ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 532 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții S.M., C.S. și S.I. împotriva M.F.P. prin D.G.F.P. Caraș-Severin și în consecință: S-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 600.000 euro echivalentă în lei la data efectuării plății, reprezentând daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, a reținut în fapt următoarele: La data de 20 august 1958 soțul reclamantei, S.M., numitul S.I., a fost arestat de către securitate pe motiv că a făcut parte din organizația subversivă P.N.Ț. Că, în toată această perioadă de timp, din 20 august 1958 și până în ziua procesului care a avut loc la Tribunalul Timișoara a fost în permanență torturat de către oamenii securității pentru a recunoaște ce voiau aceștia.

În urma sentinței date de către Tribunalul Militar Timișoara, soțul său a fost condamnat la 23 de ani de muncă silnică, din care a executat 6 ani, în urma unei grațieri. După pronunțarea sentinței și pe parcursul întemnițării, familia a fost supusă la acte de umilință de către autorități, iar copiii nu și-au putut urma școlile dorite. Prin condamnarea suferită, urmată mai apoi de confiscarea bunurilor, instanța de fond a apreciat că i-au fost cauzate persoanei condamnate prejudicii morale și materiale ale căror consecințe s-au repercutat asupra vieții și evoluției sale, fiindu-i știrbit dreptul personal nepatrimonial la libertate, precum și atributele ce țin de relațiile sociale, respectiv onoare și reputație, fiind astfel întrunite elementele răspunderii instituite de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Cât privește cuantumul daunelor morale, instanța de fond le-a apreciat la 600.000 euro, suma solicitată prin acțiune de 1.000.000 euro, fiind exagerată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român prin M.F.P. criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât condamnarea soțului reclamantei nu poate constitui temei pentru acordarea despăgubirilor morale iar suma de 600.000 euro reprezintă o îmbogățire fără just temei, fiind nejustificată deoarece include o doză mare de aproximare și subiectivism. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 380/ A din 28 februarie 2011 a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin M.F.P. – D.G.F.P. Caraș-Severin și rejudecat, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că, a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională a declarat ca neconstituțional art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, împrejurare ce are drept consecință lipsirea de temei juridic a pretențiilor și corelativ a hotărârilor judecătorești întemeiate pe această dispoziție declarată neconstituțională. În raport cu această decizie, curtea a reținut că, la data soluționării apelului, nu mai exista temei juridic precizat de legea specială în baza căruia s-a formulat și admis acțiunea de către prima instanță de judecată. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții S.I., S.M. și C.S.

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au susținut următoarele critici de nelegalitate: Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol (în primă instanță sau căi de atac) la data pronunțării acestei decizii, ci este aplicabilă eventual celor înregistrate ulterior publicării sale. Aplicarea unei decizii a Curții Constituționale este supusă principiului neretroactivității, respectiv prevederilor Convenției și nu în ultimul rând jurisprudenței C.E.D.O. Respectarea principiului egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

Față de cele expuse, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Cu toate că recurentul a indicat drept temei juridic al criticilor formulate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea lor rezultă că este posibilă analiza acestora exclusiv din prisma cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Nu s-a formulat în concret nicio critică referitoare la argumentele instanței de apel de natura celor descrise în art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., astfel încât acest motiv a fost invocat formal. Critica recurenților – reclamanți privind aplicarea greșită a deciziei Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 este nefondată. Această problemă de drept a fost dezlegată corect de către instanța de apel care a reținut că, decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, publicată în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010, deci în timp ce procesul era în curs de judecată în faza procesuală a apelului produce efecte în cauză, în sensul că textul declarat neconstituțional nu mai poate constitui temei juridic pentru acordarea de daune morale. În ceea ce privește efectele deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 asupra proceselor în curs de judecată s-a pronunțat Înalta Curte într-un recurs în interesul legii, prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicată în M. Of.

nr. 789 din 7 noiembrie 2011, stabilindu-se că, urmare a acestei decizii a Curții Constituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în M. Of. Conform art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în M. Of. Or, în speță, la data publicării în M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 a deciziei Curții Constituționale nr. 1356/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind așadar soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții C.S., S.M. și S.I. împotriva deciziei civile nr. 380/ A din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2012.