ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5125/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

nr. 764 din 26 noiembrie 2003, Judecătoria Lipova a admis acțiunea

reclamantului H.G., în contradictoriu cu pârâtul H.O.H., Consiliul local al

comunei Ghioroc și SC T.C. Frumușani, a constatat că reclamantul are un drept

de preemțiune asupra terenurilor care au fost înscrise în titlul de proprietate

nr.125680/2001 pe numele pârâtului H.O.H., a anulat contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între acest parat și parata SC T.C. Frumușani, autentificat de notarul

public T.C., in partea care privește terenurile cu nr. top. 1492409/7/2 , nr.

top.1792892/ 2 , nr. top 18002895, nr.top180289/7 și nr.top. 1782886/1 și a

dispus revenirea la situația anterioară în C.F. nr. 62 nedefintivă Ghioroc.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 287 din 4 martie 2004, a admis

apelul declarat de parații SC T.C.A. SRL Ghioroc și H.O.H. împotriva hotărârii

primei instanțe și a schimbat în tot sentința atacata, în sensul ca a respins

acțiunea.

Împotriva

hotărârii instanței de control judiciar reclamantul a formulat contestație in

anulare, invocând nelegala citare a acestuia la judecarea apelului.

Prin decizia nr.

2001 din 24 septembrie 2004 , Curtea de Apel Timișoara a respins contestația in

anulare, ca inadmisibila.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut ca nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 C. proc.

civ., în sensul ca reclamantul nu a declarat recurs împotriva deciziei

pronunțate în apel, cale de atac în care putea invoca neregulata citare la

judecarea apelului.

Împotriva

acestei din urma hotărâri reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a arătat

ca a formulat contestație în anulare, pentru ca nu a putut declara recurs, în

raport de împrejurarea ca a fost citat la o altă adresa în apel, la aceeași

adresa a fost comunicată și decizia pronunțată în acea etapa procesuală și, în

consecință, nu a fost primita, ceea ce a dus la depășirea termenului de

declarare a recursului.

Examinând cauza

prin prisma excepției invocate și a criticilor formulate, se constata următoarele:

Contestația în

anulare viza retractarea hotărârii pronunțate in apel.

Potrivit art. 299

C. proc. civ., hotărârea menționata era supusa recursului.

Ca atare,

decizia data in contestație este deasemeni supusa recursului, conform art. 320

alin. (3) din același cod, așa încât excepția de inadmisibilitate se constată a

fi neîntemeiată.

Pe de alta

parte, cu referire la recursul declarat de contestatorul-reclamant, urmează a

se observa ca prin art. 129 din Constituția României, revizuita, cu referire la

art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia

părțile interesate pot apela la protecția judiciara a drepturilor subiective

încălcate, oferita imparțial de către instanțele competente, în cadrul

sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării

cauzei in doua grade de jurisdicție.

Mai mult, realizând

o armonioasa proporționalizare între imperativul stabilității raporturilor

juridice civile și cerința aflării adevărului, legea procesual civilă a

reglementat și posibilitatea reconsiderării situației juridice prezumată ca

autentica prin hotărâre judecătorească irevocabila, ce are ca atribut specific

și exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare

de atac in condiții precis și limitativ determinate.

Această

reglementare are aptitudinea de a satisface exigențele noii perspective asupra

justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art.13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din

Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Prin urmare,

revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competenta, în

condițiile legii procesual civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în

situații identice.

Totodată,

aceleași exigente exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de

atac exercitate in alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin

legea procesuala

Or, reclamantul

a formulat contestație în anulare, fără a invoca neregulata citare pe calea

recursului.

Susținerile

acestuia privind neregulata citare nu sunt confirmate de actele dosarului. Mai

mult, reclamantul putea formula recurs și cerere de repunere în termenul de

declarare, pentru motivul invocat, așa încât imposibilitatea exercitării

acestei căi de atac nu apare ca o situație reala, insurmontabila.

Ca atare,

nefiind îndeplinita condiția prevăzută de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., in

mod judicios contestația în anulare a fost respinsă, ca inadmisibila.

În consecință,

pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de H.G.

împotriva deciziei civile nr. 2001 din 24 septembrie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.