ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3257/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Societatea Națională de Telecomunicații R.T. SA, sucursala Iași, a chemat în judecată pe pârâta S.C. G.P. SRL și a solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 12.863.683 lei cu titlu de preț, cu majorări și cheltuieli de judecată. La rândul său, pârâta a chemat în garanție SC M. SRL București și a solicitat ca, în ipoteza în care va fi obligată să-i plătească reclamantei suma pretinsă prin acțiune, chemata în garanție să fie obligată la aceeași sumă, întrucât a preluat postul telefonic, fără să achite contravaloarea prestațiilor. Tribunalul Iași, prin sentința nr. 683 pronunțată la data de 22 mai 2000, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 12.863.683 lei, preț prestații cu dobândă ce urma să se calculeze de la data pronunțării sentinței și până la plata datoriei.

Cererea de chemare în garanție a fost respinsă prin aceeași sentință, cu motivarea că schimbarea titularului postului nu se putea face decât cu acordul R.T. SA, condiție care nu a fost îndeplinită. În acțiunea principală, s-a reținut că pârâta nu și-a respectat obligația de plată a prestațiilor, că nu a fost contestat cuantumul sumei ce s-a pretins de reclamantă și, în fine, că, în temeiul art. 43 C. com., pârâta datorează și dobândă calculată pentru nerespectarea termenului de plată. Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Iași care, prin decizia nr. 351 din 27 octombrie 2000, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de SC G.P. SRL Iași. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar nu s-au achitat anticipat și nici până la termenul de judecată, devenind, astfel, aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs P.O. în numele societății SC G.P. SRL. Recurenta a susținut că judecarea cauzei în cele două instanțe s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, privind procedura de citare, cât și a normelor privind comunicarea hotărârilor pronunțate. În ce privește citarea, P.O. a susținut că nu a figurat în citativ și nici nu a fost citat, fiindu-i, astfel, încălcat dreptul la apărare și dreptul de a-și exercita căile de atac, conform legii. A mai susținut recurenta că procedurile de citare cu societatea nu au fost îndeplinite, că s-a procedat la afișarea procedurii, fără a se identifica posibilitățile de comunicare anterioare acestei etape. Pentru aceste motive, recurenta a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Criticile formulate de pârâtă nu vizează soluția de anulare a apelului ca netimbrat, cu alte cuvinte, recurenta nu a pus în discuție aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care sancționează neplata taxei judiciare de timbru cu anularea cererii. Din examinarea dosarului de apel rezultă că instanța nu a putut păși la examinarea criticilor ce vizau fondul, așa cum a fost soluționat prin hotărârea primei instanțe datorită neîndeplinirii obligației stabilită prin art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, de a se achita taxa judiciară de timbru până cel mai târziu la primul termen de judecată. La dosarul de apel se află dovada citării recurentei, cu mențiunea de a achita sumele indicate în aceasta cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar.

Persoana fizică, P.O., care, în realitate, este administratorul societății, nu trebuia să figureze în citativ și nici să fie citată, așa cum se susține în recurs, întrucât, în cauză, a fost chemată ca pârâtă SC G.P. SRL, care se citează la sediul său. Comunicarea citației și a altor acte de procedură în cazul persoanelor juridice care pot sta în judecată, potrivit art. 92 1 C. proc. civ. se poate realiza prin afișare, dacă se constată lipsa oricărei persoane de la sediul acestora. Prin urmare, afișarea citației prin care i s-a cerut apelantei să achite taxa judiciară de timbru până la primul termen de judecată, a fost făcută procedural. În ce privește comunicarea hotărârii și deciziei pronunțată în apel, câtă vreme nu s-a pus problema tardivității promovării căilor de atac, critica este lipsită de interes și, oricum, nu constituie argument în susținerea motivului privind încălcarea dreptului la apărare.

Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credință și în conformitate cu scopul pentru care au fost recunoscute de lege, așa încât, în raport și de aceste dispoziții ale art. 723 C. proc. civ., critica referitoare la împiedicarea exercitării căilor de atac și a încălcării dreptului la apărare este nefondată. În consecință, în raport de considerentele de mai sus, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC G.P. SRL Iași, prin administrator P.O., împotriva deciziei nr. 351 din 27 octombrie 2000 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2003.