ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4697/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4697/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4313 din 7
octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Arad, s-a admis, în parte, acțiunea
civilă formulată de reclamantul S.G. împotriva pârâtelor S.C. și E.L.E., în
sensul obligării acestora din urmă să cedeze reclamantului posesia și folosința
efectivă asupra imobilului în litigiu, dispunând evacuarea lor din spațiul
locativ.
S-a respins acțiunea reclamantului
pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 2091 din 23 iulie 2002, de restabilire a situației
anterioare de C.F. și efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Împotriva acestei sentințe, au
formulat apel atât reclamantul, cât și pârâtele S.C. și E.L.E.
Prin decizia civilă nr. 357 din 11
martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile, ca nefondate.
Pentru a se pronunța astfel,
instanțele au reținut, în esență, că, față de împrejurarea că în cuprinsul
contractului autentic de vânzare-cumpărare s-a menționat expres că prețul
stabilit de comun acord de părți, a fost primit de reclamantul-vânzător în
întregime de la cumpărătoare, înainte de semnarea contractului, invocarea de
către reclamant a fictivității prețului nu poate constitui argument pentru
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Au mai reținut instanțele că, prin
contractul de vânzare-cumpărare, reclamantul a înțeles să înstrăineze doar nuda
proprietate asupra apartamentului, rezervându-și dreptul de uzufruct viager,
intabulat în C.F., conform dispozițiilor art. 517 C. civ., precum și că acesta
nu are obligația de a asigura un spațiu de locuit pârâtelor, indiferent de
gradul de rudenie ori afinitate dintre ei, bucurându-se de dreptul de a folosi
imobilul, de a locui nestingherit în el, pe toată durata vieții sale.
Decizia a fost atacată de către
pârâți prin prezentul recurs, care este nemotivat în sensul prevederilor art.
306 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o
parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia,
în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței,
raportat la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurenții nu
invocă vreun motiv de recurs și nu formulează critici care să facă posibilă încadrarea
în art. 304 C. proc. civ., limitându-se să își exprime nemulțumirea față de
„respingerea apelului și evacuarea din locuință (…)”.
Prin urmare, constatându-se că
recurenții nu s-au conformat exigențelor prevăzute de art. 302
1
lit.
c) și art. 303 alin. (1) C. proc. civ., urmează a constata că recursul este
nul, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de
pârâții E.L. și S.C. împotriva deciziei civile nr. 357 din 11 martie 2004 a
Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.