ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 867/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.N.P.V. P.L. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și I.G.P.R., repararea prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 și 11% începând cu data de 1 octombrie 2007. De asemenea, s-a solicitat obligarea acestora din urmă la plata dobânzilor legale, indexarea sumelor și operarea mențiunilor în carnetul de muncă, precum și obligarea pârâtului I.G.P.R.

la plata normei de hrană 12 B începând cu data de 1 ianuarie 2005. î n motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că majorările salariale menționate au fost reglementate prin Legea nr. 232 din 6 iulie 2007 și O.G. nr. 10/2007. Prin excluderea polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale s-a produs o discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000. De asemenea, prin această discriminare se contravine dispozițiilor directivei 2000/78/CE. Cu privire la norma de hrană susținut că aceasta este reglementată de art. 1 din H.G. nr. 65 din 23 ianuarie 2003 iar refuzul plată a acestei norme de hrană este nejustificat. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1898 pronunțată în data de 27 aprilie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.N.P.V.

P.L. ca reprezentant al membrului de sindicat B.A., în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și I.G.P.R., a obligat pârâtul I.G.P.R. să plătească norma de hrană 12 B pentru perioada ulterioară datei de 22 iunie 2006 și a respinge cererea pentru perioada anterioară acestei date ca prescrisă. Totodată, a respins cererea de plată a despăgubirilor pentru neindexarea salariului ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește indexarea salariilor, instanța a reținut că aplicabilitatea art. 43 din O.G. nr. 38/2003 intervine doar în măsura în care norma prin care se reglementează salarizarea personalului din sectorul bugetar nu exclude funcționarii cu statut special.

Or, O.G. nr. 6/2007 limitează aplicabilitatea dispozițiilor sale la funcționarii publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 excluzând în acest fel pe funcționarii publici cu statut special. î n ceea ce privește norma de hrană, instanța a susținut că aceasta este reglementată de H.G. nr. 65/2003. Potrivit Anexei la această hotărâre „Norma nr. 12 "B" (supliment pentru eforturi deosebite sau situații speciale) se acordă persoanelor care depune eforturi deosebite sau se află în situații speciale. Afirmația că această normă de hrană se plătește ulterior datei de 1 ianuarie 2007 nu a fost dovedită și de altfel nu prezintă relevanță cât timp instanța nu stabilește suma exactă datorată pentru norma de hrană.

A mai reținut prima instanță că este întemeiată apărarea pârâtului privind prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 22 iunie 2006 în condițiile în care acțiunea a fost formulată la data de 22 iunie 2009. Așadar, conchide instanța,pentru acea stă perioadă termenul de prescripție de 3 ani era împlinit la data formulării cererii. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul I.G.P.R., pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se invocă greșita aplicare a legii în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii reclamantului-intimat în ceea ce privește capătul de acțiune admis, având ca obiect plata norme de hrană 12 B începând cu data de 22 iunie 2006. Se arată că în mod greșit a fost admis acest capăt al acțiunii, deoarece reclamantul a fost încadrat la D.S.O.I.

unitate din cadrul I.G.P.R. în data de 20 iulie 2007 și de la acea dată reclamantul a primit valoarea financiară a normei de hrană 12 B, drepturi care i-au fost achitate intimatului până la data de 15 ianuarie 2009 când s-a mutat la D.G.A. din cadrul M.A.I. În susținerea motivelor de recurs se depune adresele din 17 mai 2010 și din 18 mai 2010 – filele 3-4 dosar recurs. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate și datele depuse, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în parte sentința atacată este nelegală și netemeinică. Aceasta deoarece în mod greșit și nelegal instanța de fond a admis capătul de acțiune având ca obiect plata normei de hrană 12 B către intimat începând cu data de 22 iunie 2006 fără a se ține cont de dispozițiile Anexei H.G.

nr. 65/2003 și de faptul că intimatul a activat în structura I.G.P.R. numai din data de 20 iulie 2007 până la data de 15 ianuarie 2009. Pentru perioada sus - menționată intimatului i-au fost achitate drepturile bănești respectiv valoarea financiară a normei de hrană menționată astfel cum rezultă din adresa din 18 mai 2010 – fila 4 dosar recurs. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea privind plata normei de hrană 12 B pentru perioada ulterioară datei de 12 iunie 2006. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul I.G.P.R., împotriva Sentinței nr. 1898 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată. Respinge cererea privind plata normei de hrană 12 B pentru perioada ulterioară datei de 22 iunie 2006. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.