ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 532 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, a fost

admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții S.M., C.S. și S.I. împotriva

M.F.P. prin D.G.F.P. Caraș-Severin și în consecință:

S-a dispus obligarea

pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 600.000 euro echivalentă în lei

la data efectuării plății, reprezentând daune morale.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță, a reținut în fapt următoarele:

La data de 20 august

1958 soțul reclamantei, S.M., numitul S.I., a fost arestat de către securitate

pe motiv că a făcut parte din organizația subversivă P.N.Ț.

Că, în toată această

perioadă de timp, din 20 august 1958 și până în ziua procesului care a avut loc

la Tribunalul Timișoara a fost în permanență torturat de către oamenii

securității pentru a recunoaște ce voiau aceștia.

În urma sentinței

date de către Tribunalul Militar Timișoara, soțul său a fost condamnat la 23 de

ani de muncă silnică, din care a executat 6 ani, în urma unei grațieri.

După pronunțarea

sentinței și pe parcursul întemnițării, familia a fost supusă la acte de

umilință de către autorități, iar copiii nu și-au putut urma școlile dorite.

Prin condamnarea

suferită, urmată mai apoi de confiscarea bunurilor, instanța de fond a apreciat

că i-au fost cauzate persoanei condamnate prejudicii morale și materiale ale

căror consecințe s-au repercutat asupra vieții și evoluției sale, fiindu-i

știrbit dreptul personal nepatrimonial la libertate, precum și atributele ce

țin de relațiile sociale, respectiv onoare și reputație, fiind astfel întrunite

elementele răspunderii instituite de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

221/2009.

Cât privește

cuantumul daunelor morale, instanța de fond le-a apreciat la 600.000 euro, suma

solicitată prin acțiune de 1.000.000 euro, fiind exagerată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Statul Român prin M.F.P. criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât condamnarea soțului reclamantei nu poate constitui temei

pentru acordarea despăgubirilor morale iar suma de 600.000 euro reprezintă o

îmbogățire fără just temei, fiind nejustificată deoarece include o doză mare de

aproximare și subiectivism.

Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 380/ A din 28 februarie 2011 a admis

apelul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. – D.G.F.P. Caraș-Severin și

rejudecat, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că, a respins acțiunea

formulată de reclamanți.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 1358

din 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională a declarat ca neconstituțional

art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, împrejurare ce are drept

consecință lipsirea de temei juridic a pretențiilor și corelativ a hotărârilor

judecătorești întemeiate pe această dispoziție declarată neconstituțională.

În raport cu această

decizie, curtea a reținut că, la data soluționării apelului, nu mai exista

temei juridic precizat de legea specială în baza căruia s-a formulat și admis

acțiunea de către prima instanță de judecată.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții S.I., S.M. și C.S. invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora

au susținut următoarele critici de nelegalitate:

Decizia nr. 1358 din

21 octombrie 2010 a Curții Constituționale nu este aplicabilă cauzelor aflate

pe rol (în primă instanță sau căi de atac) la data pronunțării acestei decizii,

ci este aplicabilă eventual celor înregistrate ulterior publicării sale.

Aplicarea unei

decizii a Curții Constituționale este supusă principiului neretroactivității,

respectiv prevederilor Convenției și nu în ultimul rând jurisprudenței C.E.D.O.

Respectarea

principiului egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal

pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

Față de cele expuse,

recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și

admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Examinând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare:

Cu toate că

recurentul a indicat drept temei juridic al criticilor formulate dispozițiile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea lor rezultă că este

posibilă analiza acestora exclusiv din prisma cazului de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Nu s-a formulat în

concret nicio critică referitoare la argumentele instanței de apel de natura

celor descrise în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât acest motiv a

fost invocat formal.

Critica recurenților

– reclamanți privind aplicarea greșită a deciziei Curții Constituționale nr.

1358 din 21 octombrie 2010 este nefondată.

Această problemă de

drept a fost dezlegată corect de către instanța de apel care a reținut că,

decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, publicată în M. Of. nr. 761 din

15 noiembrie 2010, deci în timp ce procesul era în curs de judecată în faza

procesuală a apelului produce efecte în cauză, în sensul că textul declarat

neconstituțional nu mai poate constitui temei juridic pentru acordarea de daune

morale.

În ceea ce privește

efectele deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 asupra proceselor în

curs de judecată s-a pronunțat Înalta Curte într-un recurs în interesul legii,

prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 789 din 7

noiembrie 2011, stabilindu-se că, urmare a acestei decizii a Curții

Constituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr.

221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru

cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de

contencios constituțional în M. Of.

Conform art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în

recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data

publicării deciziei în M. Of.

Or, în speță, la data

publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a deciziei Curții

Constituționale nr. 1356/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza

nefiind așadar soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenții C.S., S.M. și S.I. împotriva deciziei civile

nr. 380/ A din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2012.