termen legal a declarat recurs

reclamantul P.S., recurs pe care însă nu l-a motivat.

Potrivit art. 306 C. proc. civ., recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de

ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care

este însă obligată să le pună în dezbaterea părților.

Întrucât reclamantul nu a motivat

recursul pe care l-a declarat și cum din actele dosarului nu rezultă existența

unor motive de ordine publică care ar îngădui invocarea și analiza lor chiar

din oficiu, recursul reclamantului se constată a fi nul și va fi rezolvat în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată

nul recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva deciziei nr. 36 din 16

aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2004.