ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5115/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 18 aprilie 2003, reclamanta SC

I.T. SRL București a chemat in judecata Direcția Generala a Finanțelor Publice

a municipiului București și Administrația Finanțelor Publice a sectorului 5

București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de

judecata să oblige paratele la punerea în aplicare a procesului verbal de

control nr. 16215 din 23 august 2001, în sensul acordării facilitaților fiscale

prevăzute de O.U.G. nr. 11/1999, precum și obligarea acestora la plata sumei de

219.766.919 lei.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat ca prin procesul verbal menționat s-a constatat

că societatea comerciala îndeplinește condițiile pentru acordarea de facilitați

fiscale și ca beneficiază de reducerea obligațiilor consecutive de plata, iar

pârâtele refuza punerea in aplicare și restituirea sumei arătate în petitul

cererii.

Prin sentința

nr. 6116 din 17 decembrie 2003, Judecătoria sectorului 5 București a admis

acțiunea, în contradictoriu cu pârâta II.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

pârâta Administrația Finanțelor Publice a sectorului 5 București a declarat

apel, criticile privind greșita aplicare a legii.

S-a reținut că

procesul verbal de control menționat este un act administrativ.

Drept urmare,

raportul substanțial stabilit intre parți este de drept administrativ și , ca

atare, raportul procesual având același caracter este de competența de

soluționare a instanțelor de contencios administrativ.

Împotriva

acestei din urma hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta

Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București.

Pârâta a arătat

că împotriva soluțiilor date de organele fiscale cererilor de acordare de înlesniri

constituie acte administrative.

Împotriva

acestora poate fi formulata acțiune in temeiul Legii nr. 29/ 1990 și nu în

temeiul prevederilor Codului civil.

Prin urmare, în

mod corect a stabilit instanța de control judiciar natura raportului litigios.

Însă, modul de formulate a cererii

impunea respingerea acțiunii , ca inadmisibila.

În concluzie, pârâta

a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul

respingerii acțiunii, ca inadmisibila.

Reclamanta a

susținut ca instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, in

sensul ca litigiul privește de fapt refuzul pârâtei de a pune in executare

procesul verbal și a restitui suma menționată.

În consecință, acțiunea

a fost corect întemeiată pe dispozițiile art. 1073 și art. 1077 C. civ.

În concluzie,

reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în

sensul respingerii apelului declarat de pârâta.

Recursurile

sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sensul vizat

de pârâta, inadmisibilitatea invocata ar trebui valorificată ca o excepție

privind dreptul la acțiune, sub aspectul temeiului legal, în baza căruia

pretenția a fost dedusă judecații.

Or, în acest sens, pretenția

reclamantei are acțiune, doar că temeiul legal este altul, respectiv Legea nr. 29/

1990, în raport de care și competența de soluționare în prima instanța revine

tribunalului, așa încât recursul declarat de pârâta se constata a fi nefondat.

Pe de alta parte, reclamanta a dedus

judecații nesoluționarea în termen a cererii sale, cu referire la punerea în

aplicare a procesului verbal de control.

Or, aceasta

pretinsa vătămare într-un drept al sau, de către o autoritate publica, da

reclamantei calitatea de subiect de sezina , in temeiul căreia se poate adresa

instanței de contencios administrativ.

Ca atare, este

exclusa natura civila a litigiului și atragerea competenței de drept comun, în

raport de faptul generator al vătămării dreptului pretins și subiectul implicat,

așa încât recursul declarat de aceasta parte se constata a fi nefondat.

Pe de alta

parte, competența este de ordine publica, așa încât, în raport de pronunțarea

hotărârii de către o instanță necompetenta, în mod corect s-a dispus anularea

sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente.

În consecință,

pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de SC I.T. SRL

București împotriva deciziei civile nr. 1797 din 24 septembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat precum și recursul declarat

de Administrația Finanțelor Publice a sectorului 5 București, împotriva

aceleiași decizii civile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.