ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19/ CA din 28
ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în cauza ce a făcut obiectul
dosarului dosarul nr. 3088/103/2009 a fost admisă acțiunea formulată de
reclamantul H.M., în contradictoriu cu pârâții C.J.N. prin P. și J.N. prin P.C.J.N.,
fiind anulat art. 10 din Hotărârea Consiliului Județean nr. 70 din 29 aprilie 2009,
dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv la D.G.A.S.P.C.
Neamț, fiind obligat pârâtul J.N. prin P.C.J. Neamț la plata către reclamant a
drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariate aferente
funcției de director executiv, respectiv funcției de șef serviciu.
În esență, s-a reținut că
desființarea postului de director executiv și înlocuirea acestuia cu postul de
director general este nelegală și contravine dispozițiilor art. 13 din Legea nr.
188/1999 și art. 4 din Regulamentul anexă la H.G. nr. 1434/2004 și Regulamentul D.G.A.S.P.C. Neamț în vigoare la data adoptării H.C.J. nr. 70/2009 în condițiile
în care D.G.A.S.P.C. Neamț este o instituție care funcționează la nivelul unei
unități administrativ teritoriale și nu la nivelul administrației publice
centrale.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs pârâții J.N. și C.J. Neamț susținând că la baza înființării
funcției de director general au stat prevederile art. 13 alin. (3) coroborat cu
art. 13 alin. (1) lit. A) din Legea nr. 188/1999 și împrejurarea că
D.G.A.S.P.C. Neamț are un număr de 1176,5 posturi, peste minimul de 150 de
posturi prevăzut de lege.
La termenul de judecată din data de
03 iunie 2010 recurentele au invocat excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, sub
aspectul condiționării stabilirii funcțiilor publice prevăzute la alin. (1) lit.
a) și în cadrul autorităților și instituțiilor publice din administrația
publică locală de existența unui număr de minim 150 de posturi, solicitând
sesizarea Curții Constituționale.
În susținerea excepției, recurenții
au arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și
(3) din Legea nr. 47/1992, prin acțiunea formulată reclamantul invocând
încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin
aprecierea că un minim de 150 de posturi trebuie să aibă natura funcției
publice.
Pe de altă parte s-a susținut că
dispozițiile arătate încalcă normele constituționale prevăzute de art. 16 alin.
(3), art. 53 și art. 20, prin afectarea stabilității funcției publice și
implicit a dreptului de acces la acestea, restrângerea drepturilor persoanei
afectate disproporționat în raport de situația de fapt și încălcarea
principiului general al dreptului comunitar privind securitatea juridică.
Intimatul - reclamant a solicitat
respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, fiind contestate în
cauză chestiuni de nelegalitate a actului administrativ, iar nu dispozițiile art.
13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Curtea de apel Bacău, secția
contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință publică din data
de 3 iunie 2010, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu
soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3)
din Legea nr. 188/1999 republicată, formulată de recurenții-pârâți C.J.N. și J.N.
prin P.C.J. Neamț, stabilind termen pentru judecata recursului la data de 1
iulie 2010, ora 9,00, cu citarea părților.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13
alin. (3) din Legea nr. 188/1999, invocată de recurenți nu îndeplinește
condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Condițiile pentru sesizarea Curții
Constituționale în scopul soluționării excepției de neconstituționalitate
ridicate în fața instanței de judecată, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992
republicată, se referă la legătura dintre norma contestată și soluționarea
cauzei, la cei cărora le este recunoscut dreptul de a invoca excepția și
inexistența unei decizii anterioare de constatare a neconstituționalității
prevederilor invocate.
Drept urmare, stabilirea incidenței
prevederilor contestate prin excepția invocată reprezintă o chestiune de
apreciere a probatoriului raportat la considerentele de ordin teoretic privind
scopul instituirii funcțiilor de conducere, pe de o parte, precum și structura
și natura posturilor avute în vedere, pe de altă parte.
Împotriva acestei încheieri, în
termenul legal, au formulat recurs pârâții C.J.N. prin P. și J.N. prin P.C.J.
Neamț.
În motivarea recursului, în esență,
s-a susținut că:
În măsura în care instanța de recurs
a apreciat că nu ar exista o legătură cu cauza, motivat de faptul că în speță
ar fi aplicabile normele Regulamentului, cadru de organizare și funcționare a D.G.A.S.P.C.,
iar nu cele ale Legii nr. 188/1999, ar însemna că prin respingerea cererii de
sesizare a Curții Constituționale să se fi antepronunțat cu privire la soluția
asupra recursului.
Condiția cerută de Legea nr. 47/1999
vizează legătura cu cauza sub aspect obiectiv și nu legătura cu interpretarea
sau hotărârea juridică pe care o va da instanța de recurs în soluționarea căii
de atac, cu alte cuvinte trebuind să se verifice dacă dispozițiile legale în
discuție au fost invocate de părți în cererile lor.
Cu ușurință se poate observa că de
modul de interpretare a dispozițiilor amintite depinde soluția ce se va da cauzei
deduse judecății, astfel că în situația în care ar fi admisă excepția de
neconstituționalitate invocată aceasta ar avea, fără discuție o influență
hotărâtoare asupra soluției.
Recursul este nefondat.
Din examinarea Încheierii din
ședința de judecată din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a
respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,
formulată de recurenții – pârâți C.J.N. și J.N., prin P.C.J. Neamț, rezultă că
instanța a pronunțat soluția respectivă reținând, în esență, că stabilirea
incidenței prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1998 reprezintă o
chestiune de apreciere a probatoriului, raportat la considerentele de ordin
teoretic privind scopul instituirii funcțiilor de conducere și structura și
natura posturilor avute în vedere.
Invocarea neconstituționalității art.
13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin prisma motivelor invocate precum și a
motivelor de recurs, observă Înalta Curte de Casație și Justiție, este pur
formală, în speță nefiind în discuție un posibil conflict între o normă legală
și norme din Legea fundamentală. În esență, se susține de către autorii
excepției de neconstituționalitate, că prima instanță în mod eronat nu a
reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr.
188/1999, iar apoi, în recursul împotriva Încheierii de ședință din 3 iunie
2010, că de modul de interpretare a acelor dispoziții legale depinde soluția ce
se va da în cauză, or interpretarea unui text de lege, precum și
incidența/inaplicabilitatea acestuia într-o speță, este atributul suveran al
instanței de judecată, nu al Curții Constituționale.
Așadar, în mod corect Curtea de Apel
Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea
de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția invocată, în consecință,
Înalta Curte urmând să respingă, ca nefondat, recursul declarat împotriva
Încheierii de ședință din 3 iunie 2010, conform art. 312 alin. (1) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
pârâții J.N. și C.J.N. împotriva încheierii de ședință publică din data de 3
iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 septembrie 2010.