ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3024/2005

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 30 ianuarie 2004 în dosarul nr. 1474/R/C/2003 al Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins cererea petiționarei SC T. SRL Sf. Gheorghe formulată prin administrator Ș.C. privind suspendarea executării încheierii din 27 octombrie 2003, pronunțată de judecătorul sindic, în dosarul nr. 2435/S/2002 al Tribunalului Covasna până la judecarea recursului declarat de petentă și aflat pe rolul aceleiași instanțe. Împotriva încheierii SC T. SRL Sf. Gheorghe a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc.

civ., invocând necitarea părților și încălcarea Legii nr. 64/1995 republicată în privința stabilirii cuantumului cauțiunii în raport de actele dosarului. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3121/2004 pronunțată la data de 29 septembrie 2004, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de SC T. SRL. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că art. 300 C. proc. civ., trebuie aplicat corespunzător și cum în cauză Încheierea a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov ca instanță de recurs, iar hotărârea ce o pronunță în recurs această instanță nu este susceptibilă de o cale de atac la Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit art. 4 C. proc. civ., fiind irevocabilă, este evident că nici cererea accesorie acestui recurs nu poate avea o cale de atac, fiind în această ipoteză, de asemenea irevocabilă.

Cu petiția înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 octombrie 2004, SC T. SRL Sf. Gheorghe a formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea arată că în sensul art. 318 C. proc. civ., „greșeală materială” înseamnă greșeala de ordin procedural cu consecința dării unei soluții greșite în speță neregularitatea evidentă privind actul de procedură a cărui repunere în drepturile nesocotite nu se poate face decât pe calea contestației în anulare. Contestatoarea menționează că la primul termen de judecată a formulat o cerere legală de amânare în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc.

civ. și instanța încălcând prevederile acestui text de lege cât și principiul contradictorialității nu a acordat termenul solicitat pronunțând o soluție greșită. Printr-un alt motiv contestatoarea arată că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății și totodată a făcut o aplicațiune greșită a legii când a reținut că „recurenta-debitoare SC T. SRL nu a făcut dovada consemnării cauțiunii în sumă de 1.529.758.981 lei. Pentru motivele invocate, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 3121 din 29 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată. Analizând motivele invocate de contestatoare, instanța apreciază că nu sunt întemeiate, nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc.

civ., dispoziție invocată de contestatoare în motivarea în drept a cererii formulate. Astfel, instanța de recurs corect a respins recursul declarat de SC T. SRL pe excepția inadmisibilității și trebuie menționat că a soluționat acest recurs cu procedură legal îndeplinită. În consecință decizia atacată cu contestație în anulare este legală, situație în care se va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T. SRL SF. GHEORGHE împotriva deciziei nr. 3121 din 29 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 mai 2005.