ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1031/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC S.A.B.T. SRL și Primarul municipiului Gherla, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată, extinsă și precizată de reclamanții L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I., B.D.M.I. împotriva pârâților Primarul municipiului Gherla și SC S.A.B.T. SRL Gherla și, pe cale de consecință, au fost obligați pârâții Primarul municipiului Gherla și SC S.A.B.T. SRL să emită dispoziție/decizie motivată, în baza Legii nr. 10/2001 (SC S.A.B.T. SRL pentru imobilul cu nr. top 511/1 și 512/1/2, iar Primarul municipiului Gherla pentru imobilul cu nr. top 512/1/1), pentru soluționarea notificării formulate de reclamanți și de către antecesorii lor, înregistrată prin B.E.J., la data de 1 august 2001, în baza Legii nr. 10/2001.

A fost respinsă acțiunea formulată față de pârâții SC A. SA Gherla, persoană juridică aflată în procedura insolvenței, prin lichidator C.S., și A.D.S. București. Pârâții SC S.A.B.T. SRL și Primarul municipiului Gherla au fost obligați să achite reclamantului L.R.Ș. suma de 1190 lei cheltuieli de judecată. În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că, în baza Legii nr. 10/2001, reclamanții au depus o notificare, prin intermediul B.E.J. M.F., cu nr. 173/2001, trimisă Primarului municipiului Gherla, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor, constând în corp 1 - casă din piatră și cărămidă, acoperită cu țiglă, cu patru încăperi și dependințe, corp 2 - anexe gospodărești, constând din magazie, grajduri, șură, construită din cărămidă, acoperită cu eternit, corp 3 - clădire moară și terenul aferent în suprafață de 780 stjp + 1470 stjp, situate în comuna Băița, jud. Cluj, identificată în CF 245 Băița, cu nr. topo 511/1 și 512/1 (fila 18 de la dosar).

S-a invocat, în cadrul notificării, faptul că Statul Român a preluat aceste imobile, în baza Decretelor nr. 218/1960 și 712/1966, iar ei sunt moștenitorii foștilor proprietari de carte funciară, B.I. și B.B. În justificarea calității lor procesuale active, reclamanții au înțeles să depună acte de stare civilă. Verificând cuprinsul CF 245 Băița A+l, nr. topo. 511/1 și 512/1, tribunalul a constatat că acest imobil a fost proprietatea lui B.I. și soției acestuia, născută R.B., înscriși sub Bl și B2, iar, ulterior, a fost preluat de Statul Român, în baza Decretelor 218/1960 și Decretului 712/1966, intabularea fiind făcută sub B9.

Ulterior, sub B10, cu încheierea CF nr. 1869, 1870 din 18 aprilie 1996, s-a constatat că imobilul cu nr. topo 511/1 și 512/1 s-a dezmembrat în două numere topo, respectiv 512/1/1, care s-a reînscris în favoarea vechilor proprietari de CF, și 512/1/2, în suprafață de 3685 mp, și care, împreună cu nr. topo 511/1, în suprafață de 2805 mp, s-a transcris în CF nr. 326, în favoarea SC A. SA Gherla. Apoi, conform mențiunii de sub B 12, parcela cu nr. topo 512/1/1 a fost comasată cu alte nr. topo și transcrisă în CF nou 384 Băița, iar, conform acestei cărți funciare, în prezent, acest imobil comasat este înscris în favoarea proprietarilor de sub B1, O.L. și O.C.S., din anul 2003, aceștia fiind intabulați cu titlu de drept de cumpărare.

Tribunalul a mai reținut că, la data de 26 septembrie 2001, Primarul municipiului Gherla a comunicat pârâtei SC S.A.B.T. SRL notificarea reclamanților în vederea soluționării, iar, prin adresa din 09 octombrie 2001, s-a comunicat această situație reclamanților. De asemenea, cu adresa din 22 octombrie 2008, pârâtul Primarul municipiului Gherla a comunicat instanței că unitatea deținătoare a imobilului, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a fost SC S.A.B.T. SRL. Această pârâtă a depus actul în baza căruia a dobândit imobilul din CF 326 Băița, nr. topo 511/1 și 512/1/2, acesta fiind procesul - verbal de licitație din data de 15 iulie 1999, încheiat de Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj, care a vândut la licitație publică acest imobil, pentru executarea creanțelor bugetare datorate de către SC A. SA, adjudecatar fiind SC S.A.B.T.

SRL. Aceeași pârâtă a mai depus și o convenție încheiată, în 12 ianuarie 2002, între ea și reclamantul B.M.I., în nume propriu și în calitate de mandatar al moștenitorilor legali ai lui B.I. și B., din care rezultă că familia B. s-a obligat să ridice notarea din CF 326 Gherla și să renunțe la orice pretenții în contra SC S.A.B.T. SRL Gherla. Această convenție a fost semnată, pentru familia B., de către B.L.M., persoană care nu apare în cadrul convenției și nu este nici reclamantă. Cu privire la SC A. SA Gherla, tribunalul a reținut că, potrivit adresei trimisă de Cabinet individual de practician în insolvență C.S., rezultă că, la data de 24 ianuarie 2003, o mare parte din acțiunile acestei societăți au fost vândute către SC I. SRL Cluj, vânzarea fiind făcută de către A.D.S., societatea devenind, astfel, cu capital majoritar privat.

Ulterior, față de faptul că SC I. SRL Cluj nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, A.D.S. a reziliat acest contract, astfel că, la data deschiderii procedurii generale a insolvenței, societatea avea capital de stat. Tribunalul s-a raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1) si art. 29 din Legea nr. 10/2001. În raport de cronologia actelor în baza cărora imobilul în litigiu a suferit modificări în privința titularilor dreptului de proprietate și în raport de textele de lege menționate, tribunalul a apreciat că pârâții care trebuie să soluționeze notificarea sunt Primarul municipiului Gherla și SC S.A.B.T. SRL. Aceasta, deoarece unitatea juridică deținătoare a imobilului cu nr. topo 511/1 și 512/1/2, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a fost SC S.A.B.T.

SRL, aspect care rezultă din procesul verbal de licitație încheiat cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj, iar, în privința imobilului cu nr. top 512/1/1, care, în prezent, este înscris în favoarea unor persoane fizice în CF 384 Băița, persoana juridică deținătoare care trebuie să răspundă notificării este Primarul municipiului Gherla, acest imobil, așa cum rezultă din actele enumerate mai sus, netrecând în patrimoniul SC S.A.B.T. SRL. Pentru aceste considerente și excepțiile invocate de cele două pârâte, respectiv a lipsei calității lor procesuale pasive au fost respinse. Cu privire la susținerile pârâtei SC S.A.B.T. SRL din cadrul întâmpinării, legate de convenția din anul 2002, Tribunalul a considerat că acestea nu produc efect juridic din punctul de vedere al speței de față, deoarece au avut ca obiect ridicarea interdicției din CF 326 Băița și nu au privit rezolvarea prezentei notificări.

Pe de altă parte, și dacă această convenție ar fi privit notificarea din speța de față, tribunalul a considerat că această pârâtă tot ar fi trebuit să răspundă notificării, deoarece, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea se poate soluționa doar prin dispoziție/decizie a organelor de conducere a unității deținătoare. Cu privire la aplicarea în cauză a art. 29 din Legea nr. 10/2001, apărarea invocată de aceeași pârâtă, tribunalul a înlăturat-o, deoarece, din acest temei legal, rezultă că acesta se referă la imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, însă, în speța de față, imobilul din litigiu nu a fost privatizat de la pârâta SC A. SA Gherla, aceasta fiind executată silit, iar noțiunea de executare silită nu poate fi confundată cu cea de privatizare.

În privința pârâtei SC A. SA Gherla, persoană juridică aflată în procedura insolvenței, prin lichidator C.S. și A.D.S., tribunalul a reținut că acțiunea reclamanților este nefondată față de aceștia, deoarece, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, această societate comercială nu mai era proprietara imobilului în litigiu, aceasta fiind executată silit încă din anul 1999, motiv pentru care, din punctul de vedere al art. 21 din Legea nr. 10/2001, nu poate soluționa notificarea. Așa fiind, în raport de actele menționate, de faptul că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 10/2001, Decretele nr. 218/1960 și 712/1966 fiind considerate neconstituționale și exceptate expres, ca moduri legale de dobândire a proprietății, de către Statul Român, potrivit H.G.

nr. 20/1996, în raport de considerentele menționate, instanța a admis în parte acțiunea. Împotriva acestei sentințe, au declarat, în termen legal, apel pârâții SC B.T.S.A. SRL și Primarul municipiului Gherla, solicitând schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii exercitată împotriva lor. Prin Decizia civilă nr. 336/ A din 21 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de pârâții SC B.T.S.A. SRL și Primarul municipiului Gherla, a schimbat parțial sentința civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, în sensul că a respins cererea si fată de pârâții apelanți, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a expus următoarele considerente: I. În ceea ce privește apelul pârâtei SC B.T.S.A.

SRL, acesta a fost apreciat ca fondat, întrucât nu este vorba de un imobil deținut, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă au de orice altă persoană juridică de drept public, pentru a fi aplicabile disp. art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată. Aceasta, deoarece această pârâtă a cumpărat parcelele cu nr. top 511/1 și 512/1/2, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, la licitație publică, așa cum rezultă din procesul-verbal de licitație din 15 iulie 1999, persoana juridică executată fiind SC A. SA Gherla (f. 49-50 dosar tribunal), în al cărei patrimoniu se afla, la acea dată, imobilul, în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, emis de M.A.A.

(f. 124 dosar tribunal), fiind proprietară tabulară a imobilului, transcris din CF 245 Băița (f. 60-63 din același dosar) în CF 326 Băița (f. 79-84). Prin urmare, referitor la pârâta apelantă, societate comercială, aceasta este un dobânditor cu titlu particular al imobilului, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind o persoană juridică de drept privat, al cărei titlu nu a fost desființat, nefiind printre cele enumerate de lege ca având obligația de a soluționa notificări privind terenuri preluate abuziv de stat, aflate în patrimoniul lor. Pe de altă parte, nici pârâta SC A. SA Gherla, privatizată în anul 2003 (f. 109-115 dosar tribunal), după intrarea în vigoare a legii speciale de reparație, nu poate fi obligată la soluționarea notificării, în temeiul art. 29 alin. (1) din lege, întrucât imobilul nu se afla în patrimoniul ei la data intrării în vigoare a legii, soluția respingerii acțiunii față de această pârâtă fiind legală și urmând a fi menținută.

La rândul ei, pârâta A.D.S., din aceleași considerente, nu poate fi obligată la stabilirea măsurilor reparatorii, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât acest aliniat se raportează la alin. (1), care vorbește de imobile aflate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, or, imobilul în litigiu nu era în patrimoniul SC A. SA Gherla, la data intrării în vigoare a legii, iar această societate a fost privatizată, oricum, ulterior intrării în vigoare a legii. Din aceste rațiuni, va fi pătrată soluția de respingere a acțiunii față de această pârâtă. Desigur, s-ar putea ridica legitim întrebarea: cine ar trebui să soluționeze, totuși, această notificare. Instanța de apel, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din 2 decembrie 2009, a pus în discuția părților împrejurarea dacă sunt sau nu aplicabile disp.

art. 28 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât nu se poate identifica, în temeiul altor dispoziții speciale deținătorul imobilului, astfel că doar M.F.P. rămâne abilitat, în temeiul alin. (3) al art. 28, să soluționeze notificarea. Față de această împrejurare, se pune problema dacă s-ar impune sau nu desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru ca reclamanții să-și poată extinde acțiunea față de M.F.P., o astfel de cerere fiind inadmisibilă direct în apel, conform disp. art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Curtea de Apel Cluj a apreciat că nu se impune o astfel de soluție, reclamanții putând exercita o nouă acțiune împotriva pârâtului ce are calitate procesuală, a cărei soluționare poate fi suspendată, eventual, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii. Nu se justifică, astfel, încălcarea termenului rezonabil în care poate fi soluționată acțiunea față de pârâții care sunt părți în prezentul proces, în condițiile în care reclamanții nu sunt în pericol de a-și pierde dreptul. II. În ceea ce privește terenurile cu privire la care celălalt pârât apelant, respectiv Primarul municipiului Gherla, a fost obligat să emită dispoziție motivată, așa cum rezultă din cuprinsul CF 384 Gherla, proprietarii tabulari ai parcelei cu nr. top 512/1/1 sunt O.L. și O.C.S., în baza sentinței civile nr. 947/2003 a Judecătoriei Gherla, pronunțată în Dosarul nr. 1493/2003, irevocabilă (f. 76-78 dosar tribunal).

Conform copiei acestei sentințe, prin aceasta a fost admisă acțiunea actualilor proprietari tabulari O.L. și O.C.S. împotriva pârâților L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., B.D.M.I. (care sunt toți reclamanți în prezenta cauză, mai puțin G.I., însă, așa cum rezultă din cuprinsul notificării nr. 173 din 1 august 2001, aceasta nu a formulat notificare pentru teren - f. 18-19 dosar tribunal), constatându-se că, asupra acestui teren, a fost reconstituit dreptul de proprietate, prin titlul de proprietate nr. 0590/941 din 19 martie 2001 (la care face referire apelantul Primarul mun. Gherla și care este depus la dosarul curții la fila 7), reclamanții fiind obligați să încheie contract autentic cu privire la acest teren, în caz de refuz, hotărârea judecătorească ținând loc de act autentic de înstrăinare (f. 47 - 53 dosar curte).

Așadar, așa cum temeinic a susținut pârâtul apelant Primarul municipiului Gherla, asupra parcelei cu nr. top 512/1/1, a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, în favoarea reclamanților, cu excepția reclamantei G.I., care, însă, nu a semnat notificarea, iar aceștia au înstrăinat deja terenul unor persoane fizice, nefiind îndreptățiți la o dublă reparație. Reclamanții intimați vorbesc, în întâmpinare, de împrejurarea că au solicitat două parcele, respectiv 511/1 și 512/1, care, așa cum rezultă din cuprinsul CF 245 Băița, au fost dezmembrate, rămânând nerestituită o porțiune asupra căreia trebuia să se pronunțe acest pârât.

În realitate, parcela cu nr. top 512/1, s-a dezmembrat în două parcele, 512/1/1 și 512/1/2, parcela cu nr. top 512/1/2 fiind transcrisă în CF 326 Gherla, în favoarea SC A. SA Gherla, cu privire la aceasta, Curtea statuând deja, atunci când a analizat motivele de apel ale celeilalte pârâte, iar parcela cu nr. top nou 512/1/1, reclamanții au fost obligați să o înstrăineze persoanelor fizice O.L. și soția O.C.S. Parcela cu nr. top 511/1 nu a fost dezmembrată, fiind transcrisă, la rândul ei, în CF 326 Gherla, în favoarea aceleiași societăți comerciale și alipită parcelei cu nr. top nou 512/1/2, și cu privire la această parcelă, Curtea statuând deja, atunci când a analizat motivele de apel ale celeilalte pârâte.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs reclamanții L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I., B.D.M.I., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelurilor si menținerii soluției pronunțate de prima instanță. După reiterarea situației de fapt, recurenții au arătat, în esență, că, în anul 1996, imobilul a fost intabulat, în CF 245 Băița, pe numele societății comerciale A. SA Gherla, care a primit imobilul de la stat, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A., persoană juridică cu capital de stat, cu acționar majoritar A.D.S., persoană juridică aflată, în prezent, în procedura insolvenței, reprezentată prin administrator judiciar C.S.

SC A. SA Gherla a fost executată silit de către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj, prin vânzare la licitație a imobilului societății, către adjudecătoarea SC S.A.B.T. SRL, care deține, în prezent, în proprietate imobilul, motiv pentru care si-a extins acțiunea fată de toate aceste persoane. In acest context, recurenții au apreciat că nu se află în ipoteza prevăzută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv, necunoașterea deținătorului bunului imobil solicitat. În ceea ce privește soluția de admitere a apelului declarat de Primarul Municipiului Gherla, pe motiv că, asupra parcelei de teren cu număr top.

512/1/1, a fost reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, în favoarea recurenților, și aceștia nu ar fi îndreptățiți la o dublă reparație, s-a arătat că, prin notificare, au solicitat două parcele, parcela 511/1 și 512/1, așa cum rezultă din CF 245 Băița, însă acestea au fost dezmembrate și restituite doar parțial. Rezultă, astfel, că au calitate de persoane îndreptățite pentru restituirea diferenței de teren, care nu le-a fost retrocedată, a aparținut antecesorilor noștri, și, pentru care, au formulat notificare. Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate si a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată, modificată, reclamanții L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I.

și B.D.M.I. au fixat limitele obiective si subiective ale judecării cauzei - obligarea SC S.A.B.T. SRL de a emite dispoziție/decizie motivată, pentru imobilul cu nr. topo 511/1, si a Primarului Municipiului Gherla, pentru imobilul cu nr. topo 512/1, pentru a fi soluționată, astfel, notificarea formulată de reclamanți și de antecesorii lor, înregistrată prin B.E.J., la data de 1 august 2001, în baza Legii nr. 10/2001. Obiect al notificării îl reprezintă imobilele formate din corp 1 - casa din piatră si cărămidă acoperită cu țiglă, cu 4 încăperi si dependințe, corp 2 - anexe gospodărești, constând din magazie, grajduri, sura, construite din cărămida, acoperite cu eternit, corp 3 clădire moară si terenul aferent în suprafață de 780 stjp.

+ 1470 stjp., situate în comuna Băița, jud. Cluj, identificate în CF nr. 245 Băița A+l, cu nr. top. 511/1 și 512/1. Titlul de dobândire, în favoarea Statului Român, îl constituie Decretele nr. 218/1960 și 712/1966, acte considerate neconstituționale și exceptate expres din categoria modurilor legale de dobândire a proprietății de către Statul Român, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 20/1996, de modificarea a Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 112/1995, hotărâre în care sunt exemplificate actele care constituie titlu de dobândire a proprietății de către Statul Român.

În anul 1996, imobilul a fost intabulat, în CF 245 Băița, pe numele SC A. SA Gherla, care a primit imobilul de la stat, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis de M.A.A., persoană juridică cu capital de stat, cu acționar majoritar A.D.S., persoană juridică aflată, la momentul actual, în procedura insolvenței, reprezentată prin administrator judiciar C.S. SC A. SA Gherla a fost executată silit de către Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Cluj, prin vânzarea la licitație a imobilului în litigiu, către adjudecătoarea SC S.A.B.T. SRL. Notificarea recurenților, prin care a fost declanșată procedura administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001 republicată, a fost adresată Primăriei Municipiului Gherla, care a identificat unitatea deținătoare ca fiind SC B.T.

SRL, și a trimis notificarea, cu actele anexă, acesteia, spre soluționare. În drept, conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, persoana îndreptățită va notifica, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoana juridică deținătoare (…). Conform art. 28 alin. (1) si (3) al Legii nr. 10/2001 republicată, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București. În termen de 30 de zile, primăria notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia.

În cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin M.F.P., în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege. În considerarea art. 29 alin. (1), pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

Conform alin. (2) al acestui articol, dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate. În situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător. În cauză, Înalta Curte retine că instanta de apel a solutionat cauza dedusă judecătii, în temeiul unei exceptii procesuale de fond, absolute, peremptorii – exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor existenti în cauză, considerând că, în ipoteza în care ar fi aplicabile dispozitiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, doar M.F.P.

rămâne abilitat să soluționeze notificarea, cu condiția ca reclamanții să exercite o nouă acțiune împotriva acestei instituții, considerând aplicabile dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Or, o asemenea modalitate de soluționare a unei cauze nu poate fi acceptată de către instanța de recurs, dintr-o dublă perspectivă: a dispozițiilor legii speciale si a normelor convenționale, perspective ce vor determina analiza cauzei pe cele două branșe distincte. Astfel, este unanim acceptat că dreptul de acces la un tribunal independent si imparțial, ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din C.E.D.O. (a se vedea cauza Golder contra Regatului Unit, hotărârea din 21 februarie 1975), nu este un drept absolut, cu consecința că acesta poate fi supus limitărilor legale, cu condiția ca aceste limitări să urmărească un scop legitim, să fie necesare si proporționale, deci să nu lase fără conținut însuși dreptul de acces.

În jurisprudența Curții Europene, excepțiile procesuale reprezintă limitări legale ale dreptului de acces la un tribunal, însă modul de aplicare al acestor excepții trebuie să urmărească îndeplinirea si celorlalte condiții deja enunțate, judecătorul intern, primul judecător chemat să aplice Convenția, fiind cel care trebuie să vegheze ca acest drept să nu rămână fără substanță, iar accesul la justiție să nu fie doar formal si limitările să fie excesive (cauza Arma contra Franței, hotărârea din 8 martie 2007). Or, se poate constata, aplicând aceste principii la circumstanțele particulare ale spetei, că, deși reclamanții au respectat prescripțiile legale privind declanșarea procedurii administrative impuse de legea specială, sub aspect formal – al termenului si modului în care trebuie transmisă notificarea – s-au văzut, după epuizarea a două grade de jurisdicție, ambele devolutive, fond si apel, în situația în care procedura judiciară, în fata unor instanțe independente, cu deplină jurisdicție, în fapt si în drept, nu ar fi fost declanșată, cererea lor fiind respinsă în temeiul unei excepții procesuale, cea a legitimării procesuale pasive.

În același sens, unul dintre principiile enunțate, în mod constant, de Curtea Europeană a fost acela că nu este rezonabil să i se impună unui reclamant să parcurgă o altă procedură judiciară pusă la dispoziție de legea internă, în ipoteza în care aceasta a accesat deja o procedură care ar fi trebuit să fie una efectivă (a se vedea, pentru extragerea argumentelor de analogie, cauza Pantea contra României, hotărârea din 3 iunie 2006). În acest context, Înalta Curte apreciază că, prin soluția pronunțată în cauză, au fost încălcate atât normele interne, cât si cele convenționale, iar reclamanții au fost plasați în ipoteza exercitării, doar în mod formal, a dreptului lor de acces la un tribunal. Astfel, considerând incidente impedimentele de ordin procedural impuse de art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de apel ar fi trebuit să dea prioritate, oricum, în cauză, dreptului de acces la un tribunal, pentru ca reclamanții sa poată obține o hotărâre pe baza meritelor cazului, iar nu să se preocupe de „încălcarea” termenului rezonabil, garanție neinvocată de părțile interesate, cu consecința trimiterii la o altă procedură judiciară, știut fiind faptul că termenul rezonabil, în ipoteza în care există proceduri prealabile obligatorii, cum este cea a Legii nr. 10/2001, se calculează de la momentul în care există o dispută reală si serioasă asupra dreptului cu caracter civil, deci, în cauză, de la momentul depunerii notificării, în baza Legii nr. 10/2001, privind realizarea unui drept cu caracter civil - pretinsul drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu.

În cauză, însă, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a considerat instanța de apel, când a apreciat că ar putea fi declanșată o nouă procedură împotriva M.F.P., întrucât unitatea deținătoare este cunoscută în speță, în sensul acestor dispoziții. În opinia instanței de recurs, devin incidente, în cauză, dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, intimata pârâtă SC B.T. SRL, societate care, deși nu face parte dintre cele enumerate la art. 21 alin. (1), este un succesor cu titlu particular al SC A. SA Gherla – societate pe acțiuni cu capital de stat, privatizată la momentul soluționării notificării - dobândind bunul pe calea executării silite, ce are natura unei înstrăinări, putând fi circumscrisă ipotezei de la art. 29 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 republicată.

Or, pentru ipoteza reglementată de art. 29 alin. (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător, în considerarea art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Pentru aceste argumente, Înalta Curte, constatând că au fost greșit aplicate, de ambele instanțe, dispozițiile Legii nr. 10/2001 la circumstanțele de fapt deduse judecății, cauza soluționându-se de către instanța de apel, fără a intra în cercetarea fondului, consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., si că se impune casarea ambelor hotărâri, în lumina respectării pincipiului dublului grad de jurisdicție si al dreptului la apărare, garanții ale procesului echitabil.

În acest context, instanța de trimitere va stabili, în mod concret, persoana juridică care a efectuat privatizarea SC A. SA Gherla, si care urmează să fie obligată în raportul juridic dedus judecății. Pentru a se asigura o judecată unitară, instanța de trimitere va verifica si regimul juridic al parcelelor 511/1, 512/1/1 si 512/1/2, pentru a dezlega problema de drept privind restituirea pretinsei diferențe de teren solicitate de recurenți, aspect ce a constituit motiv de recurs distinct, dar care presupune, de asemenea, verificări de fapt, ce exced atribuțiilor instanței de recurs. În consecință, se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) si (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamanții L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I.

și B.D.M.I. împotriva Deciziei nr. 336/ A din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie; casarea deciziei recurate și a sentinței civile nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj si trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții L.R.Ș., B.M.I., B.I.V., B.E., G.I. și B.D.M.I. împotriva Deciziei nr. 336/ A din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 218 din 13 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj. Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2011.