ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 4126 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis recursurile formulate de pârâții M.M., A.R.P.M. București și A.N.P.M. împotriva Sentinței nr. 438 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosar nr. 1633/2009 și a modificat sentința, în sensul că a respins acțiunea. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut că prin Sentința civilă nr. 438 din 2 iunie 2009, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.R.M. și a obligat pârâții M.M., A.R.P.M. București și A.N.P.M.

să plătească reclamantei suplimentul corespunzător postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% fiecare, pentru perioada 17 aprilie 2006 - 02 iunie 2009, actualizate cu indicele de inflație Curtea de apel a reținut, în esență, faptul că prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999, stabilesc cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.

Față de această situație, curtea de apel a apreciat că reclamanta se află în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este stabilit de lege, pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul ei final - punerea în executare, și pe de altă parte, o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, ar constitui o nesocotire a art. 147 alin. (4) din Constituție în sensul nesocotirii efectelor Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale. La data de 16 noiembrie 2009, intimata-reclamanta S.R.M. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 4126 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, invocând ca temei dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. În motivarea acestei cereri, revizuenta a arătat că prin Decizia nr. 877 din 24 februarie 2009 pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 3675/104/2009, i-au fost acordate aceleași drepturi de natură salarială pentru perioada 1 ianuarie - 1 septembrie 2004. Curtea de Apel Craiova, în considerarea dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepția de necompetență materială și prin Decizia nr. 5249 din 10 decembrie 2009, admițând excepția, a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel învestită, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cauza din prisma motivelor invocate de revizuentă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca nefondată, pentru următoarele considerente: Din analiza celor două hotărâri pentru care s-a solicitat revizuirea conform art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că Decizia civilă nr. 877 din 24 februarie 2009, se referă la drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie - 1 septembrie 2004, iar Decizia civilă nr. 4126 din 20 octombrie 2009 privește drepturi salariale pentru perioada 17 aprilie 2006 - 02 iunie 2009. Art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătorești în următoarele condiții: "Dacă există hotărâri desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași calitate". Având ca reper textul precizat rezultă că, în speță nu este îndeplinită condiția ca cele două Decizii - nr. 877 din 24 februarie 2009 și nr. 4126 din 20 octombrie 2009 -, ambele ale Curții de Apel Craiova, să fi fost pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, ci au fost date în procese diferite având ca obiect pretenții diferite.

Nu are relevanță împrejurarea că în spețe similare s-au pronunțat hotărâri contradictorii, deoarece legislația internă nu prevede anularea hotărârilor contradictorii pronunțate și cu atât mai mult, calea revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi folosită. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul existenței a unor decizii potrivnice, pronunțate în aceeași cauză. Față de cele expuse mai sus Curtea, în baza art. 326 C. proc. civ., va respinge ca nefondată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de S.R.M. împotriva Deciziei nr. 4126 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2010.