ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 19/ CA din 28 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în cauza ce a făcut obiectul dosarului dosarul nr. 3088/103/2009 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul H.M., în contradictoriu cu pârâții C.J.N. prin P. și J.N. prin P.C.J.N., fiind anulat art. 10 din Hotărârea Consiliului Județean nr. 70 din 29 aprilie 2009, dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv la D.G.A.S.P.C. Neamț, fiind obligat pârâtul J.N. prin P.C.J. Neamț la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariate aferente funcției de director executiv, respectiv funcției de șef serviciu.

În esență, s-a reținut că desființarea postului de director executiv și înlocuirea acestuia cu postul de director general este nelegală și contravine dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 188/1999 și art. 4 din Regulamentul anexă la H.G. nr. 1434/2004 și Regulamentul D.G.A.S.P.C. Neamț în vigoare la data adoptării H.C.J. nr. 70/2009 în condițiile în care D.G.A.S.P.C. Neamț este o instituție care funcționează la nivelul unei unități administrativ teritoriale și nu la nivelul administrației publice centrale. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții J.N. și C.J. Neamț susținând că la baza înființării funcției de director general au stat prevederile art. 13 alin. (3) coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. A) din Legea nr. 188/1999 și împrejurarea că D.G.A.S.P.C.

Neamț are un număr de 1176,5 posturi, peste minimul de 150 de posturi prevăzut de lege. La termenul de judecată din data de 03 iunie 2010 recurentele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, sub aspectul condiționării stabilirii funcțiilor publice prevăzute la alin. (1) lit. a) și în cadrul autorităților și instituțiilor publice din administrația publică locală de existența unui număr de minim 150 de posturi, solicitând sesizarea Curții Constituționale. În susținerea excepției, recurenții au arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, prin acțiunea formulată reclamantul invocând încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin aprecierea că un minim de 150 de posturi trebuie să aibă natura funcției publice.

Pe de altă parte s-a susținut că dispozițiile arătate încalcă normele constituționale prevăzute de art. 16 alin. (3), art. 53 și art. 20, prin afectarea stabilității funcției publice și implicit a dreptului de acces la acestea, restrângerea drepturilor persoanei afectate disproporționat în raport de situația de fapt și încălcarea principiului general al dreptului comunitar privind securitatea juridică. Intimatul - reclamant a solicitat respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, fiind contestate în cauză chestiuni de nelegalitate a actului administrativ, iar nu dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Curtea de apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință publică din data de 3 iunie 2010, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, formulată de recurenții-pârâți C.J.N.

și J.N. prin P.C.J. Neamț, stabilind termen pentru judecata recursului la data de 1 iulie 2010, ora 9,00, cu citarea părților. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, invocată de recurenți nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale în scopul soluționării excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanței de judecată, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, se referă la legătura dintre norma contestată și soluționarea cauzei, la cei cărora le este recunoscut dreptul de a invoca excepția și inexistența unei decizii anterioare de constatare a neconstituționalității prevederilor invocate.

Drept urmare, stabilirea incidenței prevederilor contestate prin excepția invocată reprezintă o chestiune de apreciere a probatoriului raportat la considerentele de ordin teoretic privind scopul instituirii funcțiilor de conducere, pe de o parte, precum și structura și natura posturilor avute în vedere, pe de altă parte. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au formulat recurs pârâții C.J.N. prin P. și J.N. prin P.C.J. Neamț. În motivarea recursului, în esență, s-a susținut că: În măsura în care instanța de recurs a apreciat că nu ar exista o legătură cu cauza, motivat de faptul că în speță ar fi aplicabile normele Regulamentului, cadru de organizare și funcționare a D.G.A.S.P.C., iar nu cele ale Legii nr. 188/1999, ar însemna că prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale să se fi antepronunțat cu privire la soluția asupra recursului.

Condiția cerută de Legea nr. 47/1999 vizează legătura cu cauza sub aspect obiectiv și nu legătura cu interpretarea sau hotărârea juridică pe care o va da instanța de recurs în soluționarea căii de atac, cu alte cuvinte trebuind să se verifice dacă dispozițiile legale în discuție au fost invocate de părți în cererile lor. Cu ușurință se poate observa că de modul de interpretare a dispozițiilor amintite depinde soluția ce se va da cauzei deduse judecății, astfel că în situația în care ar fi admisă excepția de neconstituționalitate invocată aceasta ar avea, fără discuție o influență hotărâtoare asupra soluției. Recursul este nefondat. Din examinarea Încheierii din ședința de judecată din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, formulată de recurenții – pârâți C.J.N.

și J.N., prin P.C.J. Neamț, rezultă că instanța a pronunțat soluția respectivă reținând, în esență, că stabilirea incidenței prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1998 reprezintă o chestiune de apreciere a probatoriului, raportat la considerentele de ordin teoretic privind scopul instituirii funcțiilor de conducere și structura și natura posturilor avute în vedere. Invocarea neconstituționalității art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin prisma motivelor invocate precum și a motivelor de recurs, observă Înalta Curte de Casație și Justiție, este pur formală, în speță nefiind în discuție un posibil conflict între o normă legală și norme din Legea fundamentală.

În esență, se susține de către autorii excepției de neconstituționalitate, că prima instanță în mod eronat nu a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, iar apoi, în recursul împotriva Încheierii de ședință din 3 iunie 2010, că de modul de interpretare a acelor dispoziții legale depinde soluția ce se va da în cauză, or interpretarea unui text de lege, precum și incidența/inaplicabilitatea acestuia într-o speță, este atributul suveran al instanței de judecată, nu al Curții Constituționale. Așadar, în mod corect Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția invocată, în consecință, Înalta Curte urmând să respingă, ca nefondat, recursul declarat împotriva Încheierii de ședință din 3 iunie 2010, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții J.N. și C.J.N. împotriva încheierii de ședință publică din data de 3 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.