ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3121/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.M.M., condamnat definitiv la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art.175 lit. a) și i), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. c) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 32 din 16 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, a cerut întreruperea executării pedepsei, invocând că mama sa este bolnavă și se confruntă cu greutăți financiare, el contribuind la întreținerea sa.

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 178 din 25 februarie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, din referatul întocmit de autoritatea tutelară a Primăriei sectorului 6 București, rezultând că mama condamnatului, la vârsta de 43 ani, este pensionată medical pentru „miopie forte”, primind o pensie de circa 2.000.000 lei, petiționarul neputând contribui, într-o perioadă de 3 luni, la îmbunătățirea semnificativă a situației ei financiare, pentru achitarea restanței la întreținerea garsonierei în care locuiește, de peste 16.000.000 lei. Prin decizia penală nr. 200/ A din 8 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul C.M.M., cu motivarea că situația financiară precară a mamei sale este de durată, neputând fi rezolvată în răstimp de maxim 3 luni.

Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, nemotivat, prin apărător solicitând admiterea acestuia, reiterând situația grea a familiei sale. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Or, așa cum au reținut instanțele de judecată, din verificările făcute, a rezultat că nici condamnatul și nici familia sa nu se află în situație specială, care să impună, cu necesitate, întreruperea executării pedepsei. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M.M. împotriva deciziei penale nr. 200/ A din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2003.