ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4697/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4313 din 7 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Arad, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul S.G. împotriva pârâtelor S.C. și E.L.E., în sensul obligării acestora din urmă să cedeze reclamantului posesia și folosința efectivă asupra imobilului în litigiu, dispunând evacuarea lor din spațiul locativ. S-a respins acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2091 din 23 iulie 2002, de restabilire a situației anterioare de C.F. și efectuarea cuvenitelor mențiuni. Împotriva acestei sentințe, au formulat apel atât reclamantul, cât și pârâtele S.C.

și E.L.E. Prin decizia civilă nr. 357 din 11 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile, ca nefondate. Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut, în esență, că, față de împrejurarea că în cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumpărare s-a menționat expres că prețul stabilit de comun acord de părți, a fost primit de reclamantul-vânzător în întregime de la cumpărătoare, înainte de semnarea contractului, invocarea de către reclamant a fictivității prețului nu poate constitui argument pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.

Au mai reținut instanțele că, prin contractul de vânzare-cumpărare, reclamantul a înțeles să înstrăineze doar nuda proprietate asupra apartamentului, rezervându-și dreptul de uzufruct viager, intabulat în C.F., conform dispozițiilor art. 517 C. civ., precum și că acesta nu are obligația de a asigura un spațiu de locuit pârâtelor, indiferent de gradul de rudenie ori afinitate dintre ei, bucurându-se de dreptul de a folosi imobilul, de a locui nestingherit în el, pe toată durata vieții sale. Decizia a fost atacată de către pârâți prin prezentul recurs, care este nemotivat în sensul prevederilor art. 306 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În prezenta cauză, recurenții nu invocă vreun motiv de recurs și nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ., limitându-se să își exprime nemulțumirea față de „respingerea apelului și evacuarea din locuință (…)”. Prin urmare, constatându-se că recurenții nu s-au conformat exigențelor prevăzute de art. 302 1 lit. c) și art. 303 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata că recursul este nul, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de pârâții E.L. și S.C. împotriva deciziei civile nr. 357 din 11 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.