ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3257/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta Societatea Națională de Telecomunicații

R.T. SA, sucursala Iași, a chemat în judecată pe pârâta S.C. G.P. SRL și a

solicitat ca, prin sentința care se va pronunța, să fie obligată la plata sumei

de 12.863.683 lei cu titlu de preț, cu majorări și cheltuieli de judecată.

La rândul său, pârâta a chemat în garanție SC M. SRL

București și a solicitat ca, în ipoteza în care va fi obligată să-i plătească

reclamantei suma pretinsă prin acțiune, chemata în garanție să fie obligată la

aceeași sumă, întrucât a preluat postul telefonic, fără să achite

contravaloarea prestațiilor.

Tribunalul Iași, prin sentința nr. 683 pronunțată la

data de 22 mai 2000, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei

de 12.863.683 lei, preț prestații cu dobândă ce urma să se calculeze de la data

pronunțării sentinței și până la plata datoriei.

Cererea de chemare în garanție a fost respinsă prin

aceeași sentință, cu motivarea că schimbarea titularului postului nu se putea

face decât cu acordul R.T. SA, condiție care nu a fost îndeplinită.

În acțiunea principală, s-a reținut că pârâta nu și-a

respectat obligația de plată a prestațiilor, că nu a fost contestat cuantumul

sumei ce s-a pretins de reclamantă și, în fine, că, în temeiul art. 43 C. com.,

pârâta datorează și dobândă calculată pentru nerespectarea termenului de plată.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Iași

care, prin decizia nr. 351 din 27 octombrie 2000, a anulat, ca insuficient

timbrat, apelul declarat de SC G.P. SRL Iași.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că

taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar nu s-au achitat anticipat și nici

până la termenul de judecată, devenind, astfel, aplicabile prevederile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs P.O. în numele societății SC G.P. SRL.

Recurenta a susținut că judecarea cauzei în cele două

instanțe s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, privind procedura de

citare, cât și a normelor privind comunicarea hotărârilor pronunțate.

În ce privește citarea, P.O. a susținut că nu a

figurat în citativ și nici nu a fost citat, fiindu-i, astfel, încălcat dreptul

la apărare și dreptul de a-și exercita căile de atac, conform legii.

A mai susținut recurenta că procedurile de citare cu

societatea nu au fost îndeplinite, că s-a procedat la afișarea procedurii, fără

a se identifica posibilitățile de comunicare anterioare acestei etape.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat casarea

hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente.

Criticile formulate de pârâtă nu vizează soluția de

anulare a apelului ca netimbrat, cu alte cuvinte, recurenta nu a pus în

discuție aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care

sancționează neplata taxei judiciare de timbru cu anularea cererii.

Din examinarea dosarului de apel rezultă că instanța

nu a putut păși la examinarea criticilor ce vizau fondul, așa cum a fost

soluționat prin hotărârea primei instanțe datorită neîndeplinirii obligației

stabilită prin art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, de a se achita

taxa judiciară de timbru până cel mai târziu la primul termen de judecată.

La dosarul de apel se află dovada citării recurentei,

cu mențiunea de a achita sumele indicate în aceasta cu titlu de taxă de timbru

și timbru judiciar.

Persoana fizică, P.O., care, în realitate, este

administratorul societății, nu trebuia să figureze în citativ și nici să fie

citată, așa cum se susține în recurs, întrucât, în cauză, a fost chemată ca

pârâtă SC G.P.  SRL, care se citează la sediul său.

Comunicarea citației și a altor acte de procedură în

cazul persoanelor juridice care pot sta în judecată, potrivit art. 92

1

C. proc. civ. se poate realiza prin afișare, dacă se constată lipsa oricărei

persoane de la sediul acestora.

Prin urmare, afișarea citației prin care i s-a cerut

apelantei să achite taxa judiciară de timbru până la primul termen de judecată,

a fost făcută procedural.

În ce privește comunicarea hotărârii și deciziei

pronunțată în apel, câtă vreme nu s-a pus problema tardivității promovării

căilor de atac, critica este lipsită de interes și, oricum, nu constituie

argument în susținerea motivului privind încălcarea dreptului la apărare.

Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună

credință și în conformitate cu scopul pentru care au fost recunoscute de lege,

așa încât, în raport și de aceste dispoziții ale art. 723 C. proc. civ.,

critica referitoare la împiedicarea exercitării căilor de atac și a încălcării

dreptului la apărare este nefondată.

În consecință, în raport de considerentele de mai

sus, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta SC G.P. SRL

Iași, prin administrator P.O., împotriva deciziei nr. 351 din 27 octombrie 2000

a Curții de Apel Iași, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2003.