CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 17189/02, de către Henryk KARNAS împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 4 aprilie 2006 ca secțiune compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Pellonpää Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dna Elens-Passos grefier, având în vedere cererea depusă la 29 martie 2002, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Henryk Karnas, este un național polonez care s-a născut în 1961 și locuiește în Goleniów, Polonia. El este reprezentat în fața Curții de dl Władysław Karnas, tutore al Curții sale și dna Winkler Marecka, avocat care practică în Szczecin. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. În februarie 1991, reclamantul a încheiat în fața unui notar public un acord prin care el și-a schimbat apartamentul pentru un apartament deținut de dl și dna La 25 septembrie 1991, Curtea Regională Szczecin ( Såd Wojewódzki ) a decis să incapaceze reclamantul din cauza tulburării mentale. Noiembrie 1991, tatăl reclamantului, dl Władysław Karnas, a fost numit tutore (opiekun La 21 noiembrie 1991, tutorele reclamantului, în numele reclamantului, a depus la Curtea Regională Szczecin un acțiunea care solicită o declarație că acordul din februarie 1991 a fost nul și nul. În septembrie 1993, 4 martie 1994 și 22 noiembrie 1995, judecătorul președinte a fost schimbat. La 17 mai 1996 și 10 iunie 1997, Curtea a desfășurat audieri. La 14 octombrie 1997, Curtea Regională Szczecin a pronunțat hotărâre. Curtea a permis acțiunea și a anulat acordul încheiat de către reclamant. Celălaltă parte la procedură a recursului. La 7 mai 1998, Curtea de Apel Poznań (Sād Apelacyjny) La 9 martie 2000, Curtea Regională de Szczecin (Sād Okręgowy ) a pronunțat o hotărâre în care a respins acțiunea. La 12 decembrie 2000, Curtea de Apel Poznań a respins recursul reclamantului. Reclamantul a depus un recurs de casă la Curtea Supremă ( Såd Najwyższy La 28 martie 2001, Curtea de Apel Poznań a respins recursul de cassare, deoarece a fost depus din timp. Raportul reclamantului împotriva acestei decizii a fost respins de către Curtea Supremă la 12 iunie 2001. Reclamantul susține că a fost notificat cu privire la această decizie la 12 octombrie 2001. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii civile, iar în plus, s-a plâns că procedura în cazul său este nedrept. HOTĂRÂREA La 21 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de tutorele reclamantului: „Not că guvernul Poloniei este pregătit să plătească suma PLN-ului. 10 000 (o mie de zloti polonezi) către dl Henryk Karnas, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 27 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de guvernul contestat: „Declar că Guvernul Poloniei propune să plătească PLN 10 000 (o mie de zloti polonezi) către dl Henryk Karnas, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate de a întrerupe aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și de a elimina aplicarea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului
Application no. 17189/02
by Henryk KARNAS
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 4
April 2006 as a Chamber composed of:
Sir
Nicolas
Bratza
,
President
,
Mr
G.
Bonello
,
Mr
M.
Pellonpää
,
Mr
K.
Traja
,
Mr
L.
Garlicki
,
Ms
L.
Mijović
,
Mr
J.
Šikuta,
judges
,
and Mrs
F.
Elens-Passos
,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 29 March 2002,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together.
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case.
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Henryk Karnas, is a Polish national who was born in 1961 and lives in Goleniów, Poland. He is represented before the Court by Mr Władysław Karnas, his court-appointed guardian and Ms
K.
Winkler
‑
Marecka, a lawyer practising in Szczecin. The respondent Government are represented by their Agent Mr J. Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
In February 1991 the applicant concluded before a public notary an agreement by which he exchanged his flat for a flat owned by Mr
and Mrs
L.
On 25 September 1991 the Szczecin Regional Court (
Sąd Wojewódzki
) decided to incapacitate the applicant due to his mental disorder. On 21
November 1991 the applicant’s father, Mr Władysław Karnas, was appointed as his guardian (
opiekun
).
On 21 November 1991 the applicant’s guardian, on the applicant’s behalf, lodged with the Szczecin Regional Court an action requesting a declaration that the agreement of February 1991 was null and void.
Subsequently, hearings were held on 19 February 1992, 23
September 1993, 4 March 1994 and 22 November 1995. The presiding judge was changed.
On 17 May 1996 and 10 June 1997 the court held hearings.
On 14 October 1997 the Szczecin Regional Court gave judgment. The court allowed the action and annulled the agreement concluded by the applicant. The other party to the proceedings appealed.
On 7 May 1998 the Poznań Court of Appeal (
Sąd Apelacyjny
) allowed the appeal and remitted the case.
After the remittal of the case the Regional Court held the first hearing on 7
January 1999.
On 9 March 2000 the Szczecin Regional Court (
Sąd Okręgowy
) gave a judgment in which it dismissed the action.
On 12 December 2000 the Poznań Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal. The applicant lodged a cassation appeal with the Supreme Court (
Sąd Najwyższy
).
On 28 March 2001 the Poznań Court of Appeal rejected the cassation appeal as it had been lodged out of time. The applicant’s appeal against this decision was dismissed by the Supreme Court on 12 June 2001. The applicant submits that he was notified about this decision on 12
October 2001.
The applicant complained under Article 6 of the Convention about the unreasonable length of the civil proceedings. In addition, he complained that the proceedings in his case were unfair.
On 21 February 2006 the Court received the following declaration signed by the applicant’s court-appointed guardian:
“I note that the Government of Poland are prepared to pay the sum of PLN
10,000 (ten thousand Polish zlotys) to Mr Henryk Karnas with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”
On 27 February 2006 the Court received the following declaration signed by the respondent Government:
“I declare that the Government of Poland offer to pay PLN
10,000 (ten thousand Polish zlotys) to Mr Henryk Karnas with a view to securing a friendly settlement of the above
‑
mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1
in fine
, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.
Françoise
Elens-Passos
Nicolas
Bratza
Deputy Registrar
President