ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 843/2011

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 97/F din 29 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Bistrița-Năsăud, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

condamnatul R.D.

S-a acordat

av. G.G. onorariu în sumă de 200 lei, ce se va suporta din fondurile

Ministerului Justiției.

Condamnatul a

fost obligat să plătească 220 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a

pronunța această sentință tribunalul a reținut că condamnatul R.D. a solicitat

reexaminarea sentinței penale 120/F/2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud prin

care a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de

viol și incest, arătând, în esență, în motivarea cererii că nu el este vinovat

de comiterea acestor infracțiuni, ci fiul soției sale, P.I.D., recunoașterea

comiterii faptelor petrecându-se ca urmare a presiunilor exercitate de

anchetatori.

S-a reținut că

revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva

hotărârilor penale definitive doar în situațiile și pentru cazurile expres și

limitativ prevăzute în art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen., toate

acestea vizând împrejurări necunoscute de instanța la momentul pronunțării

hotărârii.

În fapt, prin

hotărârea a cărei revizuire se solicită, în sarcina petentului s-a reținut că,

în cursul anului 2006, fiind sub influența băuturilor alcoolice, în două

rânduri (iunie-iulie și 26/27 octombrie 2006), profitând de neglijența sau

lipsa soției de la domiciliu, a întreținut relații sexuale cu fiica sa minoră,

R.B. (în vârstă de 12 ani).

Revizuientul a

recunoscut săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale și în fața judecătorului

care a dispus asupra măsurii arestării preventive, revenind asupra

declarațiilor sale în cursul cercetării judecătorești, când a negat faptele

susținând că autorul acestora este fiul din prima căsătorie a soției sale.

În urma

administrării probelor, prima instanță a înlăturat

susținerile inculpatului ca nesincere, reținând vinovăția acestuia în

comiterea

faptelor ce i-au fost imputate prin rechizitoriu.

Cel în cauză a

atacat hotărârea de condamnare invocând aceleași motive însă prin deciziile

pronunțate în căile de atac apelul și apoi recursul revizuientului au fost

respinse, apreciindu-se că probatoriul administrat a relevat indubitabil că în

cursul anului 2006 revizuientul a întreținut relații sexuale cu fiica sa

minoră, în două rânduri.

Prin cererea de

revizuire petentul a invocat în apărare aceleași împrejurări, împrejurări ce au

fost avute însă în vedere atât cu ocazia judecării fondului cauzei cât și în

căile de atac promovate de acesta. în consecință, nu este vorba de fapte sau

împrejurări necunoscute instanțelor care s-au pronunțat în cauză.

În fine, s-a

reținut și faptul că susținerile revizuientului referitoare la persoana celui

ce se face vinovat de săvârșirea faptelor deduse judecății sunt infirmate de

soluția adoptată de procurorul de caz în dosarul nr. 435/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Bistrița prin care s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului P.I.D. pentru

săvârșirea

infracțiunilor de act sexual cu o minoră,

prev.

de

art. 198 alin. (1) C. pen. și incest

prev.

de

art. 203 C. pen., ambele cu

aplic.

art. 99

și urm. C. pen., reținându-se că faptele reclamate,

pretins a fi comise asupra părții vătămate minore R.R.B., în perioada

2006-2007, nu există.

În context,

s-a stabilit că declarațiile inițiale ale învinuitului P.I.D. date în sensul

recunoașterii întreținerii relațiilor sexuale cu partea vătămată au fost făcute

la solicitarea revizuientului, în scopul exonerării sale de răspunderea penală.

În aceste condiții, este evident că în cauză nu

există niciuna

dintre împrejurările prev. de art. 394 alin. (1) lit. a)-e)

C. proc. pen., cererea condamnatului fiind, prin urmare, inadmisibilă.

De altfel,

prin sentințele penală 38/2009 și 4/F/2010 ale Tribunalului Bistrița-Năsăud au

mai fost respinse alte 2 cereri de revizuire formulată de condamnat pentru

motive similare și, prin urmare, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea

de revizuire ce face obiectul prezentului dosar.

Împotriva

sentinței menționate a declarat apel în termen revizuientul R.D.

Acesta a

criticat sentința susținând că în mod greșit i s-a respins cererea de revizuire

a sentinței de condamnare la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea

de viol deoarece expertiza medico-legală nu-l încriminează, probele pe care

Ie-a solicitat i-au fost respinse, i s-au îngrădit toate drepturile

procesuale, a fost condamnat pe bază de minciună

și că făptuitorul

ar fi o altă persoană, respectiv P.I., fratele

victimei.

Prin decizia

penală nr. 157/R din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și

de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuient.

A fost obligat

revizuientul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de 200 lei onorariu avocațial.

Examinând

sentința atacată, din perspectiva motivelor de apel invocate precum și sub

toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat următoarele:

În mod

temeinic prima instanță a stabilit că apelantul a cerut revizuirea sentinței

penale nr. 120/2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud prin care a fost condamnat

la 10 ani închisoare pentru infracțiunile de viol și incest susținând că

autorul faptelor nu este el, ci fiul soției sale, P.I.D.

În mod legal

cererea de revizuire a fost respinsă ca

inadmisibilă

deoarece aspectele invocate în cerere Ie-a invocat în

fața instanțelor

anterior cu ocazia judecății cauzei astfel încât, nu constituie împrejurări

necunoscute instanțelor care l-au condamnat.

Într-adevăr,

motivele revizuientului nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ

enumerate de art. 394 alin. (1) lit. a)-e) C. proc. pen. pentru că nu

reprezintă împrejurări necunoscute instanței care l-a condamnat, apoi

referirile la împrejurarea că a fost condamnat „pe bază de minciună" nu

sunt justificate de plângerea penală formulată pentru infracțiunea de mărturie

mincinoasă.

Sub un alt

aspect, nici copiile de pe declarațiile numitului P.I., a părții vătămate și a

altor martori depuse integral în apel nu justifică cererea de revizuire

deoarece, după cum rezultă din acestea, P.I. este posibil să fi întreținut

relații sexuale cu sora sa însă după arestarea inculpatului, iar victima a

arătat constant că a întreținut relații sexuale fără voia ei cu revizuientul

astfel încât, faptul că ar fi avut raporturi cu fratele său nu-l exclude pe

revizuient.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs revizuientul care, fără a invoca vreun caz de

casare, a arătat că există probe noi, care dovedesc nevinovăția sa.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care

formal se încadrează, respectiv

art. 385/9

pct. 17/2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

I. Din actele

și lucrările dosarului rezultă în esență că

petentul

R.D. a formulat o cerere de revizuire a hotărârii

prin care a fost

condamnat definitiv la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de

viol și incest (s.pen. 40/F din 20 februarie 2008 a Tribunalului Bistrița-Năsăud,

def. prin d.pen. 2234/R din 20 iunie 2008 a I.C.C.J).

În motivarea

cererii de revizuire, condamnatul susține că este nevinovat, întrucât cel care

ar fi întreținut relații sexuale cu victima ar fi fost fiul soției, numitul

P.I.D. De asemenea, petentul mai arată că declarația prin care și-a recunoscut

vinovăția în faza de urmărire penală a fost luată sub presiune.

reține că prin Decizia nr. 36/2009 pronunțată în soluționarea unui recurs în

interesul legii, Secțiile Unite au hotărât că „cererile repetate de revizuire

sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, temei legal, de motive

și apărări invocate în soluționarea acestora".

cererea condamnatului, Curtea constată că anterior acesta a formulat alte două

cereri similare, vizând motive identice cu cele invocate în prezenta cauză,

cereri care au fost respinse definitiv (prin s.pen. 38/F din 25 martie 2009,

respectiv nr. 4/F din 20 ianuarie 2010 ale Tribunalului Bistrița Năsăud).

condiții, noua cerere de revizuire formulată de condamnat este inadmisibilă și

în mod legal a fost respinsă, cu atât mai mult cu cât condamnatul tinde în

esență la o prelungire a probatoriului cu privire la o împrejurare cunoscută de

instanțele de fond și recurs,în ciclul procesual finalizat cu condamnarea sa

și, prin aceasta,la o reanalizare a apărărilor pe care și Ie-a făcut cu acea

ocazie.

fiind,recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b)

C. proc. pen.,cu obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat R.D. împotriva

deciziei penale nr. 157/R din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurentul revizuent condamnat la plata

sumei de 400

lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200

lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2011.