ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1685/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1685/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 268 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș,

inculpatul C.I.N., a fost condamnat la 4 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 75

lit. a) - c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

S-a dispus, în baza art. 86

1

C. pen.,

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a fixat termen de

încercare de 6 ani.

S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., respectiv: să se prezinte

lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile precum și înapoierea; să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea

fi controlate privind mijloacele sale de existență.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov, să plătească părții civile SC M.M.G.

SRL Câmpulung Muscel, suma de 498.859,48 lei despăgubiri civile.

Totodată, a fost obligat inculpatul, în aceleași condiții

de solidaritate cu partea responsabilă civilmente la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în

fapt, următoarele:

În anul 2004, SC M.M.G. SRL Câmpulung Muscel a

achiziționat de la fosta SC A. SA - fabrica de matrițe - continuând activitatea

de profit, constând în executarea de scule de ambutisare pentru industria

automobilelor, de regulă pentru beneficiari externi (Italia), iar activitatea

de comerț exterior s-a desfășurat prin intermediul unui exportator, respectiv

SC S.I. SRL Brașov, al cărei administrator unic era inculpatul, care identifica

beneficiarul, aviza calitatea mărfii, făcea expediția și achita prețul datorat

producătorului.

În perioada 2004-2005, relațiile comerciale dintre SC

M.M.G. SRL și SC S.I. SRL Brașov s-au desfășurat în baza contractului de

prestări servicii, dar exportatorul a rămas dator producătorului cu importante

sume de bani din livrările anterioare.

Astfel, la datele de 27 și 28 ianuarie 2005, între

producător (SC M.M.G. SRL Câmpulung) și exportator (SC S.I. SRL Brașov) s-au

încheiat anexele nr. 9 și 10 la contract, pentru confecționarea de stanță și

matrițe, urmând ca produsele să fie confecționate până la finele anului 2005,

însă producătorul a refuzat confecționarea acestora, motivat de faptul că

exportatorul nu-și achitase datoriile mai vechi.

Deoarece inculpatul, în calitatea sa de asociat unic

al SC S.I. SRL Brașov, era interesat în confecționarea stanțelor și matrițelor

de către SC M.M.G. SRL, pentru a le exporta și pentru a determina această din

urmă societate să le execute, a realizat un plan de inducere în eroare a

acestei societăți, în sensul ca datoriile mai vechi ale SC S.I. SRL Brașov să

fie preluate de SC R.S. SRL Brașov, sub pretextul că prima societate „are

probleme cu Finanțele Publice". Fiind indusă în eroare, SC M.M.G. SRL a

acceptat propunerea inculpatului, astfel că la data de 17 ianuarie 2006, între

aceasta și SC R.S. SRL Brașov s-a încheiat un proces verbal de compensare, în

care se consemna că cea de-a doua societate va achita producătorului suma de

500.000 lei, reprezentând datoria pe care o avea SC S.I. SRL Brașov. Inculpatul

a emis pentru suma de 500.000 lei fila C.E.C., cu termen scadent la data de 25

ianuarie 2006, care purta ștampila SC R.S. SRL, filă ce a fost înaintată către

SC M.M.G. SRL.

Pe baza filei C.E.C. primită și având încredințarea

că-și va primi suma de 500.000 lei, SC M.M.G. SRL a efectuat produsele pentru

SC S.I. SRL Brașov, dar, în momentul în care a introdus fila C.E.C., s-a

constatat că SC R.S. SRL nu avea provizie bancară.

În perioada următoare încheierii protocolului din 17

ianuarie 2006, inculpatul a cerut reprezentanților SC M. SRL să nu introducă

fila C.E.C. în bancă sub pretextul că va achita imediat suma cu ordin de plată;

a reușit un timp să mențină în această stare pe partea vătămată, dar, în final,

la 25 octombrie 2006, când s-a introdus în bancă fila C.E.C., s-a constat că nu

exista proviziunea necesară, nici la data scrierii C.E.C.-ului și nici la

termenul scadent.

În raport de această stare de fapt, prima instanță a

reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (3), (4), și (5) C. pen., schimbând încadrarea juridică făcută în

rechizitoriu (art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.).

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei,

instanța a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțe

atenuante, astfel că a făcut aplicația dispozițiilor art. 74 lit. a) - c) C.

pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special al textului de lege

incriminator.

De asemenea, în raport de elementele de

circumstanțiere aflate în dosarul cauzei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate

fi atins și fără executare, astfel că în baza art. 86

1

C. pen., s-a

dispus suspendarea sub supraveghere a acesteia, și instituirea obligațiilor

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.

Cu referire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că

inculpatul a cauzat părții vătămate SC M.M.G. SRL Câmpulung un prejudiciu de

498.859,48 lei, constând în contravaloarea produselor livrate și neachitate, la

plata căruia a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.S.

SRL Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.

În termen legal, sentința a fost apelată de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Argeș, de inculpatul C.I.N. și de partea responsabilă

civilmente SC R.S. SRL Brașov.

În apelul său, parchetul a criticat sentința pentru

nelegalitate și ne temeinicie, susținând că:

- încadrarea juridică a faptei săvârșite nu este

corectă, deoarece în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 215 alin. (2) C.

pen., respectiv săvârșirea infracțiunii printr-un mijloc fraudulos ce constă în

emiterea fără provizia necesară a filei C.E.C., pentru valoarea de 500.000 lei;

- pedeapsa aplicată inculpatului nu este corect

individualizată, impunându-se majorarea, având în vedere prejudiciul mare

cauzat părții vătămate, prejudiciu care nu a fost recuperat;

- modalitatea de executare nu este corect stabilită.

Inculpatul a criticat, de asemenea, sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că:

- în raport de modul în care s-au derulat faptele

între cele trei societăți comerciale, nu se poate reține în sarcina sa

săvârșirea vreunei infracțiuni, relațiile dintre acestea fiind numai de natură

comercială, iar fila C.E.C. întocmită constituia numai o garanție a achitării

în viitor a sumelor restante;

- în ceea ce privește latura civilă, a precizat

inculpatul că nu poate fi obligat la plata vreunei sume de bani, din moment ce

pretențiile între părți au fost soluționate printr-o hotărâre a Tribunalului

Comercial Argeș;

- în mod greșit a fost introdusă în cauză, în

calitate de parte responsabilă civilmente, SC R.S. SRL Brașov, deoarece nu era

angajatul acesteia și, prin urmare, nu existau raporturi juridice de

prepușenie.

În memoriul scris, partea responsabilă civilmente SC R.S.

SRL Brașov, a susținut că în mod greșit a fost obligată, alături de inculpat,

în solidar, să plătească despăgubiri părții vătămate, deoarece nu există

raporturi de muncă sau de prepușenie cu inculpatul, în sensul dispozițiilor art.

1000 alin. (3) C. civ.

Prin Decizia penală nr. 67/ A din 17 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva

sentinței penale nr. 268 din 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția

penală, în Dosarul nr. 1952/109/2008.

A fost desființată, în parte, sentința în sensul că a

fost înlăturată schimbarea încadrării juridice și circumstanțele atenuante

prev. de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată

încadrarea juridică din art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în art. 215

alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C.

pen., cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.N., la

4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

A fost anulată fila C.E.C. din 25 octombrie 2006.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate,

apelurile penale formulate de inculpatul C.I.N. și de partea responsabilă

civilmente SC R.S. SRL Brașov, împotriva aceleiași sentințe.

Partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov a

fost obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar

inculpatul C.I.N. la 400 lei, cu același titlu, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul avocatului din oficiu, urmând a se avansa din fondurile

M.J.L.C.

Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile

formulate, precum și din oficiu, instanța de apel a constatat că este fondat

doar apelul parchetului, apreciindu-se că prima instanță a făcut o greșită

încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpat, a reținut fără temei în

favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C.

pen. și i-a aplicat o pedeapsă complementară mică.

Apelurile formulate de inculpat și de partea

responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov au fost apreciate ca nefondate,

întrucât inculpatul, în calitatea sa de administrator unic al SC R.S. SRL

Brașov, a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în dauna părții vătămate SC M.M.G.

SRL Câmpulung, iar SC R.S. SRL are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Cu referire la vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, s-a reținut că din probele administrate în cauză a

rezultat faptul că inculpatul, pentru a determina pe partea vătămată SC M.M.G.

SRL Câmpulung să confecționeze piesele pe care el urma să le livreze unor

beneficiari externi, a indus-o în eroare, emițând în numele SC R.S. SRL Brașov,

al cărui administrator unic era, fila C.E.C., pentru suma de 500.000 lei, deși

la acel moment avea o provizie bancară de numai 1,97 lei, iar la data

introducerii la plată (25 octombrie 2006) nu avea nici un fel de provizie

bancară.

Prin urmare, s-a apreciat că sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 C.

pen., al cărui element material îl reprezintă „inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru

altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă".

În legătură cu încadrarea juridică dată faptei

inculpatului, s-a apreciat că instanța de fond a reținut în mod greșit că

încadrarea juridică în alin. (2) al art. 215 C. pen. nu este legală.

Referitor la circumstanțele atenuante reținute în

favoarea inculpatului, s-a apreciat că, dacă circumstanța atenuată prevăzută de

art. 74 lit. a) C. pen. („conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea

infracțiunii") are corespondent în actele dosarului, deoarece inculpatul

nu a mai fost anterior condamnat și este la prima încălcare a legii penale,

celelalte împrejurări prevăzute de lit. b) și c) ale art. 74 C. pen., nu se

regăsesc în speță, nerezultând că inculpatul a depus stăruință pentru a

înlătura rezultatul infracțiunii sau paguba pricinuită, atât timp cât

prejudiciul nu este acoperit, tot astfel, nerezultând nici „comportarea

sinceră" la care se referă textul, acesta nerecunoscând săvârșirea faptei

nici cu ocazia judecării apelului.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei,

s-a apreciat că pedeapsa de 4 ani aplicată de prima instanță, în condițiile

reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., asigură

finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. și nu se impune schimbarea modalității

de executare, în sensul de a se înlătura dispozițiile art. 86

1

C.

pen., întrucât au fost aplicate corect dispozițiile art. 72 C. pen. S-a

reținut, însă, că pedeapsa complementară nu a fost corect individualizată, în

ceea ce privește durata, motiv pentru care a fost majorată de la 1 la 2 ani.

În legătură cu apelul formulat de inculpat, s-a

reținut vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în

încadrarea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., prin

inducerea în eroare a părții vătămate SC M.M.G. SRL Câmpulung, care, dacă nu i

s-ar fi prezentat fila C.E.C. emisă de inculpat, deși cunoștea că nu are

proviziunea bancară necesară, nu ar fi continuat relațiile comerciale cu SC S.I.

SRL, apreciindu-se că împrejurarea că litigiul civil dintre cele două societăți

a fost judecat și de către instanța civilă (Tribunalul Comercial Argeș) nu

influențează soluția în prezenta cauză, sub aspectul înlăturării vinovăției,

deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.,

numai chestiunile prealabile stabilite printr-o hotărâre definitivă a instanței

civile au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, ceea ce nu este

cazul în speță.

Privitor la apelul formulat de SC R.S. SRL Brașov, în

care contestă calitatea sa de parte civilă responsabilă, s-a constatat că susținerea

este nefondată, în raport de dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ.

Împotriva deciziei penale de mai sus, în termen

legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL și

inculpatul C.I.N., acesta din urmă criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul părții responsabile civilmente nu a fost

motivat.

Recurentul inculpat C.I.N., prin apărătorul său ales,

a solicitat, conform motivelor scrise, completate ulterior prin precizările

depuse la dosar, pronunțarea unei soluții de achitare întrucât nu se face

vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune și nici a celei prevăzute de

Legea nr. 59/1934 în art. 84 alin. (1) pct. 2, teza I.

În subsidiar, a solicitat pronunțarea unei soluții de

casare cu trimitere pentru a se administra o expertiză financiar contabilă prin

care, pe baza unei verificări încrucișate atât la SC M.M.G. SRL, cât și la SC S.I.

SRL, să se stabilească dacă la data de 6 februarie 2006 cei doi parteneri, în

baza contractului comercial, aveau vreo datorie reciprocă și în ce cuantum,

raportat la cursul B.N.R. al euro.

În drept, au fost invocate cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen.

În fața instanței de recurs, recurentul inculpat a

depus la dosar, ca și înscris nou, un raport de expertiză contabilă

extrajudiciară (filele 31 și urm., 78 și urm. dosar recurs).

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma

cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru

considerentele care urmează.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că

inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, reținându-se că acesta, pentru a determina pe partea vătămată SC M.M.G.

SRL Câmpulung să confecționeze piesele pe care el urma să le livreze unor

beneficiari externi, a indus-o în eroare, emițând în numele SC R.S. SRL Brașov,

al cărui administrator unic era, fila C.E.C., pentru suma de 500.000 lei, deși

la acel moment avea o provizie bancară de numai 1,97 lei, iar la data

introducerii la plată (25 octombrie 2006) nu avea nici un fel de provizie

bancară.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, de esența acesteia este producerea unei pagube, care corespunde

folosului injust urmărit de făptuitor.

Din această perspectivă, prin prisma înscrisului nou

prezentat în fața instanței de recurs (raportul de expertiză contabilă

extrajudiciară, cu completările ulterioare), Înalta Curte apreciază că se

impune suplimentarea probatoriului administrat în cauză prin efectuarea unei

expertize contabile judiciare, pe baza căreia să se stabilească dacă la data de

6 februarie 2006 cei doi parteneri, respectiv SC M.M.G. SRL, și SC S.I., în

baza contractului comercial, aveau vreo datorie reciprocă și în ce cuantum,

raportat la cursul B.N.R. al euro.

În consecință, urmează a se trimite cauza spre

rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de

inculpatul C.I.N. și de partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL instanței de

apel, prilej cu care să fie administrată proba cu expertiza anterior

menționată, apreciindu-se că aceasta are rol determinant în stabilirea

vinovăției inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentul inculpat C.I.N.

și de recurenta parte responsabilă civilmente SC R.S. SRL împotriva Deciziei penale

nr. 67/ A din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de

inculpatul C.I.N. și de partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL instanței de

apel, Curtea de Apel Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2010.