ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 aprilie 2007, reclamanții A.C.A.M., B.A. , B.C., B.A., C.M., C.A.F., C.S.B., D.C., D.L., A.F., I.O.C., I.S., I.A.C., I.D., I.O.M., L.C., M.G., M.M., N.D., P.G., P.G., P.C.G., P.O.C., S.D.E., S.A.M., S.C., S.A., T.A., U.D.L., V.I., Z.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru, obligarea acestuia din urmă la plata sumelor, reprezentând primă de concediu pentru anii 2004-2006, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art. 34 alin. (2) din Statutul funcționarilor publici adoptat prin Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, sunt îndreptățiți să primească, pe lângă indemnizația de concediu, o primă de vacanță, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. În opinia reclamanților sunt îndreptățiți la plata primei de concediu întrucât, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituție reiese că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu poate fi anulat. Totodată, reclamanții au mai arătat că suspendarea aplicării prevederi a încetat la 31 decembrie2006, având în vedere că Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu mai cuprinde dispoziții de suspendare, art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 reintrând în vigoare, acțiunea este introdusă în termenul de prescripție.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția netimbrării și excepția de prematuritate a dreptului a acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii arătând că dreptul reclamanților la plata primelor de vacanță a fost suspendat succesiv prin lege. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1443 din 29 mai 2007, a respins excepția de prematuritate și, totodată, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.C.A.M., B.A., B.C., B.A., C.M., C.A.F., C.S.B., D.C., D.L., A.F., I.O.C., I.S., I.A.C., I.D., I.O.M., L.C., M.G., M.M., N.D., P.G., P.G., P.C.G., P.O.C., S.D.E., S.A.M., S.C., S.A., T.A., U.D.L., V.I., Z.A.

și a obligat pârâta Cancelaria Primului Ministru la plata către reclamanți a primei de concediu pe anii 2004-2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele: În ceea ce privește excepția de prematuritate a dreptului la acțiune, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată, dreptul subiectiv dedus judecății fiind născut și actual în condițiile în care suspendările succesive și-au încetat valabilitatea. Pe fond, a arătat că reclamanții au calitatea de funcționari publici, calitate probată cu acte, având dreptul la o primă de concediu potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

A mai apreciat că normele de suspendare contravin art. 41 și 53 din Constituție întrucât dreptul de remunerare a muncii ce aparține dreptului la muncă nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică. Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pe perioada 2003-2005, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui, astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, aceasta însemnând însăși înlăturarea dreptului. Concluzionând, a arătat că reclamanții sunt îndreptățiți la reparația integrală a pagubei suferite prin neacordarea acestui drept, astfel încât se cuvine ca suma solicitată cu titlu de primă de concediu să fie actualizată la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Cancelaria Primului Ministru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond a aplicat greșit legea în cauza dedusă judecății, neobservând că potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul la o primă de concediu, totuși, acordarea primei a fost suspendată în anii 2001-2006 prin legile bugetului de stat, iar aplicarea lor este obligatorie, inclusiv funcționarilor publici. Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare în cauză. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de recurentă, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Este de necontestat că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca pe lângă indemnizația de concediu să li se acorde o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Totodată, prin dispoziții succesive acordarea primei de vacanță a fost suspendată în anii 2001-2006. Astfel, cum corect a reținut instanța de fond, Înalta Curte constată că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp nu există nicio dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența acestuia. Dreptul la prima de concediu stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 s-a menținut prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, precum și prin art. 35 alin. (2) din aceeași lege.

Mai mult decât atât, neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară întrucât contravine atât art. 53 din Constituția României, revizuită, privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Apreciind în mod judicios că prin dispozițiile conținute în legile bugetare invocate de pârâtă a fost restrâns exercițiul unui drept legitim al funcționarilor publici și că această măsură nu este proporțională cu situația care a determinat-o, în sensul art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, revizuită, cu consecința admiterii acțiunii reclamantei, Curtea de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Cancelaria Primului Ministru împotriva sentinței civile nr. 1443 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.