ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1184/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1184/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin sentința penală nr. 268 din 16

iulie 2009, Tribunalul Argeș, a respins cererea formulată de inculpatul C.I.N.,

privind restituirea cauzei la

Parchetul de

pe lângă Tribunalul Argeș în vederea refacerii urmăririi penale.

A respins cererea de schimbare a

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) –

(3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 59/1934.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei ce a fost reținută în sarcina

inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1)

– (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4)

și (5) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (

3), (4) și

(5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - c) C. pen.,

raportat la art. 76 alin.

(1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.I.N., la pedeapsa

de 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza

art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea

executării pedepsei aplicate, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe

lângă Tribunalul Satu Mare, pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform

art. 862 C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1)

C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte lunar la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunțe în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședința sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate,

mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., a pus

în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen. și art. 83 C.

pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A admis acțiunea civilă formulată de

partea civilă SC M.M. SRL și a obligat pe inculpat în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC R. SRL Brașov la plata sumei de 498.859,48 lei

despăgubiri civile.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C.

proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente

la plata sumei de 1700 lei cheltuieli judiciare către.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, în anul 2004, SC M.M. SRL Câmpulung, achiziționând

fabrica de matrițe a fostei SC A. SA, a continuat activitatea de profit

principală, constând în executarea de scule de ambutisare pentru industria

automobilelor, de regulă pentru beneficiarii externi (Italia), activitatea de

comerț exterior desfășurându-se practic prin intermediul unui exportator, SC S.I.

Brașov, care identifica beneficiarul, aviza calitatea mărfii, făcea expediția

și achita prețul producătorului.

În perioada 2004-2005, relațiile

comerciale dintre SC M.M. SRL Câmpulung și SC S.I. Brașov s-au desfășurat în

baza contactului de prestări servicii nr. 32/2004 și practicii vechi existente,

însă exportatorul a rămas dator producătorului importante sume de bani din

livrări anterioare, motivul invocat fiind acela că beneficiarul italian nu ar

fi achitat integral mărfurile livrate.

La datele de 27 și 28 ianuarie 2005,

între producător SC M.M. SRL Câmpulung și SC S.I. Brașov s-au încheiat anexele

9 și 10 la contractul nr. 32/2004, pentru confecționarea de stanțe și matrițe,

utilizator fiind două firme italiene, urmând ca produsele să fie confecționate

până la finele anului 2005, însă solicitând predarea acestora la SC S.I. Brașov,

sub pretextul reverificării tehnice, inculpatul a fost refuzat de

reprezentanții SC M.M. SRL Câmpulung pentru neachitarea datoriilor mai vechi.

_Deoarece inculpatul, în calitatea sa

de asociat unic al SC S.I. Brașov, era interesat în confecționarea stanțelor și

matrițelor de către SC M.M. SRL, pentru a le exporta, și pentru a determina

această din urmă societate să le execute, a realizat un plan de inducere în

eroare a acestei societăți, în sensul ca datoriile mai vechi ale SC S.I. Brașov

să fie preluate de SC R.S. SRL Brașov, sub pretextul că prima societate (SC

S.I. Brașov) „are probleme cu Finanțele Publice”. Fiind indusă în eroare, SC

M.M. SRL a acceptat propunerea inculpatului, astfel că la data de 17 ianuarie

2006, între aceasta și SC R.S. SRL Brașov s-a încheiat un proces verbal de

compensare, în care se consemna că cea de-a doua societate va achita

producătorului suma de 500.000 lei (Ron), reprezentând datoria pe care o avea SC

S.I. Brașov; inculpatul a emis pentru suma de 500.000 lei, fila CEC

B.E.30301024545, cu termen scadent la data de 25

ianuarie 2006, care purta ștampila SC R.S. SRL, filă ce a fost înaintată către SC

M.M. SRL

Pe baza filei CEC primită și având

încredințarea că-și va primi suma de 500.000 lei, SC M.M. SRL a efectuat

produsele pentru SC S.I. SRL Brașov, dar, în momentul în care a introdus fila

CEC, s-a constatat că SC R.S. SRL nu avea provizie bancară.

În perioada

următoare încheierii protocolului din 17 ianuarie 2006, inculpatul a

cerut reprezentanților SC M. SRL să nu

introducă fila CEC în bancă sub pretextul că va achita imediat suma cu ordin de

plată; a reușit un timp să mențină în

această

stare pe partea vătămată, dar, în final la 25 octombrie 2006, când s-a introdus

în bancă fila CEC s-a constat că nu exista previziunea necesară, nici la

data scrierii CEC-ului și nici la termenul scadent.

În raport de

această stare de fapt, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), și (5)

C. pen., schimbând încadrarea juridică făcută în rechizitor [(art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen.)].

Sub aspectul individualizării

judiciare a pedepsei, instanța a apreciat că în

favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțe atenuante, astfel că

a făcut aplicația

dispozițiilor art. 74 lit. a) – c) C. pen., cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul special al textului de lege incriminator.

De asemenea, în raport de elementele

de circumstanțiere aflate în dosarul cauzei, s-a apreciat că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executare, astfel că în baza art. 86

1

C.

pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a acesteia, și instituirea

obligațiilor prevăzute de art. 86

3

alin. (l) C. pen.

Cu referire la latura civilă a cauzei,

s-a reținut că inculpatul a cauzat părții vătămate SC M.M. SRL Câmpulung un

prejudiciu de 498.859,48 lei, constând în contravaloarea produselor livrate și

neachitate, la plata căruia a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC R.S. SRL Brașov,

în temeiul

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.

În termen legal, sentința a fost

apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Argeș

și inculpatul C.I.N. și partea responsabilă civilmente SC R.

S. SRL

Brașov.

Prin decizia penală nr. 67 din 17

noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Argeș împotriva sentinței penale nr. 268 din 16 iulie 2009,

pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr. 1952/109/2008.

A desființat în

parte sentința în sensul că:

A înlăturat schimbarea încadrării

juridice și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din art.

215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)

C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

C.I., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

A anulat fila CEC

seria BE nr. 30301024545 din 25 octombrie 2006.

A menținut

celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca

nefondate, apelurile penale formulate de inculpatul C.I.N. și partea

responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov, împotriva

aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii au formulat

recurs recurentul-inculpat și partea responsabilă civilmente.

Prin decizia penală nr. 1685 din 29

aprilie 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție

a admis recursurile declarate, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre

rejudecare

a apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de inculpatul

C.I.N. și de partea responsabilă civilmente SC R.

S. SRL instanței de apel, Curtea de Apel Pitești, cu motivarea că, în

raport de

înscrisul nou, intitulat

„raport de expertiză contabilă extrajudiciară”, se impune suplimentarea

probatoriului administrat, prin efectuarea unei expertize contabile

judiciare.

În rejudecarea

căilor de atac, prin decizia penală nr. 4 l/A din data de 25 aprilie

2012, Curtea de

Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în opinie

majoritară, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Argeș,

inculpatul C.I.N. și partea responsabilă civilmente SC R.

S. SRL Brașov,

împotriva sentinței penale nr. 268 din 16 iulie 2009, pronunțată

de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.

1952/109/2008, s-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei

săvârșită de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), (3), (4) și (5) C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a fost condamnat inculpatul C.I.N. la 4 ani

închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzute de art. 64 lit. a)

teza

a II-a, lit. b) și c) C. pen. de 2 ani.

S-a anulat fila

CEC seria BE.303 nr. 01024545 din 25 octombrie 2006.

S-a admis în

parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC M.M. SRL Câmpulung Muscel

și a fost obligat inculpat în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC R.S.

SRL Brașov la plata echivalentului în lei la data plății a

sumei de 70.400 euro.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a pronunța această decizie,

examinând hotărârea apelată în raport de criticile formulate, precum și din

oficiu sub toate aspectele, în limitele și în

conformitate

cu dispozițiile art. 371 și respectiv 372 C. proc. pen.,

Curtea, în

majoritare, a constatat următoarele:

Din materialul

probator administrat în cauză a rezultat în esență, că inculpatul C.I.N.

a determinat-o pe partea vătămată SC M.M.

SRL Câmpulung să confecționeze piese și matrițe, pe care el urma să le livreze

unor

beneficiari externi, însă, în această

relație de afaceri el a indus-o în eroare, emițând în

numele SC R.S. SRL

Brașov, al cărui administrator unic era, fila cec

incriminată cu seria BE nr. 30301024545 pentru suma de 500.000 lei,

deși la acel moment avea o provizie bancară infimă de 1,97 lei, iar la data

introducerii la plată a

filei,

respectiv 25 octombrie 2006, acesta nu avea nici un fel de provizie bancară

.

Apărarea inculpatului a vizat raptul

că, la completarea filei cec, a fost de bună credință și nu a încercat să

inducă în eroare pe partea vătămată, întrucât aceasta a fost lăsată ca mijloc

de garanție că plata se va efectua în viitor, ea nereprezentând un instrument

de plată, cum greșit a apreciat instanța de fond. A solicitat a se reține lipsa

intenției de a înșela având în vedere că fila cec a fost emisă practic „în alb”

pentru a !garanta plata mărfii livrate, în cazul în care acest fapt nu s-a

realizat prin numerar.

Instanța a înlăturat aceste apărări,

arătând că reaua credință a acestuia este un element circumstanțial care se

desprinde din toate probele dosarului, inculpatul cunoscând că în momentul

emiterii filei cec nu a existat provizia necesară pentru plata datoriei către

partea vătămată, urmărind astfel producerea unei pagube în patrimoniul acesteia

(prin livrarea mărfii către societatea inculpatului fără să fie asigurată la

acea dată plata contravalorii ei). Din extrasul de cont bancar al SC R.S. SRL,

rezultă că la data emiterii filei cec, 17 ianuarie 2006, societatea

administrată de inculpat avea o provizie bancară de numai 1,97 lei, situație

cunoscută de inculpat, iar la data introducerii la plată a filei cec, nu exista

nici o provizie bancară.

Mai mult, chiar poziția inculpatului

care a precizat că urma să intre în cont anumite sume de bani, relevă

împrejurarea că la momentul emiterii cecului nu exista provizia necesară în

contul său.

În ceea ce privește încadrarea

juridică dată faptei, Curtea a notat următoarele: Emiterea unui cec este o

operațiune complexă alcătuită din două faze: completarea (redactarea) cecului

pe formular și predarea cecului către beneficiar.

Cecul se consideră emis numai dacă

ambele faze au fost efectuate. Drept urmare, cel care semnează și ștampilează

fila cec fără să o folosească în sensul de predare către un beneficiar, nu a

emis un cec valabil în sensul legii.

Per a contrario, dacă fila cec a fost

semnată și ștampilată, fiind ulterior predată celui interesat se consideră că

el a fost valabil emis devenind instrument de plată cu toate consecințele ce

decurg de aici.

Pe de altă parte, în literatura de

specialitate s-a reținut că, potrivit Legii nr. 59/1934, pentru ca acoperirea

contului (disponibilul suficient) să fie legală și cecul să fie legal emis,

sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții: 1. disponibilul să fie

constituit anterior emiterii cecului; 2. acesta să reprezinte o valoare mai

mare sau cel puțin egală cu cea a cecului; 3 .suma de bani din cont să fie

disponibilă în sensul că: să fie lichidă, certă și exigibilă în raportul dintre

banca debitoare și clientul creditor; debitorul să aibă dreptul de a dispune de

proviziunea necesară, adică să nu existe nici un impediment juridic sau faptic

pentru efectuarea plății cecului din această proviziune, deci să existe pentru

a se transmite proprietatea asupra provizionului în momentul dării în plată; 4.

acoperirea contului să fie irevocabilă.

Ca atare, în raport de doctrina expusa

anterior, Curtea a constatat că nu este fondată critica inculpatului în sensul

că fila cec emisă nu constituie instrument de plată valabil.

În acest sens, s-a observat că

termenul de scadență stabilit de părțile litigante la data de 25 octombrie

2006, prin Protocolul din 17 ianuarie 2006 reprezintă data emiterii cecului,

deoarece la acel moment el a fost considerat a fi predat (la vedere) și,

totodată era plătibil, fiind un instrument de plată, în opinia instanței, și nu

de creditare.

Fiind considerat valabil emis la

momentul în care acesta a fost predat către partea vătămată, el putea fi

introdus în orice moment în bancă, ca instrument de plată valid. În speță,

acesta a fost introdus mult mai târziu față de termenul de scadență stabilit (17

ianuarie 2006), respectiv la data de 25 ianuarie 2006, când s-a constatat lipsa

de disponibil în cont.

Ca atare, s-a constatat că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciunii atât sub

aspectul laturii obiective cât și subiective, iar elementul material al

acesteia se concretizează în „inducerea în eroare a unei persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material

injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. Alin. (2) al art. 215 C. pen., este

aplicabil în speță și din punct de vedere al corelației dintre alin. (4) și

această dispoziție cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată.

Reținându-se că la comiterea acestei

infracțiuni s-a folosit ca mijloc fraudulos fila cec incriminată, s-a apreciat

ca fiind aplicabile dispozițiile alin. (4) ale art. 215 C. pen., în acord cu

Decizia pronunțată într-un recurs în interesul legii nr. IX din 2005,

considerându-se că prima instanță trebuia să încadreze fapta și în alin. (2) al

art. 215 C. pen.

Sub aspectul modalității de

individualizare a pedepsei, aceasta s-a realizat prin coroborarea criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al

faptei săvârșite, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente

penale și atitudinea pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal (în

faza procesuală a apelului, după rejudecare, acesta a recunoscut comiterea

infracțiunii reclamate). În schimb, se va dispune majorarea pedepsei

complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., de la un an la 2 ani.

Totodată, față de gravitatea faptei

săvârșite, Curtea a apreciat că în cauză nu pot fi reținute drept circumstanțe

atenuante buna comportare a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii și

atitudinea sinceră, acest fapt atestând deja împrejurări care au fost avute în

vedere de instanță prin orientarea pedepsei aplicate inculpatului spre minimul

special, așa cum a fost stabilit după reținerea beneficiului dispozițiilor art.

320

1

C. proc. pen. Pentru aceste argumente vor fi înlăturate

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., așa cum au

fost reținute în sentința atacată.

Curtea a mai notat, că, potrivit

procesului verbal nr. 3059 din 29 septembrie 2005, datoria pe care o avea SC S.I.

față de SC M.M. SRL Câmpulung Muscel era de 128.200 euro și avea ca termen de

plată la data de 17 ianuarie 2006. Această sumă de 128.200 euro era echivalentă

sumei de 500.000 lei pentru care inculpatul a emis în alb fila cec incriminată

conform Protocolului de compensare nr. 4814 din 17 ianuarie 2006.

La data de 06 februarie 2006 între

părțile litigante (inculpatul C.I.N. și reprezentantul părții civile B.G.) s-a

semnat Agrementul nr. 4482 din care rezultă că SC M. a încasat de la SC S.I. suma

de 150.000 euro, motiv pentru care SC M.M. SRL Câmpulung Muscel trebuia să

livreze mărfurile convenite, datoria reducându-se în acest fel la 70.400 de

euro. Diferența de plată urma a fi acoperită în baza convenției cu fila cec

emisă de inculpat prin SC R.S. SRL Brașov în valoare de 500.000 de lei.

Concluzia ce a rezultat din raportul

de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului de către expertul D.I. în

sensul că la data de 06 februarie 2006 datoria SC S.I. era mult mai mare de

249.159,68 euro (1.099.950,15), nu a fost reținută de către instanță, întrucât

prin Agrementul exhibat de părți s-a recunoscut că debitul în realitate era de

70.400 euro.

Având în vedere aceste probe, sub

aspectul laturii civile a cauzei, în raport de principiul disponibilității

procesuale, dar și de voința părților contractante materializată în convenția

intitulată „Agrement" din data de 06 februarie 2006, curtea va aplica

regula pacta sund servanda (contractul este legea părților), în sensul că a

admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC M.M. SRL Câmpulung

Muscel și a obligat inculpatul C.I.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente

SC R.S. SRL Brașov la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de

70.400 euro, diferență ce a rămas de achitat potrivit convenției.

Constatându-se că fără emiterea filei

cec ce nu avea acoperire bancară și care constituie un mijloc fraudulos în

sensul legii, partea vătămată SC M.M. SRL Câmpulung Muscel nu ar fi continuat

relațiile comerciale cu SC S.I. SRL, Curtea a dispus, în baza dispozițiilor

art. 348 C. proc. pen., anularea filei cec seria BE nr. 30301024545 din 25

octombrie 2006.

Privitor la apelul formulat de SC R.S.

SRL Brașov în care s-a contestat calitatea sa parte civilă responsabilă, s-a

constatat că susținerea este nefondată, în raport de dispozițiile art. 1000

alin. (3) C. civ. În acest sens instanța de apel a reținut că este necontestată

împrejurarea că inculpatul este administrator unic al SC R.S. SRL Brașov,

calitate în care a emis, deși nu exista proviziunea bancară fila CEC seria BE

30301024545, pentru suma de 500.000 lei. Într-adevăr, nu există, în sine, acel

raport de prepușenie (comitent-prepus) la care face trimitere art. 1003 alin.

(3) C. civ., care reglementează răspunderea delictuală pentru fapta altei

persoane, dar între SC R.S. SRL Brașov și inculpatul existau relații specifice

în baza cărora societatea avea posibilitatea ca prin organele de conducere să

direcționeze activitatea inculpatului, care îndeplinea funcția de administrator

al acesteia. Este motivul pentru care societatea trebuie să răspundă de toate

actele pe care le-a întocmit în numele ei inculpatul și prin care au fost

prejudiciați terții. Câtă vreme însă, pe latura civilă a cauzei a fost redus

debitul la care au fost obligați în solidar partea responsabilă civilmente cu

inculpatul, s-a admis și apelul declarat de partea responsabilă civilmente în

temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În opinie separată s-a susținut că în

cauză se impunea admiterea cererii formulate de inculpatul C.I.N. potrivit art.

320

1

alin. (l) și (7) C. proc. pen., precum și admiterea apelurilor

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, de inculpatul C.I.N. și de

partea responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov, desființarea sentinței

penale atacate în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptelor și

soluționarea laturii civile a cauzei și înlăturarea schimbării încadrării

juridice a faptelor.

În argumentarea opiniei separate s-a

arătat că este necesară prezentarea situației de fapt care se desprinde din

analiza întregului material probator administrat în cauză.

Astfel, în baza contractului de

prestări servicii nr. 32/2004 partea civilă SC M.M. SRL a prestat servicii

pentru beneficiara SC S.I. SRL al cărei administrator unic era inculpatul C.I.N.

în vederea realizării de matrițe auto.

Partea civilă SC

M.M. SRL Câmpulung achiziționase în prealabil

Fabrica de Matrițe a fostei SC A. SA, astfel încât a

continuat activitatea de

profil, respectiv

executarea de scule de ambutisare pentru industria automobilelor, activitate

care se desfășura practic prin intermediul SC S.I. SRL Brașov, care identifica

beneficiarul, aviza calitatea mărfii, făcea expediția și achita

prețul

producătorului.

În baza

convenției de prestări servicii anterior menționată, în perioada 2004 -

2005 s-au

desfășurat relațiile comerciale dintre aceste două societăți.

Aceste raporturi comerciale s-au

degradat pe parcurs, având în vedere că

inculpatul

a fost refuzat de reprezentanții părții civile. SC M.M. SRL pentru

neachitarea

unor datorii mai vechi.

Din adresa nr.

II/4/4414 din 22 mai 2007 emisă de B.N.R. –

D.S.F., rezultă că SC S.I. SRL s-a aflat în

interdicție bancară de a emite cecuri în perioada

27 aprilie 2005 - 27 aprilie 2006.

Astfel, pe fondul

acestei interdicții bancare și a faptul că nu s-au onorat plățile

către SC M.M. SRL, la data de 17

ianuarie 2006 reprezentantul acestei

societății,

împreună cu reprezentanții SC S.I. SRL și SC R.

S. SRL au încheiat un protocol de compensare în vederea lichidării

parțiale a

datoriilor dintre aceste firme, astfel încât s-a convenit ca SC

R.S. SRL să achite cu fila cec seria BE 01024545 emisă de B.R.D. – G.S.G.

Brașov suma de

500.000 RON scadentă la data

de 25 ianuarie 2006. Această sumă reprezenta datoria SC

S.I. SRL către SC

M.M. SRL

Fila cec a fost completată integral cu

toate datele și ștampilată de către SC

R.S.

SRL, mai puțin termenul de scadență, care era prevăzut în protocol

la data

de 25 ianuarie 2006.

Din declarația

martorului B.G., reprezentant al părții civile SC

M.M. SRL, care a

semnat în calitate de administrator unic protocolul de compensare, a rezultat

că, atunci când a primit fila cec, a constatat că lipsea data

introducerii în

bancă pe care nu a trecut-o, deoarece i s-a promis că se va plăti datoria

fără a se mai apela la fila cec în

termen de 30 de zile.

De altfel, și din plângerea pe care SC

M.M. SRL a depus-o la

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Câmpulung, rezultă că fila cec a fost înmânată

reprezentatului acestei societăți cu titlu de

garanție și nu ca mijloc de plată.

Și relațiile

contractuale ulterioare vin să întărească această idee. Astfel, la data

de 06 februarie 2006, între cele trei

societăți SC M.M. SRL, SC S.I. SRL, SC R.S. SRL s-a încheiat o nouă convenție

A.

prin

care SC M.M. SRL în calitate de creditor a încasat de la

SC S.I. suma de 150.000 euro, iar în urma acestei

plăți urmau să se livreze

produsele contractate.

În finalul

acestei convenții s-a precizat debitul restant ce urma să fie acoperit,

respectiv 70.400 euro, ce reprezenta o sumă mult mai mică decât cea înscrisă pe

fila

cec ce anterior

fusese emisă.

Această sumă

este preluată și în adresa nr. 5118 din 31 martie 2006, trimisă de SC

M.M. SRL către SC

S.I. SRL Brașov.

Astfel, după data

încheierii protocolului de compensare, 17 ianuarie 2006 când s-au consemnat

datele filei cec, între partenerii comerciali au existat mai multe negocieri,

aspect ce a

rezultat chiar din declarațiile reprezentantului SC M.M. SRL –

B.G.

Și din declarația

martorei S.K. a rezultat că fila cec a fost completată

cu titlu de garanție.

În toate negocierile ce s-au purtat ulterior între cele trei societăți,

inculpatul C.N. le-a solicitat

partenerilor comerciali să nu introducă cecul în bancă, pentru că va plăti

ulterior debitul.

Deși, în

considerarea celor arătate, s-a făcut o plată parțială, astfel cum rezultă din

convenția încheiată la data de 6 februarie 2006, la data de 25 octombrie 2006

(la mai mult de 9

luni de

la completare) a fost introdusă în bancă fila cec, iar din declarația

martorului B.G., rezultă că acesta nu a luat legătura cu inculpatul atunci când

a făcut această operațiune.

Infracțiunea de înșelăciune prevăzută

de art. 215 C. pen., intră în categoria infracțiunilor contra patrimoniului și

constă în fapta persoanei care, în scopul

obținerii

unui folos material injust pentru sine sau pentru altul, induce în eroare pe o

altă persoană prin amăgiri, cauzându-i în acest

fel o pagubă materială.

Față de situația de fapt astfel a fost

anterior reținută, în opinie separată s-a apreciat că încadrarea juridică

corectă a faptelor inculpatului este aceea din

rechizitoriu, respectiv, cea prevăzută de art. 215 alin. (l), (2), (3)

și (5) C. pen.

În cauza de

față, inculpatul C.I.N. a exercitat o acțiune de inducere în

eroare asupra reprezentanților părții

civile SC M.M. SRL pentru a-i determina pe aceștia să-și onoreze obligațiile

contractuale izvorâte din convenția nr. nr. 32/2004 în scopul obținerii unui

folos material.

S-a considerat că

inducerea în eroare rezultă din aceea că inculpatul s-a angajat

să achite datoriile restante pe care

le avea față de SC M.M. SRL știind că numai în acest mod va determina partea

civilă să presteze serviciile detaliate în contractul încheiat între părți.

În cazul înșelăciunii în convenții,

este necesar ca inducerea în eroare să fie

hotărâtoare

pentru luarea deciziei de a încheia sau de a executa contractul iar în speță,

tocmai pentru îndeplinirea obligațiilor

contractuale, inculpatul C.I.N.,

reprezentant al SC S.I. SRL, l-a indus

în eroare pe partenerul comercial, partea civilă SC M.M. SRL

Intenția de a induce în eroare partea

civilă cu prilejul executării convenției comerciale în scopul obținerii unor

foloase materiale injuste și care a avut ca urmare

pricinuirea unei pagube partenerului comercial, rezultă din

materialitatea faptelor.

Pentru existența infracțiunii de

înșelăciune este necesar a se demonstra că acțiunea comisă a avut drept scop

obținerea unui folos material și injust, ori

pricinuirea

unei pagube. Fiind o infracțiune de rezultat, caracterizată prin provocarea

unor

pagube materiale, limitele pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune, sunt

condiționate de cuantumul pagubei produse, motiv

pentru care în cauză s-a efectuat o

expertiză financiar-contabilă.

Expertul tehnic judiciar a avut în

vedere și convenția „agreement” încheiată la data de 06 februarie 2006, astfel

încât a reținut că în contul bancar al SC M.M.

SRL s-a virat la data de 08 februarie 2006 de către SC S.I. SRL suma de

150.000 euro. De altfel, din această convenție a rezultat că SC S.I. SRL

trebuie să achite un rest de plată de 70.400 de euro.

Ca atare, s-a considerat că există

indicii concrete în sensul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, astfel încât

din modalitatea concretă de săvârșirea faptei, inculpatul a încercat prin

acordarea de garanții sub forma emiterii unor instrumente de plată sau prin

efectuarea sporadică a unei plăți parțiale să mențină pe parcursul executării

convenției de prestări servicii, convingerea cu privire la solvabilitatea și

capacitatea sa de a efectua plăți, astfel încât fapta sa se află sub incidența

dispozițiilor art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen.

S-a apreciat însă că dispozițiile art.

215 alin. (4) C. pen., nu sunt incidente în cauză, având în vedere poziția

părții vătămate în raport de negocierile contractuale și plățile parțiale

făcute după data încheierii protocolului din 17 ianuarie 2006.

Față de aceste considerente, în opinie

separată s-a considerat întemeiată critica parchetului privind schimbarea

încadrării juridice dispusă de prima instanță.

Totodată, s-a apreciat că sunt

întemeiate și criticile formulate de inculpatul C.I.N. și de partea

responsabilă civilmente SC R.S. SRL Brașov. În ceea ce-l privește pe inculpat,

s-a considerat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 74 și 76 C. pen.

În ceea ce privește soluționarea

laturii civile, s-a concluzionat, în raport de convențiile încheiate de părți

și de concluziile raportului de expertiză că se impune ca inculpatul să fie

obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata echivalentului în

lei la data plății a sumei de 70.400 Euro.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul C.I.N.

Deși

motivele de recurs nu au fost depuse la dosar în termenul prevăzut de

dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., toate criticile

formulate de către recurent se circumscriu unor cazuri de casare care pot fi

luate în discuție din oficiu, conform art. 3 85

9

alin. (3) C. proc.

pen.

Astfel, s-a invocat nerespectarea de

către instanța de apel a dispozițiilor deciziei prin care s-a dispus

rejudecarea cauzei, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art.

art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., neîntrunirea elementelor constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune sub aspectul laturii subiective, întrucât nu ar

fi ascuns reprezentantului SC M. SRL faptul că nu are disponibil în cont, dar

nici sub aspectul laturii obiective, din probatoriul administrat în cauză

rezultând că această societate comercială nu a înregistrat nicio pagubă [(art.

385

9

alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen.)], greșita încadrare

juridică dată faptei, susținându-se că aceasta ar întruni elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (l) pct. 2 teza I din

Legea nr. 59/1934: urmând să se constate și că a intervenit prescripția

specială a răspunderii penale și să se dispună încetarea procesului penal

conform dispozițiilor art. l 1 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza

a Il-a C. proc. pen. S-a mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. l8

1

C. pen., sau, în subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art.

81 C. pen., critică încadrată în dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen.

Analizând decizia rec urată prin

prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care se încadrează

acestea, Înalta Curte reține următoarele:

Un prim motiv de recurs prin care se

tinde la o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare și care se încadrează

în cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17

2

C .proc.

pen., se referă la faptul că instanța de apel nu s-ar fi conformat deciziei Înaltei

Curți de Casație și Justiție, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare

în vederea completării probatoriului prin efectuarea unei expertize contabile,

fiind astfel încălcate dispozițiile art. 385

18

alin. (1) C. proc.

pen.

În raport de poziția procesuală a

inculpatului din fața Curții de Apel Pitești, când a recunoscut faptele pentru

care a fost trimis în judecată, solicitând ca judecarea cauzei se să facă în procedura

prevăzută de dispozițiile art. 320 C. proc. pen., deci numai în baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale,cerere ce .a. fost admisă de către

instanță, Înalta Curte constată că acesta nu mai poate formula nici un fel de

critici legate de necesitatea completării materialului probator. Pe de altă

parte, chiar dacă s-ar aprecia că probele vizează strict latura civilă a cauzei

(deși, în fapt, inculpatul solicită achitarea pe considerentul inexistenței

unui prejudiciu) și ar putea fi avute în vedere, față de împrejurarea că

incidența dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., a intervenit în

faza procesuală a apelului (ca lege penală mai favorabilă), susținerile

recurentului sunt nefondate.

În acest sens, se reține că, prin

încheierea de ședință din data de 5 iulie 2011, Curtea de apel a dispus

efectuarea unei expertize contabile, raportul de expertiză aflându-se la dosar,

însoțit și de opinia expertului parte, încuviințându-se și efectuarea unei

supliment la raportul de expertiză.

Ca atare, Înalta Curte constată

neîntemeiate criticile formulate, în cauză nefiind incident cazul de casare

prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

În ceea ce privește critica

circumscrisă dispozițiilor art. 385

9

alin. (1) pct. 12 teza I C. proc.

pen., prin care se pun concluzii de achitare conform art. 10 lit. d) C. proc.

pen., susținându-se, că la momentul la care a fost emisă fila CEC partea civilă

cunoștea împrejurarea că SC R.S. SRL nu avea disponibil în cont, Înalta Curte

constată că, ceea ce solicită în realitate recurentul este schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934, motiv de recurs ce se încadrează în prevederile art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., prin prisma căruia urmează să fie analizată

hotărârea.

Având în vedere faptul că în cauză s-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., verificarea

concordanței între situația de fapt și încadrarea juridică se impune a fi

făcută în raport de faptele stabilite prin actul de sesizare a instanței, pe

care inculpatul le-a recunoscut.

În acest sens, se constată că, prin

rechizitoriu s-au reținut următoarele:

„În anii 2004, SC M.M. SRL Câmpulung,

achiziționând fabrica de matrițe a fostei SC A. SA, a continuat activitatea de

profit principală, constând în executarea de scule de ambutisare pentru

industria automobilelor, de regulă pentru beneficiarii externi (Italia),

activitatea de comerț exterior desfășurându-se practic prin intermediul unid

exportator, SC S.I. Brașov, care identifica beneficiarul, aviza calitatea

mărfii, făcea expediția și achita prețul producătorului.

În perioada 2004-2005, relațiile

comerciale dintre SC M.M. SRL Câmpulung și SC S.I. Brașov s-au desfășurat în

baza contactului de prestări servicii nr. 32/2004 și practicii vechi existente,

însă exportatorul a rămas dator producătorului importante sume de bani din

livrări anterioare, motivul invocat fiind acela că beneficiarul italian nu ar

fi achitat integral mărfurile livrate.

La datele de 27 și 28 ianuarie 2005,

între producător SC M.M. SRL Câmpulung și SC S.I. Brașov s-au încheiat anexele

9 și 10 la contractul nr. 32/2004, pentru confecționarea de stanțe și matrițe,

utilizator fiind două firme italiene, urmând ca produsele să fie confecționate

până la finele anului 2005, însă solicitând predarea acestora la SC S.I.

Brașov, sub pretextul reverificării tehnice, inculpatul a fost refuzat de

reprezentanții SC M.M. SRL Câmpulung pentru neachitarea datoriilor mai vechi.

Inculpatul a conceput un plan de

inducere în eroare a părții vătămate și, sub motivul că în acel moment „are

probleme la Finanțele publice”, împreună cu reprezentanții S. C. M.M. SRL au

convenit și întocmit un proces verbal de compensare din 17 ianuarie 2006 din

care rezultă că SC R.S. SRL Brașov, unde era administrator unic, va achita

către SC M.M. SRL suma de 500.000 lei, pentru SC S.I. Brașov cu fila CEC

B.E.30301024545, cu termen scadent la data de 25 ianuarie 2006.

La aceeași întâlnire a fost înmânată

și fila CEC, completată integral cu toate datele și ștampilată de către SC R.S.

SRL, filă ce a fost înaintată către SC M.M. SRL, mai puțin termenul de

scadență, prevăzut însă în protocol.

S-a urmărit astfel și s-a realizat

introducerea, în relațiile comerciale dintre cei doi parteneri a unei societăți

comerciale SC R.S. SRL care nu era parte în contractul comercial, și, evident

efectuarea prestației de către partea vătămată care, de îndată a făcut

livrările solicitate, ceea ce constituia și scopul urmărit.

Ulterior, s-a dovedit că SC S.I. SRL

Brașov se afla în interdicție de a emite file CEC în perioada 27 aprilie 2005 -

27 aprilie 2006 întrucât societatea era dată în judecată în Italia pentru că

încasase în avans prețul, unor livrări ce nu se efectuaseră, iar SC R.S. SRL

avea la data de 17 ianuarie 2006 un credit de 1,97 lei.

Aceste date nu au fost cunoscute de

către partea vătămată, pentru că nu ar mai fi făcut prestația și nu ar mai fi

încercat prejudiciul în sumă de 500.000 lei, sumă neîncasată nici în prezent.

În perioada următoare încheierii

protocolului, inculpatul le-a cerut reprezentanților părții vătămate să nu

introducă fila CEC în bancă, sub pretextul că va achita imediat cu ordin de

plată, a reușit un timp săi-i mențină în această eroare, pentru ca, în final,

la 25 octombrie 2006, când s-a introdus Cec-ul în bancă, să se costate că nu

exista provizia necesară nici la data scrierii cec-ului și nici la termenul

scadent”.

Așadar, în esență, acuzația adusă

inculpatului constă în aceea că, pentru a continua relațiile comerciale dintre SC

S.I. SRL, al cărei reprezentat era și SC M.M. SRL, societate ce refuza

continuarea livrării de marfă datorită neachitării datoriilor scadente, la data

de 17 ianuarie 2006 s-a încheiat un protocol de compensare, prin care, o altă

societate a inculpatului, respectiv SC R.S. SRL achita cu fila nr. CEC

B.E.30301024545, datoria SC S.I. SRL în cuantum de 500.000 lei.

Atât prin rechizitoriu, cât și

ulterior, prin hotărârile de condamnare, fapta a fost încadrată în dispozițiile

art. 215 C. pen., considerându-se că, pe parcursul executării contractului,

partea vătămată, prin emiterea filei CEC care nu avea provizia necesară, a fost

indusă în eroare și astfel a înregistrat prejudiciul de 500.000 lei (sumă

menționată în actul de sesizare, instanțele diminuând cuantumul la contravaloarea

în lei a sume de 70.400 euro).

Înalta Curte reține că, pentru a fi

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, este necesar

ca partea vătămată, urmare a inducerii sale în eroare prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase (în cazul de faptă emiterea filei CEC ce nu

avea provizia necesară), să fi luat o dispoziție patrimonială

păgubitoare pentru aceasta, pe care nu ar fi

înregistrat-o în lipsa acțiunii amăgitoare.

În speță, se

constată lipsa unei legături de cauzalitate între prejudiciul reclamat

de către partea vătămată (neachitarea

facturilor anterioare scadente) și acțiunea la

care a fost determinată, aceea de continuare a livrărilor de marfă.

În acest sens, se observă că

inculpatul nu este acuzat de faptul că ar fi

determinat

partea vătămată să continue executarea contractului prin efectuarea de noi

livrări

de bunuri a căror contravaloare nu a mai achitat-o, ci că nu și-ar fi achitat

obligațiile scadente anterioare. Cu alte cuvinte, acest prejudiciu reclamat de SC

M.M. SRL și reținut prin actul de sesizare ca fiind rezultatul inducerii în

eroare, exista și în condițiile în care fila CEC nu era emisă iar contractul

între SC S.I. SRL și partea vătămată nu ar fi continuat.

În aceste

circumstanțe de fapt stabilite de rechizitoriu, Înalta Curte constată că,

în drept, acțiunea inculpatului, care,

în calitate de reprezentant al SC R.S. SRL a emis fila CEC B.E.30301024545,

pentru suma de 500.000 lei reprezentând contravaloarea unor datorii anterioare

ale SC S.I. SRL către SC

M.M. SRL, fără a

avea provizia necesară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, nu ale celei de

înșelăciune, având în vedere lipsa existenței unei legături de cauzalitate

între emiterea

filei CEC și prejudiciu.

Mai mult, trecând peste aspectele

legate de conținutul concret al acuzației adusă inculpatului și încadrarea

juridică a acesteia, din analiza materialului probator

administrat în cursul urmăririi penale, Înalta Curte constată că se confirmă

și apărările

formulate de către inculpat, în sensul că fila CEC nu a

reprezentat în realitate un

mijloc de plată

ci o garanției a plății ulterioare (chiar prin plângerea penală formulată,

partea vătămată arată ca „C.I.N. a garantat plata facturilor cu CEC”), dar și

că, reprezentanții societății cunoșteau că nu există disponibilul necesar

acoperirii

sumei la momentul la care aceasta a fost emisă.

Astfel, Înalta Curte reține că, la

data de 17 ianuarie 2006 între SC M.M. SRL, SC S.I. SRL și SC R.S. SRL s-a

încheiat protocolul de compensare reținut în rechizitoriu, prin care, în

vederea lichidării datoriilor existente SC R.S. SRL achită cu fila CEC B.E.

30301024545, în

suma de 500.000 lei datoria

lui SC S.I. SRL către SC M.M.

SRL

Referitor la momentul emiterii filei

CEC, martora F.C., director economic la SC M.M. SRL, arată că s-a convenit ca

data din fila CEC „să fie completată în momentul în care vom fi anunțați că

există bani în cont”.

Evoluția ulterioară a relațiilor

dintre cele două societăți confirmă aceste susțineri, în acest sens reținându-se

că, la data de 06 februarie 2006, SC M.M.

SRL

încasează din datorie suma de 150.000 euro, rămânând o „diferență de acoperit

cu

fila CEC emisă de SC R.S. SRL, de 70.400 de euro” astfel cum rezultă din

„agrement”-ul încheiat de părți, iar la 31 martie 2006, SC M.M. SRL se

adresează SC Italia și SC S.I. SRL solicitându-le să urgenteze achitarea plății

în cuantum de 70.400 euro, care rezultă din documentul semnat la data de 06

februarie 2006.

Ca atare, față de modul în care

ulterior a acționat partea vătămată SC M.M. SRL prin reprezentantul său, prin

neîncasarea imediată a sumei de bani menționată în fila CEC, prin efectuarea de

adrese către societate pentru urgentarea efectuării plăților restante, deși era

în posesia unei file CEC, dar și prin aceea că a acceptat ca data din fila CEC

să fie completată după ce inculpatul îi recunoștea cu privire la faptul că „există

bani în cont”, rezultă că acesta cunoștea că, la momentul emiterii CEC-ului nu

exista disponibilul necesar acoperirii acestuia.

Chiar dacă în procedura prevăzută de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., nu este posibilă schimbarea

situației de fapt stabilită prin actul de sesizare (rechizitoriul statuând că

reprezentanții SC M.M. SRL nu cunoșteau despre inexistența disponibilului), Înalta

Curte a făcut scurte referiri la materialul probator administrat în cursul

urmăririi penale, întrucât și acesta susține încadrarea juridică în

infracțiunea de emitere a unui cec fără a avea la tras disponibilul suficient,

prevăzut de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, astfel cum s-a

statuat prin decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005.

În raport de considerentele

anterioare, Înalta Curte reține incidența cazului de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., încadrarea juridică dată

faptei prezentată în actul de sesizare nefiind corectă. Pe cale de consecința,

se va admite recursul inculpatului, se vor casa hotărârile recurate și,

rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (l), (2), (3),

(4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934.

Având în vedere limitele de pedeapsă

pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr.

59/1934, respectiv închisoarea de la 6 luni la un an și amenda, față de data la

care fapta a fost comisă, 17 ianuarie 2006, Înalta Curte constată că termenul

de prescripție specială a răspunderii penală prevăzut de dispozițiile art. 124

raportat la art. 122 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., de 4 ani și 6 luni, s-a

împlinit la data de 16 iulie 2011, astfel că, în baza dispozițiilor art. l 1

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a Il-a C. proc. pen., va

dispune încetarea procesului penal, inculpatul nesolicitând aplicarea

dispozițiilor art. 13 C. proc. pen.

Față de această din urmă împrejurare, Înalta

Curte constată că nu mai poate verifica criticile circumscrise cazului de

casare prevăzut de art. art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

prin care se solicită aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen.

În ceea ce privește acțiunea civilă

promovată de către partea civilă SC M.M. SRL, Înalta Curte o va respinge, în

cauză găsindu-și directa aplicare Decizia în interesul legii nr. 43 din 13

octombrie 2008, prin care s-a statuat că instanța penală învestită cu judecarea

infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu

modificările ulteriore, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată „acțiunii

penale, urmând a o respinge, partea civilă fiind în posesia unui titlu”

executoriu, nemaifiind necesară o hotărâre judecătorească pentru a-și putea

acoperi prejudiciul.

Față de soluția de admitere a

recursului, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

C.I.N. împotriva

deciziei penale nr. 41/ A

din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată

în dosarul nr. 1952/109/2008.

Casează decizia penală

recurată și sentința penală nr. 268 din 16 iulie 2009 a

Tribunalului Argeș, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 1952/109/2008 și, rejudecând:

În temeiul art.

334 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (l), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934.

În baza dispozițiilor art. ll pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a Il-a C. proc. pen., încetează

procesul penal cu privire la inculpatul C.I.N.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (l) pct. 2 din Legea nr.

59/1934.

Respinge acțiunea

civilă alăturată procesului penal de intimata parte civilă SC

M.M. SRL Câmpulung Muscel.

Onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04

aprilie 2013.