ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1031/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1031/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009

a Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților SC S.A.B.T. SRL și Primarul municipiului Gherla, a fost

admisă în parte acțiunea civilă formulată, extinsă și precizată de reclamanții

L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I., B.D.M.I. împotriva pârâților Primarul

municipiului Gherla și SC S.A.B.T. SRL Gherla și, pe cale de consecință, au

fost obligați pârâții Primarul municipiului Gherla și SC S.A.B.T. SRL să emită

dispoziție/decizie motivată, în baza Legii nr. 10/2001 (SC S.A.B.T. SRL pentru

imobilul cu nr. top 511/1 și 512/1/2, iar Primarul municipiului Gherla pentru

imobilul cu nr. top 512/1/1), pentru soluționarea notificării formulate de

reclamanți și de către antecesorii lor, înregistrată prin B.E.J., la data de 1

august 2001, în baza Legii nr. 10/2001.

A fost respinsă

acțiunea formulată față de pârâții SC A. SA Gherla, persoană juridică aflată în

procedura insolvenței, prin lichidator C.S., și A.D.S. București.

Pârâții SC S.A.B.T. SRL

și Primarul municipiului Gherla au fost obligați să achite reclamantului L.R.Ș.

suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele

acestei sentințe, s-a reținut că, în baza Legii nr. 10/2001, reclamanții au

depus o notificare, prin intermediul B.E.J. M.F., cu nr. 173/2001, trimisă

Primarului municipiului Gherla, prin care au solicitat restituirea în natură a

imobilelor, constând în corp 1 - casă din piatră și cărămidă, acoperită cu

țiglă, cu patru încăperi și dependințe, corp 2 - anexe gospodărești, constând

din magazie, grajduri, șură, construită din cărămidă, acoperită cu eternit,

corp 3 - clădire moară și terenul aferent în suprafață de 780 stjp + 1470 stjp,

situate în comuna Băița, jud. Cluj, identificată în CF 245 Băița, cu nr. topo

511/1 și 512/1 (fila 18 de la dosar).

S-a invocat, în

cadrul notificării, faptul că Statul Român a preluat aceste imobile, în baza

Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, iar ei sunt moștenitorii foștilor

proprietari de carte funciară, B.I. și B.B. În justificarea calității lor

procesuale active, reclamanții au înțeles să depună acte de stare civilă.

Verificând cuprinsul

CF 245 Băița A+l, nr. topo. 511/1 și 512/1, tribunalul a constatat că acest

imobil a fost proprietatea lui B.I. și soției acestuia, născută R.B., înscriși

sub Bl și B2, iar, ulterior, a fost preluat de Statul Român, în baza Decretelor

218/1960 și Decretului 712/1966, intabularea fiind făcută sub B9.

Ulterior, sub B10, cu

încheierea CF nr. 1869, 1870 din 18 aprilie 1996, s-a constatat că imobilul cu nr.

topo 511/1 și 512/1 s-a dezmembrat în două numere topo, respectiv 512/1/1, care

s-a reînscris în favoarea vechilor proprietari de CF, și 512/1/2, în suprafață

de 3685 mp, și care, împreună cu nr. topo 511/1, în suprafață de 2805 mp, s-a

transcris în CF nr. 326, în favoarea SC A. SA Gherla.

Apoi, conform

mențiunii de sub B 12, parcela cu nr. topo 512/1/1 a fost comasată cu alte nr. topo

și transcrisă în CF nou 384 Băița, iar, conform acestei cărți funciare, în

prezent, acest imobil comasat este înscris în favoarea proprietarilor de sub

B1, O.L. și O.C.S., din anul 2003, aceștia fiind intabulați cu titlu de drept

de cumpărare.

Tribunalul a mai

reținut că, la data de 26 septembrie 2001, Primarul municipiului Gherla a

comunicat pârâtei SC S.A.B.T. SRL notificarea reclamanților în vederea soluționării,

iar, prin adresa din 09 octombrie 2001, s-a comunicat această situație

reclamanților.

De asemenea, cu

adresa din 22 octombrie 2008, pârâtul Primarul municipiului Gherla a comunicat instanței

că unitatea deținătoare a imobilului, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

a fost SC S.A.B.T. SRL.

Această pârâtă a depus

actul în baza căruia a dobândit imobilul din CF 326 Băița, nr. topo 511/1 și

512/1/2, acesta fiind procesul - verbal de licitație din data de 15 iulie 1999,

încheiat de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj, care a vândut

la licitație publică acest imobil, pentru executarea creanțelor bugetare

datorate de către SC A. SA, adjudecatar fiind SC S.A.B.T. SRL.

Aceeași pârâtă a mai

depus și o convenție încheiată, în 12 ianuarie 2002, între ea și reclamantul B.M.I.,

în nume propriu și în calitate de mandatar al moștenitorilor legali ai lui B.I.

și B., din care rezultă că familia B. s-a obligat să ridice notarea din CF 326

Gherla și să renunțe la orice pretenții în contra SC S.A.B.T. SRL Gherla.

Această convenție a fost semnată, pentru familia B., de către B.L.M., persoană

care nu apare în cadrul convenției și nu este nici reclamantă.

Cu privire la SC A. SA

Gherla, tribunalul a reținut că, potrivit adresei trimisă de Cabinet individual

de practician în insolvență C.S., rezultă că, la data de 24 ianuarie 2003, o

mare parte din acțiunile acestei societăți au fost vândute către SC I. SRL

Cluj, vânzarea fiind făcută de către A.D.S., societatea devenind, astfel, cu

capital majoritar privat. Ulterior, față de faptul că SC I. SRL Cluj nu și-a

îndeplinit obligațiile asumate, A.D.S. a reziliat acest contract, astfel că, la

data deschiderii procedurii generale a insolvenței, societatea avea capital de

stat.

Tribunalul s-a

raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1) si art. 29 din Legea nr. 10/2001.

În raport de

cronologia actelor în baza cărora imobilul în litigiu a suferit modificări în

privința titularilor dreptului de proprietate și în raport de textele de lege

menționate, tribunalul a apreciat că pârâții care trebuie să soluționeze

notificarea sunt Primarul municipiului Gherla și SC S.A.B.T. SRL.

Aceasta, deoarece

unitatea juridică deținătoare a imobilului cu nr. topo 511/1 și 512/1/2, la

momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a fost SC S.A.B.T. SRL,

aspect care rezultă din procesul verbal de licitație încheiat cu Direcția

Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj, iar, în privința imobilului cu nr.

top 512/1/1, care, în prezent, este înscris în favoarea unor persoane fizice în

CF 384 Băița, persoana juridică deținătoare care trebuie să răspundă

notificării este Primarul municipiului Gherla, acest imobil, așa cum rezultă

din actele enumerate mai sus, netrecând în patrimoniul SC S.A.B.T. SRL.

Pentru aceste

considerente și excepțiile invocate de cele două pârâte, respectiv a lipsei

calității lor procesuale pasive au fost respinse.

Cu privire la

susținerile pârâtei SC S.A.B.T. SRL din cadrul întâmpinării, legate de

convenția din anul 2002, Tribunalul a considerat că acestea nu produc efect

juridic din punctul de vedere al speței de față, deoarece au avut ca obiect

ridicarea interdicției din CF 326 Băița și nu au privit rezolvarea prezentei

notificări. Pe de altă parte, și dacă această convenție ar fi privit notificarea

din speța de față, tribunalul a considerat că această pârâtă tot ar fi trebuit

să răspundă notificării, deoarece, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001,

notificarea se poate soluționa doar prin dispoziție/decizie a organelor de

conducere a unității deținătoare.

Cu privire la

aplicarea în cauză a art. 29 din Legea nr. 10/2001, apărarea invocată de

aceeași pârâtă, tribunalul a înlăturat-o, deoarece, din acest temei legal,

rezultă că acesta se referă la imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate, însă, în speța de față, imobilul din litigiu nu a fost

privatizat de la pârâta SC A. SA Gherla, aceasta fiind executată silit, iar

noțiunea de executare silită nu poate fi confundată cu cea de privatizare.

În privința pârâtei

SC A. SA Gherla, persoană juridică aflată în procedura insolvenței, prin

lichidator C.S. și A.D.S., tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este

nefondată față de aceștia, deoarece, la momentul intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, această societate comercială nu mai era proprietara imobilului în

litigiu, aceasta fiind executată silit încă din anul 1999, motiv pentru care,

din punctul de vedere al art. 21 din Legea nr. 10/2001, nu poate soluționa

notificarea.

Așa fiind, în raport

de actele menționate, de faptul că imobilul în litigiu a fost preluat în mod

abuziv, în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 10/2001, Decretele nr. 218/1960

și 712/1966 fiind considerate neconstituționale și exceptate expres, ca moduri

legale de dobândire a proprietății, de către Statul Român, potrivit H.G. nr. 20/1996,

în raport de considerentele menționate, instanța a admis în parte acțiunea.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat, în termen legal, apel pârâții SC B.T.S.A. SRL și

Primarul municipiului Gherla, solicitând schimbarea sentinței, în sensul

respingerii acțiunii exercitată împotriva lor.

Prin Decizia civilă nr.

336/ A din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de

pârâții SC B.T.S.A. SRL și Primarul municipiului Gherla, a schimbat parțial

sentința civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, în sensul că a

respins cererea si fată de pârâții apelanți, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a expus următoarele considerente:

I. În ceea ce

privește apelul pârâtei SC B.T.S.A. SRL, acesta a fost apreciat ca fondat,

întrucât nu este vorba de un imobil deținut, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o

societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice

centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație

cooperatistă au de orice altă persoană juridică de drept public, pentru a fi

aplicabile disp. art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Aceasta, deoarece

această pârâtă a cumpărat parcelele cu nr. top 511/1 și 512/1/2, anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la licitație publică, așa cum rezultă

din procesul-verbal de licitație din 15 iulie 1999, persoana juridică executată

fiind SC A. SA Gherla (f. 49-50 dosar tribunal), în al cărei patrimoniu se

afla, la acea dată, imobilul, în temeiul certificatului de atestare a dreptului

de proprietate, emis de M.A.A. (f. 124 dosar tribunal), fiind proprietară

tabulară a imobilului, transcris din CF 245 Băița (f. 60-63 din același dosar)

în CF 326 Băița (f. 79-84).

Prin urmare,

referitor la pârâta apelantă, societate comercială, aceasta este un dobânditor

cu titlu particular al imobilului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

fiind o persoană juridică de drept privat, al cărei titlu nu a fost desființat,

nefiind printre cele enumerate de lege ca având obligația de a soluționa

notificări privind terenuri preluate abuziv de stat, aflate în patrimoniul lor.

Pe de altă parte,

nici pârâta SC A. SA Gherla, privatizată în anul 2003 (f. 109-115 dosar

tribunal), după intrarea în vigoare a legii speciale de reparație, nu poate fi

obligată la soluționarea notificării, în temeiul art. 29 alin. (1) din lege,

întrucât imobilul nu se afla în patrimoniul ei la data intrării în vigoare a

legii, soluția respingerii acțiunii față de această pârâtă fiind legală și

urmând a fi menținută.

La rândul ei, pârâta

A.D.S., din aceleași considerente, nu poate fi obligată la stabilirea măsurilor

reparatorii, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată,

întrucât acest aliniat se raportează la alin. (1), care vorbește de imobile

aflate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, or, imobilul în

litigiu nu era în patrimoniul SC A. SA Gherla, la data intrării în vigoare a

legii, iar această societate a fost privatizată, oricum, ulterior intrării în

vigoare a legii. Din aceste rațiuni, va fi pătrată soluția de respingere a

acțiunii față de această pârâtă.

Desigur, s-ar putea

ridica legitim întrebarea: cine ar trebui să soluționeze, totuși, această

notificare. Instanța de apel, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice

din 2 decembrie 2009, a pus în discuția părților împrejurarea dacă sunt sau nu

aplicabile disp. art. 28 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât nu se

poate identifica, în temeiul altor dispoziții speciale deținătorul imobilului,

astfel că doar M.F.P. rămâne abilitat, în temeiul alin. (3) al art. 28, să

soluționeze notificarea.

Față de această împrejurare,

se pune problema dacă s-ar impune sau nu desființarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru ca reclamanții să-și poată

extinde acțiunea față de M.F.P., o astfel de cerere fiind inadmisibilă direct

în apel, conform disp. art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de Apel Cluj a

apreciat că nu se impune o astfel de soluție, reclamanții putând exercita o

nouă acțiune împotriva pârâtului ce are calitate procesuală, a cărei

soluționare poate fi suspendată, eventual, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii. Nu se justifică,

astfel, încălcarea termenului rezonabil în care poate fi soluționată acțiunea

față de pârâții care sunt părți în prezentul proces, în condițiile în care

reclamanții nu sunt în pericol de a-și pierde dreptul.

II. În ceea ce

privește terenurile cu privire la care celălalt pârât apelant, respectiv

Primarul municipiului Gherla, a fost obligat să emită dispoziție motivată, așa

cum rezultă din cuprinsul CF 384 Gherla, proprietarii tabulari ai parcelei cu nr.

top 512/1/1 sunt O.L. și O.C.S., în baza sentinței civile nr. 947/2003 a

Judecătoriei Gherla, pronunțată în Dosarul nr. 1493/2003, irevocabilă (f. 76-78

dosar tribunal).

Conform copiei

acestei sentințe, prin aceasta a fost admisă acțiunea actualilor proprietari

tabulari O.L. și O.C.S. împotriva pârâților L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., B.D.M.I.

(care sunt toți reclamanți în prezenta cauză, mai puțin G.I., însă, așa cum

rezultă din cuprinsul notificării nr. 173 din 1 august 2001, aceasta nu a

formulat notificare pentru teren - f. 18-19 dosar tribunal), constatându-se că,

asupra acestui teren, a fost reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul

de proprietate nr. 0590/941 din 19 martie 2001 (la care face referire apelantul

Primarul mun. Gherla și care este depus la dosarul curții la fila 7),

reclamanții fiind obligați să încheie contract autentic cu privire la acest

teren, în caz de refuz, hotărârea judecătorească ținând loc de act autentic de

înstrăinare (f. 47 - 53 dosar curte).

Așadar, așa cum

temeinic a susținut pârâtul apelant Primarul municipiului Gherla, asupra

parcelei cu nr. top 512/1/1, a fost reconstituit dreptul de proprietate, în

temeiul Legii nr. 18/1991, în favoarea reclamanților, cu excepția reclamantei G.I.,

care, însă, nu a semnat notificarea, iar aceștia au înstrăinat deja terenul

unor persoane fizice, nefiind îndreptățiți la o dublă reparație.

Reclamanții intimați

vorbesc, în întâmpinare, de împrejurarea că au solicitat două parcele,

respectiv 511/1 și 512/1, care, așa cum rezultă din cuprinsul CF 245 Băița, au fost

dezmembrate, rămânând nerestituită o porțiune asupra căreia trebuia să se

pronunțe acest pârât.

În realitate, parcela

cu nr. top 512/1, s-a dezmembrat în două parcele, 512/1/1 și 512/1/2, parcela

cu nr. top 512/1/2 fiind transcrisă în CF 326 Gherla, în favoarea SC A. SA

Gherla, cu privire la aceasta, Curtea statuând deja, atunci când a analizat

motivele de apel ale celeilalte pârâte, iar parcela cu nr. top nou 512/1/1,

reclamanții au fost obligați să o înstrăineze persoanelor fizice O.L. și soția

O.C.S.

Parcela cu nr. top

511/1 nu a fost dezmembrată, fiind transcrisă, la rândul ei, în CF 326 Gherla, în

favoarea aceleiași societăți comerciale și alipită parcelei cu nr. top nou

512/1/2, și cu privire la această parcelă, Curtea statuând deja, atunci când a

analizat motivele de apel ale celeilalte pârâte.

Împotriva acestei

decizii, au formulat recurs reclamanții L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I., B.D.M.I.,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul

respingerii apelurilor si menținerii soluției pronunțate de prima instanță.

După reiterarea

situației de fapt, recurenții au arătat, în esență, că, în anul 1996, imobilul

a fost intabulat, în CF 245 Băița, pe numele societății comerciale A. SA Gherla,

care a primit imobilul de la stat, conform certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A., persoană juridică

cu capital de stat, cu acționar majoritar A.D.S., persoană juridică aflată, în

prezent, în procedura insolvenței, reprezentată prin administrator judiciar C.S.

SC A. SA Gherla a fost executată silit de către Direcția Generală de Muncă și Protecție

Socială Cluj, prin vânzare la licitație a imobilului societății, către

adjudecătoarea SC S.A.B.T. SRL, care deține, în prezent, în proprietate

imobilul, motiv pentru care si-a extins acțiunea fată de toate aceste persoane.

In acest context,

recurenții au apreciat că nu se află în ipoteza prevăzută de art. 28 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, respectiv, necunoașterea deținătorului bunului imobil

solicitat.

În ceea ce privește

soluția de admitere a apelului declarat de Primarul Municipiului Gherla, pe

motiv că, asupra parcelei de teren cu număr top. 512/1/1, a fost reconstituit

dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, în favoarea recurenților,

și aceștia nu ar fi îndreptățiți la o dublă reparație, s-a arătat că, prin

notificare, au solicitat două parcele, parcela 511/1 și 512/1, așa cum rezultă

din CF 245 Băița, însă acestea au fost dezmembrate și restituite doar parțial.

Rezultă, astfel, că au calitate de persoane îndreptățite pentru restituirea

diferenței de teren, care nu le-a fost retrocedată, a aparținut antecesorilor

noștri, și, pentru care, au formulat notificare.

Examinând decizia

recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate si a dispozițiilor legale

relevante, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele

considerente:

Prin efectul

introducerii cererii de chemare în judecată, modificată, reclamanții L.R.Ș., B.M.I.,

B.I.V., B.E., G.I. și B.D.M.I. au fixat limitele obiective si subiective ale

judecării cauzei - obligarea SC S.A.B.T. SRL de a emite dispoziție/decizie

motivată, pentru imobilul cu nr. topo 511/1, si a Primarului Municipiului

Gherla, pentru imobilul cu nr. topo 512/1, pentru a fi soluționată, astfel,

notificarea formulată de reclamanți și de antecesorii lor, înregistrată prin B.E.J.,

la data de 1 august 2001, în baza Legii nr. 10/2001.

Obiect al notificării

îl reprezintă imobilele formate din corp 1 - casa din piatră si cărămidă

acoperită cu țiglă, cu 4 încăperi si dependințe, corp 2 - anexe gospodărești,

constând din magazie, grajduri, sura, construite din cărămida, acoperite cu

eternit, corp 3 clădire moară si terenul aferent în suprafață de 780 stjp. +

1470 stjp., situate în comuna Băița, jud. Cluj, identificate în CF nr. 245

Băița A+l, cu nr. top. 511/1 și 512/1.

Titlul de dobândire,

în favoarea Statului Român, îl constituie Decretele nr. 218/1960 și 712/1966,

acte considerate neconstituționale și exceptate expres din categoria modurilor

legale de dobândire a proprietății de către Statul Român, potrivit Hotărârii

Guvernului nr. 20/1996, de modificarea a Normelor Metodologice de Aplicare a

Legii nr. 112/1995, hotărâre în care sunt exemplificate actele care constituie

titlu de dobândire a proprietății de către Statul Român.

În anul 1996,

imobilul a fost intabulat, în CF 245 Băița, pe numele SC A. SA Gherla, care a

primit imobilul de la stat, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor, emis de M.A.A., persoană juridică cu capital de stat, cu

acționar majoritar A.D.S., persoană juridică aflată, la momentul actual, în

procedura insolvenței, reprezentată prin administrator judiciar C.S.

SC A. SA Gherla a

fost executată silit de către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială

Cluj, prin vânzarea la licitație a imobilului în litigiu, către adjudecătoarea

SC S.A.B.T. SRL.

Notificarea

recurenților, prin care a fost declanșată procedura administrativă reglementată

de Legea nr. 10/2001 republicată, a fost adresată Primăriei Municipiului

Gherla, care a identificat unitatea deținătoare ca fiind SC B.T. SRL, și a

trimis notificarea, cu actele anexă, acesteia, spre soluționare.

În drept, conform art.

22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, persoana îndreptățită va

notifica, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi,

persoana juridică deținătoare (…).

Conform art. 28 alin.

(1) si (3) al Legii nr. 10/2001 republicată, în cazul în care persoana

îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se

va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei

Municipiului București. În termen de 30 de zile, primăria notificată este

obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei

îndreptățite elementele de identificare a acesteia. În cazul în care unitatea

deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în

judecată statul, prin M.F.P., în termen de 90 de zile de la data la care a

expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea

primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau,

după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta

lege.

În considerarea art. 29

alin. (1), pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți

comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2),

persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor

solicitate.

Conform alin. (2) al

acestui articol, dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care

imobilele au fost înstrăinate.

În situația

imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se

propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat

privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod

corespunzător.

În cauză, Înalta

Curte retine că instanta de apel a solutionat cauza dedusă judecătii, în

temeiul unei exceptii procesuale de fond, absolute, peremptorii – exceptia

lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor existenti în cauză, considerând

că, în ipoteza în care ar fi aplicabile dispozitiile art. 28 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, doar M.F.P. rămâne abilitat să soluționeze notificarea, cu

condiția ca reclamanții să exercite o nouă acțiune împotriva acestei

instituții, considerând aplicabile dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ.

Or, o asemenea

modalitate de soluționare a unei cauze nu poate fi acceptată de către instanța de

recurs, dintr-o dublă perspectivă: a dispozițiilor legii speciale si a normelor

convenționale, perspective ce vor determina analiza cauzei pe cele două branșe

distincte.

Astfel, este unanim

acceptat că dreptul de acces la un tribunal independent si imparțial, ca o

componentă materială a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

C.E.D.O. (a se vedea cauza Golder contra Regatului Unit, hotărârea din 21

februarie 1975), nu este un drept absolut, cu consecința că acesta poate fi

supus limitărilor legale, cu condiția ca aceste limitări să urmărească un scop

legitim, să fie necesare si proporționale, deci să nu lase fără conținut însuși

dreptul de acces.

În jurisprudența

Curții Europene, excepțiile procesuale reprezintă limitări legale ale dreptului

de acces la un tribunal, însă modul de aplicare al acestor excepții trebuie să

urmărească îndeplinirea si celorlalte condiții deja enunțate, judecătorul

intern, primul judecător chemat să aplice Convenția, fiind cel care trebuie să

vegheze ca acest drept să nu rămână fără substanță, iar accesul la justiție să

nu fie doar formal si limitările să fie excesive (cauza Arma contra Franței,

hotărârea din 8 martie 2007).

Or, se poate

constata, aplicând aceste principii la circumstanțele particulare ale spetei,

că, deși reclamanții au respectat prescripțiile legale privind declanșarea

procedurii administrative impuse de legea specială, sub aspect formal – al

termenului si modului în care trebuie transmisă notificarea – s-au văzut, după

epuizarea a două grade de jurisdicție, ambele devolutive, fond si apel, în

situația în care procedura judiciară, în fata unor instanțe independente, cu

deplină jurisdicție, în fapt si în drept, nu ar fi fost declanșată, cererea lor

fiind respinsă în temeiul unei excepții procesuale, cea a legitimării

procesuale pasive.

În același sens, unul

dintre principiile enunțate, în mod constant, de Curtea Europeană a fost acela

că nu este rezonabil să i se impună unui reclamant să parcurgă o altă procedură

judiciară pusă la dispoziție de legea internă, în ipoteza în care aceasta a

accesat deja o procedură care ar fi trebuit să fie una efectivă (a se vedea,

pentru extragerea argumentelor de analogie, cauza Pantea contra României,

hotărârea din 3 iunie 2006).

În acest context,

Înalta Curte apreciază că, prin soluția pronunțată în cauză, au fost încălcate

atât normele interne, cât si cele convenționale, iar reclamanții au fost

plasați în ipoteza exercitării, doar în mod formal, a dreptului lor de acces la

un tribunal.

Astfel, considerând

incidente impedimentele de ordin procedural impuse de art. 294 alin. (1) C.

proc. civ., instanța de apel ar fi trebuit să dea prioritate, oricum, în cauză,

dreptului de acces la un tribunal, pentru ca reclamanții sa poată obține o

hotărâre pe baza meritelor cazului, iar nu să se preocupe de „încălcarea”

termenului rezonabil, garanție neinvocată de părțile interesate, cu consecința

trimiterii la o altă procedură judiciară, știut fiind faptul că termenul

rezonabil, în ipoteza în care există proceduri prealabile obligatorii, cum este

cea a Legii nr. 10/2001, se calculează de la momentul în care există o dispută

reală si serioasă asupra dreptului cu caracter civil, deci, în cauză, de la

momentul depunerii notificării, în baza Legii nr. 10/2001, privind realizarea

unui drept cu caracter civil - pretinsul drept de proprietate asupra imobilelor

în litigiu.

În cauză, însă,

Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a considerat instanța de apel, când a

apreciat că ar putea fi declanșată o nouă procedură împotriva M.F.P., întrucât

unitatea deținătoare este cunoscută în speță, în sensul acestor dispoziții.

În opinia instanței

de recurs, devin incidente, în cauză, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001,

intimata pârâtă SC B.T. SRL, societate care, deși nu face parte dintre cele

enumerate la art. 21 alin. (1), este un succesor cu titlu particular al SC A. SA

Gherla – societate pe acțiuni cu capital de stat, privatizată la momentul

soluționării notificării - dobândind bunul pe calea executării silite, ce are

natura unei înstrăinări, putând fi circumscrisă ipotezei de la art. 29 alin. (2)

al Legii nr. 10/2001 republicată. Or, pentru ipoteza reglementată de art. 29 alin.

(2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică

care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin.

(1) fiind aplicabile în mod corespunzător, în considerarea art. 29 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste

argumente, Înalta Curte, constatând că au fost greșit aplicate, de ambele

instanțe, dispozițiile Legii nr. 10/2001 la circumstanțele de fapt deduse

judecății, cauza soluționându-se de către instanța de apel, fără a intra în

cercetarea fondului, consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (3)

C. proc. civ., si că se impune casarea ambelor hotărâri, în lumina respectării

pincipiului dublului grad de jurisdicție si al dreptului la apărare, garanții

ale procesului echitabil.

În acest context,

instanța de trimitere va stabili, în mod concret, persoana juridică care a

efectuat privatizarea SC A. SA Gherla, si care urmează să fie obligată în raportul

juridic dedus judecății.

Pentru a se asigura o

judecată unitară, instanța de trimitere va verifica si regimul juridic al

parcelelor 511/1, 512/1/1 si 512/1/2, pentru a dezlega problema de drept

privind restituirea pretinsei diferențe de teren solicitate de recurenți,

aspect ce a constituit motiv de recurs distinct, dar care presupune, de

asemenea, verificări de fapt, ce exced atribuțiilor instanței de recurs.

În consecință, se

impune, în temeiul art. 312 alin. (1) si (3) raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamanții L.R.Ș., B.M.I., B.I.V.,

B.E., G.I. și B.D.M.I. împotriva Deciziei nr. 336/ A din 21 decembrie 2009 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie; casarea deciziei recurate și a sentinței civile nr. 218 din 13 aprilie

2009 a Tribunalului Cluj si trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului

Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I. și B.D.M.I. împotriva

Deciziei nr. 336/ A din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Casează decizia

atacată și sentința civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj.

Trimite cauza spre

rejudecare Tribunalului Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 februarie 2011.