ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2034/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 4126 din 20 octombrie

2009, Curtea de Apel Craiova a admis recursurile formulate de pârâții M.M.,

A.R.P.M. București și A.N.P.M. împotriva Sentinței nr. 438 din 2 iunie 2009,

pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosar nr. 1633/2009 și a modificat sentința,

în sensul că a respins acțiunea.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de recurs a reținut că prin Sentința civilă nr. 438

din 2 iunie 2009, Tribunalul Olt a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta S.R.M. și a obligat pârâții M.M., A.R.P.M. București și A.N.P.M. să

plătească reclamantei suplimentul corespunzător postului și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% fiecare, pentru

perioada 17 aprilie 2006 - 02 iunie 2009, actualizate cu indicele de inflație

Curtea de apel a

reținut, în esență, faptul că prevederile art. 31 din Legea nr. 188/1999,

stabilesc cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca

determinarea concretă a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior.

Față de această

situație, curtea de apel a apreciat că reclamanta se află în imposibilitatea de

a realiza prin intermediul instanței o creanță al cărei cuantum nu este

stabilit de lege, pentru a putea fi determinat sau determinabil, iar recunoașterea

vocației generale la acordarea drepturilor solicitate ar lipsi hotărârea

judecătorească de scopul ei final - punerea în executare, și pe de altă parte,

o eventuală cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, ar

constitui o nesocotire a art. 147 alin. (4) din Constituție în sensul

nesocotirii efectelor Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale.

La data de 16

noiembrie 2009, intimata-reclamanta S.R.M. a solicitat revizuirea Deciziei

civile nr. 4126 din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, invocând ca

temei dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea acestei

cereri, revizuenta a arătat că prin Decizia nr. 877 din 24 februarie 2009

pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 3675/104/2009, i-au fost

acordate aceleași drepturi de natură salarială pentru perioada 1 ianuarie - 1

septembrie 2004.

Curtea de Apel

Craiova, în considerarea dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a

invocat din oficiu excepția de necompetență materială și prin Decizia nr. 5249

din 10 decembrie 2009, admițând excepția, a declinat competența de soluționare

a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel învestită,

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cauza din prisma motivelor

invocate de revizuentă și a dispozițiilor legale incidente în cauză, va

respinge cererea de revizuire ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza celor

două hotărâri pentru care s-a solicitat revizuirea conform art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că Decizia civilă nr. 877 din 24 februarie

2009, se referă la drepturi salariale pentru perioada 1 ianuarie - 1 septembrie

2004, iar Decizia civilă nr. 4126 din 20 octombrie 2009 privește drepturi

salariale pentru perioada 17 aprilie 2006 - 02 iunie 2009.

Art. 322 alin. (1)

pct. 7 C. proc. civ. admite revizuirea unei hotărâri judecătorești în

următoarele condiții:

"Dacă există

hotărâri desăvârșite potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade

deosebite în una și aceeași pricină între aceleași persoane având aceeași

calitate".

Având ca reper textul

precizat rezultă că, în speță nu este îndeplinită condiția ca cele două Decizii

- nr. 877 din 24 februarie 2009 și nr. 4126 din 20 octombrie 2009 -, ambele ale

Curții de Apel Craiova, să fi fost pronunțate în același litigiu, adică să fi

existat tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, ci au fost date

în procese diferite având ca obiect pretenții diferite.

Nu are relevanță

împrejurarea că în spețe similare s-au pronunțat hotărâri contradictorii,

deoarece legislația internă nu prevede anularea hotărârilor contradictorii

pronunțate și cu atât mai mult, calea revizuirii întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi folosită.

În cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în sensul

existenței a unor decizii potrivnice, pronunțate în aceeași cauză.

Față de cele expuse

mai sus Curtea, în baza art. 326 C. proc. civ., va respinge ca nefondată

cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de S.R.M. împotriva Deciziei nr. 4126 din 20 octombrie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2010.