ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1685/2010

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 268 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul C.I.N., a fost condamnat la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 75 lit. a) - c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. S-a dispus, în baza art. 86 1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 6 ani.

S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., respectiv: să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și înapoierea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate privind mijloacele sale de existență. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov, să plătească părții civile SC M.M.G. SRL Câmpulung Muscel, suma de 498.859,48 lei despăgubiri civile. Totodată, a fost obligat inculpatul, în aceleași condiții de solidaritate cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În anul 2004, SC M.M.G. SRL Câmpulung Muscel a achiziționat de la fosta SC A. SA - fabrica de matrițe - continuând activitatea de profit, constând în executarea de scule de ambutisare pentru industria automobilelor, de regulă pentru beneficiari externi (Italia), iar activitatea de comerț exterior s-a desfășurat prin intermediul unui exportator, respectiv SC S.I. SRL Brașov, al cărei administrator unic era inculpatul, care identifica beneficiarul, aviza calitatea mărfii, făcea expediția și achita prețul datorat producătorului. În perioada 2004-2005, relațiile comerciale dintre SC M.M.G. SRL și SC S.I. SRL Brașov s-au desfășurat în baza contractului de prestări servicii, dar exportatorul a rămas dator producătorului cu importante sume de bani din livrările anterioare.

Astfel, la datele de 27 și 28 ianuarie 2005, între producător (SC M.M.G. SRL Câmpulung) și exportator (SC S.I. SRL Brașov) s-au încheiat anexele nr. 9 și 10 la contract, pentru confecționarea de stanță și matrițe, urmând ca produsele să fie confecționate până la finele anului 2005, însă producătorul a refuzat confecționarea acestora, motivat de faptul că exportatorul nu-și achitase datoriile mai vechi. Deoarece inculpatul, în calitatea sa de asociat unic al SC S.I. SRL Brașov, era interesat în confecționarea stanțelor și matrițelor de către SC M.M.G. SRL, pentru a le exporta și pentru a determina această din urmă societate să le execute, a realizat un plan de inducere în eroare a acestei societăți, în sensul ca datoriile mai vechi ale SC S.I.

SRL Brașov să fie preluate de SC R.S. SRL Brașov, sub pretextul că prima societate „are probleme cu Finanțele Publice". Fiind indusă în eroare, SC M.M.G. SRL a acceptat propunerea inculpatului, astfel că la data de 17 ianuarie 2006, între aceasta și SC R.S. SRL Brașov s-a încheiat un proces verbal de compensare, în care se consemna că cea de-a doua societate va achita producătorului suma de 500.000 lei, reprezentând datoria pe care o avea SC S.I. SRL Brașov. Inculpatul a emis pentru suma de 500.000 lei fila C.E.C., cu termen scadent la data de 25 ianuarie 2006, care purta ștampila SC R.S. SRL, filă ce a fost înaintată către SC M.M.G. SRL. Pe baza filei C.E.C. primită și având încredințarea că-și va primi suma de 500.000 lei, SC M.M.G.

SRL a efectuat produsele pentru SC S.I. SRL Brașov, dar, în momentul în care a introdus fila C.E.C., s-a constatat că SC R.S. SRL nu avea provizie bancară. În perioada următoare încheierii protocolului din 17 ianuarie 2006, inculpatul a cerut reprezentanților SC M. SRL să nu introducă fila C.E.C. în bancă sub pretextul că va achita imediat suma cu ordin de plată; a reușit un timp să mențină în această stare pe partea vătămată, dar, în final, la 25 octombrie 2006, când s-a introdus în bancă fila C.E.C., s-a constat că nu exista proviziunea necesară, nici la data scrierii C.E.C.-ului și nici la termenul scadent. În raport de această stare de fapt, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), și (5) C. pen., schimbând încadrarea juridică făcută în rechizitoriu (art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.).

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțe atenuante, astfel că a făcut aplicația dispozițiilor art. 74 lit. a) - c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special al textului de lege incriminator. De asemenea, în raport de elementele de circumstanțiere aflate în dosarul cauzei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare, astfel că în baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a acesteia, și instituirea obligațiilor prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. Cu referire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că inculpatul a cauzat părții vătămate SC M.M.G.

SRL Câmpulung un prejudiciu de 498.859,48 lei, constând în contravaloarea produselor livrate și neachitate, la plata căruia a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. În termen legal, sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de inculpatul C.I.N. și de partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov.

În apelul său, parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și ne temeinicie, susținând că: - încadrarea juridică a faptei săvârșite nu este corectă, deoarece în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 215 alin. (2) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii printr-un mijloc fraudulos ce constă în emiterea fără provizia necesară a filei C.E.C., pentru valoarea de 500.000 lei; - pedeapsa aplicată inculpatului nu este corect individualizată, impunându-se majorarea, având în vedere prejudiciul mare cauzat părții vătămate, prejudiciu care nu a fost recuperat; - modalitatea de executare nu este corect stabilită. Inculpatul a criticat, de asemenea, sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că: - în raport de modul în care s-au derulat faptele între cele trei societăți comerciale, nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea vreunei infracțiuni, relațiile dintre acestea fiind numai de natură comercială, iar fila C.E.C.

întocmită constituia numai o garanție a achitării în viitor a sumelor restante; - în ceea ce privește latura civilă, a precizat inculpatul că nu poate fi obligat la plata vreunei sume de bani, din moment ce pretențiile între părți au fost soluționate printr-o hotărâre a Tribunalului Comercial Argeș; - în mod greșit a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, SC R.S. SRL Brașov, deoarece nu era angajatul acesteia și, prin urmare, nu existau raporturi juridice de prepușenie. În memoriul scris, partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov, a susținut că în mod greșit a fost obligată, alături de inculpat, în solidar, să plătească despăgubiri părții vătămate, deoarece nu există raporturi de muncă sau de prepușenie cu inculpatul, în sensul dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ.

Prin Decizia penală nr. 67/ A din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva sentinței penale nr. 268 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 1952/109/2008. A fost desființată, în parte, sentința în sensul că a fost înlăturată schimbarea încadrării juridice și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b) și c) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic.

art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.N., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost anulată fila C.E.C. din 25 octombrie 2006. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile penale formulate de inculpatul C.I.N. și de partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov, împotriva aceleiași sentințe. Partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov a fost obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul C.I.N. la 400 lei, cu același titlu, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând a se avansa din fondurile M.J.L.C.

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu, instanța de apel a constatat că este fondat doar apelul parchetului, apreciindu-se că prima instanță a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpat, a reținut fără temei în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen. și i-a aplicat o pedeapsă complementară mică. Apelurile formulate de inculpat și de partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov au fost apreciate ca nefondate, întrucât inculpatul, în calitatea sa de administrator unic al SC R.S. SRL Brașov, a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate SC M.M.G. SRL Câmpulung, iar SC R.S.

SRL are calitatea de parte responsabilă civilmente. Cu referire la vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, s-a reținut că din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpatul, pentru a determina pe partea vătămată SC M.M.G. SRL Câmpulung să confecționeze piesele pe care el urma să le livreze unor beneficiari externi, a indus-o în eroare, emițând în numele SC R.S. SRL Brașov, al cărui administrator unic era, fila C.E.C., pentru suma de 500.000 lei, deși la acel moment avea o provizie bancară de numai 1,97 lei, iar la data introducerii la plată (25 octombrie 2006) nu avea nici un fel de provizie bancară.

Prin urmare, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 C. pen., al cărui element material îl reprezintă „inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă". În legătură cu încadrarea juridică dată faptei inculpatului, s-a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit că încadrarea juridică în alin. (2) al art. 215 C. pen. nu este legală. Referitor la circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, s-a apreciat că, dacă circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

(„conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii") are corespondent în actele dosarului, deoarece inculpatul nu a mai fost anterior condamnat și este la prima încălcare a legii penale, celelalte împrejurări prevăzute de lit. b) și c) ale art. 74 C. pen., nu se regăsesc în speță, nerezultând că inculpatul a depus stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau paguba pricinuită, atât timp cât prejudiciul nu este acoperit, tot astfel, nerezultând nici „comportarea sinceră" la care se referă textul, acesta nerecunoscând săvârșirea faptei nici cu ocazia judecării apelului. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, s-a apreciat că pedeapsa de 4 ani aplicată de prima instanță, în condițiile reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., asigură finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

și nu se impune schimbarea modalității de executare, în sensul de a se înlătura dispozițiile art. 86 1 C. pen., întrucât au fost aplicate corect dispozițiile art. 72 C. pen. S-a reținut, însă, că pedeapsa complementară nu a fost corect individualizată, în ceea ce privește durata, motiv pentru care a fost majorată de la 1 la 2 ani. În legătură cu apelul formulat de inculpat, s-a reținut vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în încadrarea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., prin inducerea în eroare a părții vătămate SC M.M.G. SRL Câmpulung, care, dacă nu i s-ar fi prezentat fila C.E.C. emisă de inculpat, deși cunoștea că nu are proviziunea bancară necesară, nu ar fi continuat relațiile comerciale cu SC S.I.

SRL, apreciindu-se că împrejurarea că litigiul civil dintre cele două societăți a fost judecat și de către instanța civilă (Tribunalul Comercial Argeș) nu influențează soluția în prezenta cauză, sub aspectul înlăturării vinovăției, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen., numai chestiunile prealabile stabilite printr-o hotărâre definitivă a instanței civile au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, ceea ce nu este cazul în speță. Privitor la apelul formulat de SC R.S. SRL Brașov, în care contestă calitatea sa de parte civilă responsabilă, s-a constatat că susținerea este nefondată, în raport de dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ. Împotriva deciziei penale de mai sus, în termen legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente SC R.S.

SRL și inculpatul C.I.N., acesta din urmă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul părții responsabile civilmente nu a fost motivat. Recurentul inculpat C.I.N., prin apărătorul său ales, a solicitat, conform motivelor scrise, completate ulterior prin precizările depuse la dosar, pronunțarea unei soluții de achitare întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune și nici a celei prevăzute de Legea nr. 59/1934 în art. 84 alin. (1) pct. 2, teza I. În subsidiar, a solicitat pronunțarea unei soluții de casare cu trimitere pentru a se administra o expertiză financiar contabilă prin care, pe baza unei verificări încrucișate atât la SC M.M.G. SRL, cât și la SC S.I.

SRL, să se stabilească dacă la data de 6 februarie 2006 cei doi parteneri, în baza contractului comercial, aveau vreo datorie reciprocă și în ce cuantum, raportat la cursul B.N.R. al euro. În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen. În fața instanței de recurs, recurentul inculpat a depus la dosar, ca și înscris nou, un raport de expertiză contabilă extrajudiciară (filele 31 și urm., 78 și urm. dosar recurs). Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru considerentele care urmează. Din actele și lucrările dosarului, rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, reținându-se că acesta, pentru a determina pe partea vătămată SC M.M.G.

SRL Câmpulung să confecționeze piesele pe care el urma să le livreze unor beneficiari externi, a indus-o în eroare, emițând în numele SC R.S. SRL Brașov, al cărui administrator unic era, fila C.E.C., pentru suma de 500.000 lei, deși la acel moment avea o provizie bancară de numai 1,97 lei, iar la data introducerii la plată (25 octombrie 2006) nu avea nici un fel de provizie bancară. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, de esența acesteia este producerea unei pagube, care corespunde folosului injust urmărit de făptuitor. Din această perspectivă, prin prisma înscrisului nou prezentat în fața instanței de recurs (raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, cu completările ulterioare), Înalta Curte apreciază că se impune suplimentarea probatoriului administrat în cauză prin efectuarea unei expertize contabile judiciare, pe baza căreia să se stabilească dacă la data de 6 februarie 2006 cei doi parteneri, respectiv SC M.M.G.

SRL, și SC S.I., în baza contractului comercial, aveau vreo datorie reciprocă și în ce cuantum, raportat la cursul B.N.R. al euro. În consecință, urmează a se trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de inculpatul C.I.N. și de partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL instanței de apel, prilej cu care să fie administrată proba cu expertiza anterior menționată, apreciindu-se că aceasta are rol determinant în stabilirea vinovăției inculpatului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurentul inculpat C.I.N. și de recurenta parte responsabilă civilmente SC R.S. SRL împotriva Deciziei penale nr. 67/ A din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de inculpatul C.I.N. și de partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL instanței de apel, Curtea de Apel Pitești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2010.