ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5213/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 211 din 27 februarie 2004 pronunțată de Curtea

de Apel Iași a fost admis apelul declarat de pârâtul C.M. împotriva sentinței

civile nr. 2644/2003 a Judecătoriei Vaslui pe care a modificat-o numai în ce

privește obligarea reclamanților în favoarea pârâtului la plata cheltuielilor

de judecată.

A fost menținută în rest sentința

prin care a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamantul C.P. ș.a. împotriva

pârâtului C.M. având ca obiect, constituirea unei servituți spre calea publică,

pe terenul pârâtului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că, față de prevederile art. 274 C. proc. civ. care

instituie obligația de a suporta cheltuielile de judecată de către partea care

cade în pretențiuni, în mod greșit instanța de fond a omis acordarea acestora.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs numitul C.S. în calitate de administrator al SC C. SRL Vaslui criticând-o

pentru greșita acordare a cheltuielilor de judecată.

În opinia recurentului, pârâtului-intimat

nu i se cuveneau aceste cheltuieli în faza instanței de fond deoarece nu au

fost cerute și totodată, cuantumul acestora este prea mare în raport de munca

avocatului depusă în apărarea pârâtului.

Examinând recursul pârâtei prin

prisma criticilor formulate se constată că acesta este nefondat iar decizia

curții de apel este legală și temeinică.

Astfel, așa după cum corect a

reținut instanța de apel, prin concluziile scrise depuse la fond, pârâtul a solicitat

cheltuieli de judecată.

În condițiile în care acțiunea

introductivă a fost respinsă, potrivit art. 274 C. proc. civ., pârâtului i se

cuveneau cheltuieli de judecată.

Prin urmare, este nefondată critica

referitoare la faptul greșitei acordări a ceea ce nu s-a cerut atâta timp cât,

din actele de la dosar rezultă contrariul.

Cât privește cuantumul acestor

cheltuieli, raportat la volumul muncii, al perioadei relativ lungi a procesului

și la onorariul de 6 milioanei lei, se constată că și în acest caz, instanța de

apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 273 alin. (3) C. proc.

civ.

Pe cale de consecință, nefiind

invocat și nici dovedit vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de C.S. în calitate de administrator al reclamantei SC C. SRL Vaslui

împotriva deciziei civile nr. 211 din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.