ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3685/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1238 din 7 iunie 2004, Judecătoria Medgidia a admis acțiunea formulată de reclamanții D.S. și D.C. și a dispus în temeiul art. 61 din Legea nr. 114/1996 și art. 480-481 C. civ. evacuarea necondiționată a pârâtei D.B. din imobilul proprietatea reclamanților situat în Medgidia, județul Constanța. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pârâta a fost căsătorită cu D.C., fiul reclamanților, de care a divorțat prin sentința civilă nr. 281 din 9 februarie 2004 a Judecătoriei Medgidia, iar domiciliul comun al soților a fost în locuința reclamanților. În prezent pârâta nu-și justifică un titlu locativ în spațiul reclamanților, fiind tolerată, astfel că în cauză s-a făcut aplicarea art.61 din Legea nr. 1/1996 și art. 480-481 C. civ.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 940/C din 15 septembrie 2004 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta D.B. reținând că aceasta nu s-a conformat obligației ce îi revenea în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată, de a achita anticipat sau cel mai târziu până la primul termen de judecată taxa de timbru, deși a fost citată cu această mențiune. În recursul declarat D.B. susține că nu a avut cunoștință de obligația achitării taxei de timbru și de termenul de judecată, pe citație neexistând semnătura sa. Solicitând admiterea recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, pârâta-recurentă solicită citarea sa în Medgidia. Recursul este nefondat. Atât la instanța de fond, unde pârâta s-a prezentat la toate termenele cât și în apel, procedura cu aceasta s-a îndeplinit prin afișare, la adresa din Medgidia județul Constanța.

Reclamanții-intimați care locuiesc la aceeași adresă nu pot fi suspectați de subtilizarea citației, dovada în acest sens fiind și faptul că la instanța de fond, când într-adevăr ei ar fi fost mai interesați de absența pârâtei, aceasta s-a prezentat în instanță, deci a primit citația. Existența hotărârii de divorț, unde D.B. a fost citată la aceeași adresă din Medgidia, fiind prezentă în instanță, exclude o atare bănuială la care se referă și care rămâne practic irelevantă, de vreme ce pârâta nu a înțeles să-și aleagă un alt domiciliu unde să-i fie comunicată actele de procedură, așa cum a făcut-o explicit în cererea de recurs. Procedura cu pârâta a fost îndeplinită pentru termenul de 15 septembrie 2004, când s-a soluționat apelul, prin afișare, așa cum de altfel s-a îndeplinit procedura și cu reclamanții, iar citația apelantei poartă mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru de 42.500 lei și a timbrului judiciar în valoare de 3.000 lei.

Așadar, procedura cu pârâta-apelantă fiind corect îndeplinită, aceasta fiind încunoștiințată de obligația achitării taxei de timbru și cuantumului acestuia, criticile formulate în recursul declarat sunt neîntemeiate, ceea ce impune în temeiul art. 312 C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.B. împotriva deciziei civile nr. 940/C din 15 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.