ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 867/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

S.N.P.V. P.L. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat B.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și I.G.P.R., repararea

prejudiciului cauzat ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor

salariale de 5% începând cu data de 1 ianuarie 2006, cu 2% începând cu data de 1

aprilie 2007 și 11% începând cu data de 1 octombrie 2007.

De asemenea, s-a

solicitat obligarea acestora din urmă la plata dobânzilor legale, indexarea

sumelor și operarea mențiunilor în carnetul de muncă, precum și obligarea

pârâtului I.G.P.R. la plata normei de hrană 12 B începând cu data de 1 ianuarie

2005.

î

n motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că majorările salariale menționate au fost reglementate

prin Legea nr. 232 din 6 iulie 2007 și O.G. nr. 10/2007.

Prin excluderea

polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale s-a produs o discriminare în

sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, prin

această discriminare se contravine dispozițiilor directivei 2000/78/CE.

Cu privire la norma

de hrană susținut că aceasta este reglementată de art. 1 din H.G. nr. 65 din 23

ianuarie 2003 iar refuzul plată a acestei norme de hrană este nejustificat.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.

1898 pronunțată în data de 27 aprilie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.N.P.V.

P.L. ca reprezentant al membrului de sindicat B.A., în contradictoriu cu

pârâții M.A.I. și I.G.P.R., a obligat pârâtul I.G.P.R. să plătească norma de

hrană 12 B pentru perioada ulterioară datei de 22 iunie 2006 și a respinge

cererea pentru perioada anterioară acestei date ca prescrisă.

Totodată, a respins

cererea de plată a despăgubirilor pentru neindexarea salariului ca

neîntemeiată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță, a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței,

următoarele:

În ceea ce privește

indexarea salariilor, instanța a reținut că aplicabilitatea art. 43 din O.G. nr.

38/2003 intervine doar în măsura în care norma prin care se reglementează

salarizarea personalului din sectorul bugetar nu exclude funcționarii cu statut

special.

Or, O.G. nr. 6/2007

limitează aplicabilitatea dispozițiilor sale la funcționarii publici numiți în

temeiul Legii nr. 188/1999 excluzând în acest fel pe funcționarii publici cu

statut special.

î

n ceea ce privește

norma de hrană, instanța a susținut că aceasta este reglementată de H.G. nr. 65/2003.

Potrivit Anexei la

această hotărâre „Norma nr. 12 "B" (supliment pentru eforturi

deosebite sau situații speciale) se acordă persoanelor care depune eforturi

deosebite sau se află în situații speciale.

Afirmația că această

normă de hrană se plătește ulterior datei de 1 ianuarie 2007 nu a fost dovedită

și de altfel nu prezintă relevanță cât timp instanța nu stabilește suma exactă

datorată pentru norma de hrană.

A mai reținut prima

instanță că este întemeiată apărarea pârâtului privind prescripția dreptului

material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 22 iunie 2006 în

condițiile în care acțiunea a fost formulată la data de 22 iunie 2009.

Așadar, conchide

instanța,pentru acea stă perioadă termenul de prescripție de 3 ani era împlinit

la data formulării cererii.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul I.G.P.R., pentru

nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Se invocă greșita

aplicare a legii în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii

reclamantului-intimat în ceea ce privește capătul de acțiune admis, având ca

obiect plata norme de hrană 12 B începând cu data de 22 iunie 2006.

Se arată că în mod

greșit a fost admis acest capăt al acțiunii, deoarece reclamantul a fost încadrat

la D.S.O.I. unitate din cadrul I.G.P.R. în data de 20 iulie 2007 și de la acea

dată reclamantul a primit valoarea financiară a normei de hrană 12 B, drepturi

care i-au fost achitate intimatului până la data de 15 ianuarie 2009 când s-a

mutat la D.G.A. din cadrul M.A.I.

În susținerea

motivelor de recurs se depune adresele din 17 mai 2010 și din 18 mai 2010 –

filele 3-4 dosar recurs.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate și datele depuse, Curtea va aprecia

pentru următoarele considerente că în parte sentința atacată este nelegală și

netemeinică.

Aceasta deoarece în

mod greșit și nelegal instanța de fond a admis capătul de acțiune având ca

obiect plata normei de hrană 12 B către intimat începând cu data de 22 iunie

2006 fără a se ține cont de dispozițiile Anexei H.G. nr. 65/2003 și de faptul

că intimatul a activat în structura I.G.P.R. numai din data de 20 iulie 2007 până

la data de 15 ianuarie 2009.

Pentru perioada sus -

menționată intimatului i-au fost achitate drepturile bănești respectiv valoarea

financiară a normei de hrană menționată astfel cum rezultă din adresa din 18

mai 2010 – fila 4 dosar recurs.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., va

admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va

respinge cererea privind plata normei de hrană 12 B pentru perioada ulterioară

datei de 12 iunie 2006.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul I.G.P.R., împotriva Sentinței nr. 1898 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată.

Respinge cererea

privind plata normei de hrană 12 B pentru perioada ulterioară datei de 22 iunie

2006.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.