ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3121/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

C.M.M., condamnat definitiv la 12

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174 – art.175 lit. a) și i), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

73 lit. b), art. 74 lit. c) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 32 din

16 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, a cerut

întreruperea executării pedepsei, invocând că mama sa este bolnavă și se

confruntă cu greutăți financiare, el contribuind la întreținerea sa.

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 178 din 25 februarie 2003, a respins, ca

nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, din referatul întocmit

de autoritatea tutelară a Primăriei sectorului 6 București, rezultând că mama

condamnatului, la vârsta de 43 ani, este pensionată medical pentru „miopie

forte”, primind o pensie de circa 2.000.000 lei, petiționarul neputând

contribui, într-o perioadă de 3 luni, la îmbunătățirea semnificativă a

situației ei financiare, pentru achitarea restanței la întreținerea garsonierei

în care locuiește, de peste 16.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 200/ A din 8

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnatul C.M.M., cu motivarea că situația

financiară precară a mamei sale este de durată, neputând fi rezolvată în

răstimp de maxim 3 luni.

Împotriva acestei decizii

condamnatul a declarat recurs, nemotivat, prin apărător solicitând admiterea

acestuia, reiterând situația grea a familiei sale.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455 și art. 453 lit.

c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din

cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Or, așa cum au reținut instanțele de

judecată, din verificările făcute, a rezultat că nici condamnatul și nici

familia sa nu se află în situație specială, care să impună, cu necesitate,

întreruperea executării pedepsei.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.M.M. împotriva deciziei penale nr. 200/ A din 8

aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat să

plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2003.