ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4498/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 2345 din 19 martie

2004, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov și în consecință a obligat-o pe

pârâta SC C. SA Constanța la plata sumei de 539.994.326 lei, cu titlu de

actualizare dividende aferente anului 1997 cu rata de inflație pe perioada 1

aprilie 1999 – 12 martie 2001 și 329.630.721 lei, cu titlu de dobânzi legale

calculate la dividendele anului 1997 pe perioada 1 aprilie 1999 – 12 martie

întoarcere a executării formulată de pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a dat eficiență raportului de expertiză depus la dosar și a

făcut aplicarea art. 43 C. com., apreciind drept comercială obligația de plată

a dividendelor și ca subînțelesă clauza obișnuită de impreviziune în ce

privește cererea de actualizare cu rata inflației a sumelor neplătite, ca o

sancțiune unitară.

Cererea de întoarcere a executării

s-a apreciat ca inadmisibilă, măsura cu acest obiect fiind de atributul

instanței care evocând fondul a desființat titlu executoriu, al instanței de

care sau a celei de rejudecare pe fond, ori, în speță, instanța de recurs a

statuat asupra competenței.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, prin decizia nr. 342 din 25 noiembrie 2004 a admis apelul declarat

de pârâta SC C. SA Constanța, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că

a respins capătul de cerere privind plata daunelor interese prin aplicarea

indicelui de inflație ca nefondat, a admis cererea de întoarcere a executării

și a dispus restituirea sumei de 928.298.361 lei achitată de pârâtă cu O.P. din

28 martie 2003, în temeiul sentinței nr. 315 din 22 ianuarie 2003 a

Tribunalului Brașov, menținând restul dispozițiilor din hotărârea apelată.

Prin aceeași decizie, apelul

declarat de reclamanta S.I.F. T., vizând modalitatea de stabilire a

cheltuielilor de judecată a fost respins ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a

reținut că daunele pretinse de reclamantă urmare aplicării indicelui de

inflație nu se referă la dividendele datorate prin sentința civilă nr. 386/2000

a Tribunalului Brașov ci constituie actualizarea unor daune interese deja

stabilite.

Conform art. 404

2

C.

proc. civ., cererea pârâtei de restabilire a situației anterioare s-a apreciat

ca admisibilă, nefiind necesară formularea unei cereri reconvenționale,

neputând fi însă primită cererea de plată a dobânzii legale pentru lipsa de

folosință a sumei de 922.298.361 lei achitată la 28 martie 2003 cât timp

dobânda nu a reprezentat o plată deja făcută pentru a fi restituită.

Cu privire la excepțiile invocate de

apelanta pârâtă, acestea au fost soluționate corect de către instanța de fond

prin încheierea interlocutorie din 26 septembrie 2003.

Decizia instanței de apel a fost atacată

cu recurs atât de reclamanta S.I.F. T. SA cât și de pârâta SC C. SA Constanța.

I. Recurenta reclamantă a criticat

decizia menționată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8 și 9 C.

proc. civ., arătând în esență că:

- litigiul fiind unul în pretenții

iar nu societar, normele de competență aplicabile sunt cele prevăzute de art. 12

C. proc. civ., iar nu cele ale art. 15 C. proc. civ., aplicarea acestora de

către instanță fiind deci greșită;

- prejudiciul produs prin

neexecutarea obligației a fost determinat prin expertiza administrată în dosar,

iar repararea acestuia se impune în raport de art. 1084-1086 C. civ., greșit

fiind înlăturată actualizarea sumei datorate;

- întoarcerea executării s-a dispus

cu aplicarea greșită a prevederilor art. 404

2

alin. (2) teza II C.

proc. civ., nefiind în ipoteza prevăzută de acest text de lege;

- decizia nu cuprinde motivele

pentru care i-a fost respins apelul pe care l-a declarat.

II. Recurenta pârâtă critică decizia

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia

invocă:

- neaplicarea art. 720

1

alin.

(2) C. proc. civ., este greșită, corespondența cu reclamanta neputând fi

asimilată procedurii de conciliere directă;

- soluționarea greșită a excepției

prescripției dreptului la acțiune, cererea de chemare în judecată în cauza de

față fiind formulată ulterior împlinirii termenului de prescripție pentru

obligația principală, a datei de 15 aprilie 2001; termenul de prescripție

pentru dobânzi a început să curgă la 15 aprilie 1998, ele neputând fi

solicitate după împlinirea prescripției dreptului la acțiune;

- greșit nu s-a admis acordarea de

dobânzi legale pentru lipsa de folosință a sumei de 922.298.361 lei a cărei

restituire s-a dispus.

Recursurile sunt fondate pentru

considerentele care urmează.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților.

În cauza de față se constată însă că

decizia atacată nu a fost motivată în fapt și în drept făcând imposibilă

verificarea unora din motivele de recurs sau, după caz, a recursului în

întregul său.

Astfel, soluția de respingere a

apelului declarat de reclamantă nu cuprinde nici o motivare în corpul hotărârii

ca de altfel nici înlăturarea motivului de apel formulat de pârâtă cu privire

la prescripția dreptului la acțiune.

În acest ultim caz, trimiterea pe

care decizia o face la încheierea de ședință a tribunalului din 26 septembrie

2003 nu satisface exigența legii pentru simplul fapt că nici această încheiere

prin care s-a respins excepția prescripției, excepție de fond, nu cuprinde vreo

motivare iar în sentință referirea la acest aspect: ”dreptul reclamantei s-a

născut după pronunțarea sentinței nr. 386 din 14 martie 2000, iar dreptul de a

solicita actualizarea se naște periodic grevată de neexecutarea obligației

debitoarei”, este generală, lipsită de rigoare, inexactă și incompletă, câtă

vreme prin acțiune s-au solicitat nu numai actualizarea, care în prezent prin art.

371 alin. (3) C. proc. civ., are o rezolvare legislativă, dar și dobânzi cu

privire la care operează principiul raportului dintre principal și accesoriu,

cerere neverificată în fond.

Drept urmare, față de cele ce preced

Înalta Curte va casa decizia atacată și va trimite cauza la aceeași instanță de

apel pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta S.I.F. T. SA Brașov și pârâta SC C. SA Constanța.

Casează decizia nr. 342/ COM din 25

noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța și trimite cauza, aceleiași instanțe,

pentru rejudecare.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 octombrie 2005.