ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 315/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 26 aprilie 2007, reclamanții A.C.A.M., B.A. , B.C., B.A., C.M., C.A.F.,

C.S.B., D.C., D.L., A.F., I.O.C., I.S., I.A.C., I.D., I.O.M., L.C., M.G., M.M.,

N.D., P.G., P.G., P.C.G., P.O.C., S.D.E., S.A.M., S.C., S.A., T.A., U.D.L., V.I.,

Z.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru, obligarea

acestuia din urmă la plata sumelor, reprezentând primă de concediu pentru anii

2004-2006, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului

până la data plății efective.

În

motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că potrivit art. 34 alin. (2) din Statutul funcționarilor

publici adoptat prin Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, sunt

îndreptățiți să primească, pe lângă indemnizația de concediu, o primă de

vacanță, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,

care se impozitează separat.

În

opinia reclamanților

sunt îndreptățiți la plata primei de concediu întrucât, potrivit art. 53 alin.

(1) din Constituție reiese că un drept derivând dintr-un raport juridic de

muncă odată câștigat nu poate fi anulat.

Totodată, reclamanții

au mai arătat că suspendarea aplicării prevederi a încetat la 31 decembrie2006,

având în vedere că Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu

mai cuprinde dispoziții de suspendare, art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999

reintrând în vigoare, acțiunea este introdusă în termenul de prescripție.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția

netimbrării și excepția de prematuritate a dreptului a acțiune, iar pe fond, a

solicitat respingerea acțiunii arătând că dreptul reclamanților la plata

primelor de vacanță a fost suspendat succesiv prin lege.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1443 din 29 mai 2007, a respins excepția de prematuritate și,

totodată, a admis acțiunea formulată de reclamanții A.C.A.M., B.A., B.C., B.A.,

C.M., C.A.F., C.S.B., D.C., D.L., A.F., I.O.C., I.S., I.A.C., I.D., I.O.M., L.C.,

M.G., M.M., N.D., P.G., P.G., P.C.G., P.O.C., S.D.E., S.A.M., S.C., S.A., T.A.,

U.D.L., V.I., Z.A. și a obligat pârâta Cancelaria Primului Ministru la plata

către reclamanți a primei de concediu pe anii 2004-2006, actualizată cu

indicele de inflație la data plății efective.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele

hotărârii, următoarele:

În

ceea ce privește

excepția de prematuritate a dreptului la acțiune, instanța de fond a apreciat

că este neîntemeiată, dreptul subiectiv dedus judecății fiind născut și actual

în condițiile în care suspendările succesive și-au încetat valabilitatea.

Pe fond, a arătat că

reclamanții au calitatea de funcționari publici, calitate probată cu acte,

având dreptul la o primă de concediu potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr.

188/1999. A mai apreciat că normele de suspendare contravin art. 41 și 53 din

Constituție întrucât dreptul de remunerare a muncii ce aparține dreptului la

muncă nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse

de o societate democratică. Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu

a fost suspendat pe perioada 2003-2005, suspendarea exercițiului dreptului nu

echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a

realizării lui, astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură

cu caracter permanent, aceasta însemnând însăși înlăturarea dreptului.

Concluzionând, a

arătat că reclamanții sunt îndreptățiți la reparația integrală a pagubei

suferite prin neacordarea acestui drept, astfel încât se cuvine ca suma

solicitată cu titlu de primă de concediu să fie actualizată la data plății

efective.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Cancelaria Primului

Ministru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea motivelor

de recurs se susține că instanța de fond a aplicat greșit legea în cauza dedusă

judecății, neobservând că potrivit prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea nr.

188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul la o primă de concediu,

totuși, acordarea primei a fost suspendată în anii 2001-2006 prin legile

bugetului de stat, iar aplicarea lor este obligatorie, inclusiv funcționarilor

publici.

Intimații-reclamanți

nu au formulat întâmpinare în cauză.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de

recurentă, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Este de necontestat

că prin Legea nr. 188/1999 s-a instituit dreptul funcționarilor publici ca pe

lângă indemnizația de concediu să li se acorde o primă egală cu salariul de

bază din luna anterioară plecării în concediu.

Totodată, prin

dispoziții succesive acordarea primei de vacanță a fost suspendată în anii

2001-2006. Astfel, cum corect a reținut instanța de fond, Înalta Curte constată

că suspendarea dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp nu

există nicio dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența

acestuia.

Dreptul la prima de

concediu stabilit inițial prin art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 s-a

menținut prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, precum și

prin art. 35 alin. (2) din aceeași lege.

Mai mult decât atât,

neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut și garantat nu poate

înlătura existența lui anterioară întrucât contravine atât art. 53 din

Constituția României, revizuită, privind cazurile când se poate restrânge

exercițiul unui drept, cât și reglementărilor art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Apreciind în mod

judicios că prin dispozițiile conținute în legile bugetare invocate de pârâtă a

fost restrâns exercițiul unui drept legitim al funcționarilor publici și că

această măsură nu este proporțională cu situația care a determinat-o, în sensul

art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, revizuită, cu consecința

admiterii acțiunii reclamantei, Curtea de apel a pronunțat o hotărâre temeinică

și legală.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Cancelaria Primului Ministru împotriva sentinței civile nr. 1443 din 29 mai

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2008.