Wojcik împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 10851/02, de către Jan WÓJCIK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 4 aprilie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Traja Pavlovschi Garlicki Mijović, judecători și dna F. Elens-Passos grefierul adjunct, având în vedere cererea depusă la 28 februarie 2002; având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului; având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului; după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Jan Wójcik, este un național polonez care s-a născut în 1957 și trăiește în Wrocław.

Guvernul contestat este reprezentat de dl Jakub Wołāsiewicz, agentul guvernamental. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 noiembrie 1993, reclamantul, cooperator de locuințe din Wrocław, a depus proceduri de plată împotriva reclamantului și a altor corespondenți la Curtea de District Wrocław. Documentele financiare ale reclamantului s-au dovedit a fi incorecte și reclamantul a prezentat ulterior documente corectate la 13 februarie 1995. La 22 februarie 1995, instanța a hotărât să atribuie un expert în acest caz. La 1 aprilie 1997, Curtea a atribuit expertului, care se presupune că nu avea cunoștințele specialiste necesare pentru acest caz.

Expertul și-a prezentat avizul Curții la 2 octombrie 1997. La 17 martie 1998, expertul, interogat de către inculpați în timpul ședinței instanței, nu a putut da răspunsuri adecvate la întrebări. La 25 iunie 1997, în răspunsul în scris la întrebările acuzaților, expertul a prezentat un aviz complementar. La 27 noiembrie 1999, expertul a prezentat un al doilea aviz complementar. La 25 ianuarie 2000, acuzații, la cererea instanței, au prezentat plângeri cu privire la aspectele pe care expertul nu le-a putut explica. La 1 martie 2000, instanța a pronunțat o hotărâre și a solicitat reclamantului să plătească dobânzi de la data în care cauza a fost înaintata în instanță. Curtea a pronunțat motive scrise de hotărâre la 31 mai 2000. La 15 iunie 2000, reclamantul a interzis apelul.

La 30 mai 2001, Curtea Regională Wrocław a respins recursul. Iunie 2001 reclamantul a solicitat să fie pregătită în mod scris motivele hotărârii. Hotărârea cu motivele a fost transmisă reclamantului la 3 septembrie 2001. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii în cazul său, motiv pentru care suma dobânzii pe care le-a plătit a depășit de trei ori suma datoriei. HOTĂRÂREA La 6 octombrie 2005, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. La 8 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dl Jan Wójcik, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 2.600 euro în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în PLN la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării [deciziei luate] de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele prezentei cereri.

Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 15 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului în fața CEDO, declar că Guvernul Poloniei oferă să plătească 2.600 euro dlui Jan Wójcik în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în PLN la rata aplicabilă la data plății și fără impozite care ar putea fi aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării [deciziei luate] de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate să înceteze aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 10851/02 by Jan WÓJCIK against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4 April 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr G. Bonello , Mr K. Traja , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Ms L. Mijović, judges , and Mrs F. Elens-Passos , Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 28 February 2002; Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together; Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case; Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Jan Wójcik, is a Polish national who was born in 1957 and lives in Wrocław.

The respondent Government are represented by Mr Jakub Wołąsiewicz, the Government’s Agent. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 12 November 1993 the plaintiff, a housing co-operative in Wrocław, lodged suits for payment against the applicant and other co-respondents with the Wrocław District Court. The financial documents of the plaintiff proved to be incorrect and the plaintiff subsequently submitted corrected documents on 13 February 1995. On 22 February 1995 the court decided to assign an expert in the case. On 1 April 1997 the court assigned the expert, who allegedly did not have the specialist knowledge necessary for the case.

The expert submitted his opinion to the court on 2 October 1997. On 17 March 1998 the expert, questioned by the defendants during the court hearing, could not give proper replies to the questions. On 25 June 1997, in response to the defendants’ questions in writing, the expert submitted a complementary opinion. On 27 November 1999 the expert submitted a second complementary opinion. On 25 January 2000 the defendants, upon the court’s request, submitted pleadings regarding issues that the expert had been unable to explain. On 1 March 2000 the court delivered a judgment and demanded the applicant pay interest from the date on which the case had been brought to the court. The court delivered written grounds for the judgment on 31 May 2000. On 15 June 2000 the applicant appealed.

On 30 May 2001 the Wrocław Regional Court dismissed the appeal. On 4 June 2001 the applicant asked to have written grounds of the judgment prepared. The judgment with the reasons was served on the applicant on 3 September 2001. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 of the Convention about the excessive length of the proceedings in his case, the result of which is that the amount of the interest he has had to pay exceeded by three times the amount of the debt. THE LAW On 6 October 2005 the Court decided to communicate the application to the Government. On 8 February 2006 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Mr Jan Wójcik, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of 2.600 euros with a view of securing a friendly settlement of the above mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into PLN at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the [decision taken] by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts of this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 15 February 2006 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Government before the ECHR, declare that the Government of Poland offer to pay 2.600 euros to Mr Jan Wójcik with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into PLN at the rate applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the [decision taken] by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Declares to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention; Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Nicolas Bratza Deputy Registrar President