WOJCIK v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
WOJCIK v. POLAND (CtEDO, 2006)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 10851/02, de către Jan WÓJCIK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 4 aprilie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dna F. Elens-Passos grefierul adjunct, având în vedere cererea depusă la 28 februarie 2002; având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului; având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului; după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Jan Wójcik, este un național polonez care s-a născut în 1957 și trăiește în Wrocław. Guvernul contestat este reprezentat de dl Jakub Wołāsiewicz, agentul guvernamental. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 1993, reclamantul, cooperator de locuințe din Wrocław, a depus proceduri de plată împotriva reclamantului și a altor corespondenți la Curtea de District Wrocław. Documentele financiare ale reclamantului s-au dovedit a fi incorecte și reclamantul a prezentat ulterior documente corectate la 13 februarie 1995. La 22 februarie 1995, instanța a hotărât să atribuie un expert în acest caz. La 1 aprilie 1997, Curtea a atribuit expertului, care se presupune că nu avea cunoștințele specialiste necesare pentru acest caz. Expertul și-a prezentat avizul Curții la 2 octombrie 1997. La 17 martie 1998, expertul, interogat de către inculpați în timpul ședinței instanței, nu a putut da răspunsuri adecvate la întrebări. La 25 iunie 1997, în răspunsul în scris la întrebările acuzaților, expertul a prezentat un aviz complementar. La 27 noiembrie 1999, expertul a prezentat un al doilea aviz complementar. La 25 ianuarie 2000, acuzații, la cererea instanței, au prezentat plângeri cu privire la aspectele pe care expertul nu le-a putut explica. La 1 martie 2000, instanța a pronunțat o hotărâre și a solicitat reclamantului să plătească dobânzi de la data în care cauza a fost înaintata în instanță. Curtea a pronunțat motive scrise de hotărâre la 31 mai 2000. La 15 iunie 2000, reclamantul a interzis apelul. La 30 mai 2001, Curtea Regională Wrocław a respins recursul. Iunie 2001 reclamantul a solicitat să fie pregătită în mod scris motivele hotărârii. Hotărârea cu motivele a fost transmisă reclamantului la 3 septembrie 2001. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii în cazul său, motiv pentru care suma dobânzii pe care le-a plătit a depășit de trei ori suma datoriei. HOTĂRÂREA La 6 octombrie 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. La 8 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Jan Wójcik, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 2.600 euro în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în PLN la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării [deciziei luate] de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 15 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului în fața CEDO, declar că Guvernul Poloniei oferă să plătească 2.600 euro dlui Jan Wójcik în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în PLN la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării [deciziei luate] de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate să înceteze aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului