ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3467/2012

Asupra recursului

civil de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2011, pronunțată

în Dosarul nr. 10359/300/2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

a respins cererea de suspendare a cauzei, formulată de recurenta - reclamantă

H.E.

Curtea de apel a

reținut că a fost învestită cu recursurile declarate de reclamantele H.E. și

E.H. și de intervenienta Asociația Anticorupția împotriva Deciziei nr. 926 din

24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Cererea de suspendare

a judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ., dar condițiile prevăzute de acest text de lege nu sunt întrunite,

pentru că soluționarea acestei cauze nu depinde de soluționarea cererii de

strămutare formulată de H.E., cu atât mai mult cu cât Înalta Curte nu a dispus

suspendarea judecății.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs reclamantele H.E. și E.H.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentele au arătat că decizia atacată

este nelegală, deoarece Curtea de Apel București nu a ținut cont de faptul că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Recursul declarat

este inadmisibil, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 244

1

C. proc. civ., asupra suspendării judecării

procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu

recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Prin urmare, este

admisibil recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus

suspendarea judecății în primă instanță și în apel, nu și recursul împotriva

încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății în recurs.

În cauză, suspendarea

judecății s-a dispus în cadrul unei proceduri de judecare a recursului, motiv

pentru care, față de dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea este

inadmisibil.

De altfel, ulterior,

cererea de strămutare a fost respinsă de instanța supremă, iar procedura de

judecată a recursurilor, în cadrul căreia a fost formulată cererea de

suspendare, a fost soluționată prin Decizia nr. 1232 din 11 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Cât privește cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată, se va face aplicarea dispozițiilor

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., recurentele urmând a fi obligate la plata

onorariului de avocat într-un cuantum care să reflecte de valoarea și natura

pricinii și munca îndeplinită de avocat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantele H.E. și H.E. împotriva

Încheierii din 31 mai 2011, dată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă în Dosarul nr. 10359/300/2005.

Obligă pe recurente

la 500 RON cheltuieli de judecată către intimații pârâți A.D. și A.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.

Procesat de GGC - AA