ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2362/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanta SC M. SA Moldova Nouă a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin anularea deciziei nr. 5 din 19 februarie 2008, prin care i-a fost respinsă contestația formulată pentru suma de 664.257 lei, reprezentând subvenții acordate pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004 și obligarea pârâtei la plata unor majorări de întârziere în sumă de 463.651 lei, în temeiul art. 119 alin. (1), art. 120 alin. (1) și art. 120 alin. (7) din O.G.

nr. 92/2003. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a întocmit în luna septembrie 2004, decont privind acordarea subvenției pe luna septembrie 2004, înregistrat la D.G.F.P. Caraș-Severin sub nr. 15527 din 2 septembrie 2004, pentru suma de 25.046.116.000 rol, iar organele de control, care au verificat decontul nu au avut nimic de obiectat.

S-a mai arătat că, în luna martie 2005, societatea a depus un decont definitiv privind acordarea subvenției pentru anul 2004, iar organele de control au ajuns la concluzia că societatea trebuie să încaseze de la bugetul statului în plus suma de 3.212.168.000 rol și nu să restituie suma de 6.642.569.335 rol, reprezentând subvenția încasată și necuvenită astfel cum rezultă din procesul-verbal din 3 decembrie 2007. A mai arătat reclamanta că pe data de 16 septembrie 2004 a încasat de la bugetul statului suma de 25.046.116.000 rol, din care a achitat suma de 8.000.000.000 rol pentru energie electrică, iar restul sumei (14.541.859.139 rol) a transferat-o în contul de la R. Bank Oravița, din care a achitat suma de 6.5642.569.335 rol tot la SC E. SA, nefiind vinovată de modul în care a utilizat aceste sume SC E. SA, având în vedere că societatea a beneficiat în 2004 numai de subvenție pe produs și nu pe energie electrică, din subvenție trebuind să achite 100.000.000.000 rol,pentru energie electrică.

În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 507/2003 a bugetului de stat și O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului. Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pentru că în baza Legii nr. 507/2003 reclamanta a beneficiat în anul 2004 de o subvenție de la stat pentru achitarea contravalorii energiei electrice. S-a mai susținut că organele de inspecție fiscală au constatat că în luna septembrie 2004 societatea a efectuat plăți în sumă de 664.257 lei din contul bancar deschis la R. Bank Oravița în contul deschis la R. Bank Reșița deschis pentru S.D.F.E.E. Reșița, încălcând astfel prevederile art. 21 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat, această sumă fiind considerată ca subvenție încasată și necuvenită.

În cauză a fost administrată proba cu expertiză contabilă pentru a se verifica dacă subvenția în litigiu a fost utilizată potrivit destinației pentru care a primit-o reclamanta. Prin sentința nr. 352 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M. SA Moldova Nouă, împotriva pârâtei D.G.F.P. Caraș-Severin, așa cum s-a precizat și a anulat decizia nr. 5 din 19 februarie 2008 emisă de pârâtă. A respins în rest acțiunea precizată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor prin trezoreria statului, constituie contravenție, efectuarea de către instituțiile publice de încasări și plăți în alte conturi decât cele stabilire prin prezenta ordonanță și se sancționează cu amendă, dispoziție față de care s-a constatat că fapta reclamantei de a achita suma de 664.257 lei din contul de trezorerie în contul de la R. Bank Oravița nu poate constitui motiv de a se considera că subvenția are caracter necuvenit, operațiunea constituind o contravenție, potrivit dispoziției legale menționate. Privitor la cererea de obligare a pârâtei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 463.651 lei formulată prin acțiunea precizată, instanța de fond a constatat că aceasta nu este întemeiată, nefiind îndeplinită ipoteza textului art. 119 alin. (1) C. proc.

fisc., deoarece reclamanta nu a făcut dovada că a achitat la pârâtă debitul fiscal pretind a fi datorat, pentru a putea solicita majorări de întârziere potrivit art. 124 C. proc. fisc., respectiv dobânda pentru suma de restituit sau de rambursat de la buget. Recurenta-pârâtă consideră că suma de 664.257 lei nu a fost utilizată potrivit destinației pentru care a fost aprobată, deoarece aceasta a fost virată din contul bancar al societății deschis la R. Bank Oravița în contul R. Bank Reșița deschis pentru S.D.F.E.E. Reșița. Se arată că astfel au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (8) din O.U.G. nr. 146/2002 și art. 21 din Legea nr. 507/2003, texte legale pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere la data pronunțării sentinței.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 21 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat, operațiunile efectuate de agenții economici se derulează prin conturi distincte, deschise pe seama acestora la unitățile trezoreriei statului. Conform art. 5 alin. (8) din O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, transferurile și subvențiile alocate de la bugetul de stat se virează în conturi deschise în numele acestora la unitățile trezoreriei statului în a căror rază sunt înregistrate fiscal și se utilizează numai potrivit destinațiilor aprobate prin lege. Organul fiscal a constatat, prin procesul-verbal de control financiar din 3 decembrie 2007 că societatea intimată nu a efectuat plata sumei de 664.257 lei prin contul deschis pe numele acesteia la unitatea trezoreriei statului în a cărei rază este înregistrată fiscal.

Organul fiscal a prezumat că societatea intimată nu a utilizat suma potrivit destinațiilor aprobate prin lege. Prezumția organului fiscal a fost răsturnată de probele administrate în dosar, respectiv proba cu expertiză contabilă. Expertul desemnat a concluzionat că suma în litigiu (subvenția) a fost utilizată potrivit destinației sale. Instanța de fond a reținut, în mod corect că, potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor prin trezoreria statului, constituie contravenție efectuarea de încasări și plăți în alte conturi decât cele stabilite. Așadar, fapta de a utiliza un alt cont nu este identică cu fapta de a nu utiliza subvenția potrivit destinației aprobate prin lege.

Utilizarea unui alt cont nu poate constitui o prezumție de utilizare a subvenției în alte scopuri decât cele aprobate prin lege. Organul fiscal avea obligația să probeze fapta imputată societății, cea ce în speță nu s-a întâmplat. În concluzie, se constată neîntrunirea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 352 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.