ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.09.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2010

HOTĂRÂRE
21.09.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 19/ CA din 28

ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în cauza ce a făcut obiectul

dosarului dosarul nr. 3088/103/2009 a fost admisă acțiunea formulată de

reclamantul H.M., în contradictoriu cu pârâții C.J.N. prin P. și J.N. prin P.C.J.N.,

fiind anulat art. 10 din Hotărârea Consiliului Județean nr. 70 din 29 aprilie 2009,

dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția de director executiv la D.G.A.S.P.C.

Neamț, fiind obligat pârâtul J.N. prin P.C.J. Neamț la plata către reclamant a

drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariate aferente

funcției de director executiv, respectiv funcției de șef serviciu.

În esență, s-a reținut că

desființarea postului de director executiv și înlocuirea acestuia cu postul de

director general este nelegală și contravine dispozițiilor art. 13 din Legea nr.

188/1999 și art. 4 din Regulamentul anexă la H.G. nr. 1434/2004 și Regulamentul D.G.A.S.P.C. Neamț în vigoare la data adoptării H.C.J. nr. 70/2009 în condițiile

în care D.G.A.S.P.C. Neamț este o instituție care funcționează la nivelul unei

unități administrativ teritoriale și nu la nivelul administrației publice

centrale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâții J.N. și C.J. Neamț susținând că la baza înființării

funcției de director general au stat prevederile art. 13 alin. (3) coroborat cu

art. 13 alin. (1) lit. A) din Legea nr. 188/1999 și împrejurarea că

D.G.A.S.P.C. Neamț are un număr de 1176,5 posturi, peste minimul de 150 de

posturi prevăzut de lege.

La termenul de judecată din data de

03 iunie 2010 recurentele au invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, sub

aspectul condiționării stabilirii funcțiilor publice prevăzute la alin. (1) lit.

a) și în cadrul autorităților și instituțiilor publice din administrația

publică locală de existența unui număr de minim 150 de posturi, solicitând

sesizarea Curții Constituționale.

În susținerea excepției, recurenții

au arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și

(3) din Legea nr. 47/1992, prin acțiunea formulată reclamantul invocând

încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin

aprecierea că un minim de 150 de posturi trebuie să aibă natura funcției

publice.

Pe de altă parte s-a susținut că

dispozițiile arătate încalcă normele constituționale prevăzute de art. 16 alin.

(3), art. 53 și art. 20, prin afectarea stabilității funcției publice și

implicit a dreptului de acces la acestea, restrângerea drepturilor persoanei

afectate disproporționat în raport de situația de fapt și încălcarea

principiului general al dreptului comunitar privind securitatea juridică.

Intimatul - reclamant a solicitat

respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, fiind contestate în

cauză chestiuni de nelegalitate a actului administrativ, iar nu dispozițiile art.

13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.

Curtea de apel Bacău, secția

contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință publică din data

de 3 iunie 2010, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999 republicată, formulată de recurenții-pârâți C.J.N. și J.N.

prin P.C.J. Neamț, stabilind termen pentru judecata recursului la data de 1

iulie 2010, ora 9,00, cu citarea părților.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13

alin. (3) din Legea nr. 188/1999, invocată de recurenți nu îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Condițiile pentru sesizarea Curții

Constituționale în scopul soluționării excepției de neconstituționalitate

ridicate în fața instanței de judecată, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992

republicată, se referă la legătura dintre norma contestată și soluționarea

cauzei, la cei cărora le este recunoscut dreptul de a invoca excepția și

inexistența unei decizii anterioare de constatare a neconstituționalității

prevederilor invocate.

Drept urmare, stabilirea incidenței

prevederilor contestate prin excepția invocată reprezintă o chestiune de

apreciere a probatoriului raportat la considerentele de ordin teoretic privind

scopul instituirii funcțiilor de conducere, pe de o parte, precum și structura

și natura posturilor avute în vedere, pe de altă parte.

Împotriva acestei încheieri, în

termenul legal, au formulat recurs pârâții C.J.N. prin P. și J.N. prin P.C.J.

Neamț.

În motivarea recursului, în esență,

s-a susținut că:

În măsura în care instanța de recurs

a apreciat că nu ar exista o legătură cu cauza, motivat de faptul că în speță

ar fi aplicabile normele Regulamentului, cadru de organizare și funcționare a D.G.A.S.P.C.,

iar nu cele ale Legii nr. 188/1999, ar însemna că prin respingerea cererii de

sesizare a Curții Constituționale să se fi antepronunțat cu privire la soluția

asupra recursului.

Condiția cerută de Legea nr. 47/1999

vizează legătura cu cauza sub aspect obiectiv și nu legătura cu interpretarea

sau hotărârea juridică pe care o va da instanța de recurs în soluționarea căii

de atac, cu alte cuvinte trebuind să se verifice dacă dispozițiile legale în

discuție au fost invocate de părți în cererile lor.

Cu ușurință se poate observa că de

modul de interpretare a dispozițiilor amintite depinde soluția ce se va da cauzei

deduse judecății, astfel că în situația în care ar fi admisă excepția de

neconstituționalitate invocată aceasta ar avea, fără discuție o influență

hotărâtoare asupra soluției.

Recursul este nefondat.

Din examinarea Încheierii din

ședința de judecată din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

formulată de recurenții – pârâți C.J.N. și J.N., prin P.C.J. Neamț, rezultă că

instanța a pronunțat soluția respectivă reținând, în esență, că stabilirea

incidenței prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 188/1998 reprezintă o

chestiune de apreciere a probatoriului, raportat la considerentele de ordin

teoretic privind scopul instituirii funcțiilor de conducere și structura și

natura posturilor avute în vedere.

Invocarea neconstituționalității art.

13 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, prin prisma motivelor invocate precum și a

motivelor de recurs, observă Înalta Curte de Casație și Justiție, este pur

formală, în speță nefiind în discuție un posibil conflict între o normă legală

și norme din Legea fundamentală. În esență, se susține de către autorii

excepției de neconstituționalitate, că prima instanță în mod eronat nu a

reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea nr.

188/1999, iar apoi, în recursul împotriva Încheierii de ședință din 3 iunie

2010, că de modul de interpretare a acelor dispoziții legale depinde soluția ce

se va da în cauză, or interpretarea unui text de lege, precum și

incidența/inaplicabilitatea acestuia într-o speță, este atributul suveran al

instanței de judecată, nu al Curții Constituționale.

Așadar, în mod corect Curtea de Apel

Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția invocată, în consecință,

Înalta Curte urmând să respingă, ca nefondat, recursul declarat împotriva

Încheierii de ședință din 3 iunie 2010, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

Respinge recursul declarat de

pârâții J.N. și C.J.N. împotriva încheierii de ședință publică din data de 3

iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1990/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 146/F din 13 noiembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul
ÎCCJ 2010-04-30
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2274/2010
și alin. (5) din Legea nr. 188/1999, prima instanță a constatat că la nivelul Centrului Județean Brașov al A.P.I.A. nu a avut loc o reducere efectivă și justificată a postului ocupat de reclamantă, funcția de director executiv urmând a fi î
ÎCCJ 2009-12-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5482/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 mai 2009, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul V.B. a chemat în judecată pârâta A.P.I.A. solicitând suspendarea exe
ÎCCJ 2010-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4028/2010
prevederile modificatoare ale Legii nr. 188/1999 aduse prin O.U.G. nr. 37/2009. Mai arată reclamanta că ordinul în discuție, care se fondează practic în totalitate pe prevederile O.U.G. nr. 37/2009, prin care se desființează funcția publică
ÎCCJ 2010-02-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 552/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată în contencios administrativ, reclamantul D.R.S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., anulare
Sursă