ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4896/2010

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Carei la data de 15 decembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A.

prin D.R.D.P. Cluj a chemat în judecată debitoarea SC A.I. SRL solicitând

emiterea unei somații de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la

plata echivalentului în lei a sumei de 51,03 EURO, plătibil la cursul de schimb

al zilei comunicat de BNR, valabil pentru ultima zi a lunii anterioare

scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata

la termenele și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data

achitării acestora inclusiv și plata cheltuielilor de judecată reprezentând

taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Prin sentința civilă nr. 220 din 28

ianuarie 2010, Judecătoria Carei a admis excepția necompetenței materiale

proprii, invocată

din

oficiu de către

această instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Carei a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R.

SA este o persoană juridică de drept

privat

cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în

sensul

prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza finala din Legea

554/2004.

A arătat instanța că, față de

conținutul, obiectul și modul de încheiere a contractului ce constituie sursa

obligației în litigiu,

contractul încheiat

de părți are

trăsăturile unui contract

administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004 este

asimilat actului administrativ.

Prin sentința nr. 172/CA din 5 mai

2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în ce privește

soluționarea prezentei cauze.

În motivarea acestei hotărîri, Curtea

a arătat că, în speță, contractul încheiat de către părți, în temeiul căruia

s-a născut obligația în litigiu, nu are ca obiect punerea în valoare a

bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public,

prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și deci nu poate fi

calificat ca un contract asimilat actului administrativ de natură a atrage

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei în

temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui

contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate

comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de

utilizare a rețelei de drumuri naționale.

În consecință, în baza prevederilor

art. 158 C. proc. civ. raportat la prevederile art. l pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., Curtea de Apel Oradea a admis excepția necompetenței sale materiale și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C.

proc. civ., Curtea a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării

conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ de

competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului și

dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține

Judecătoriei Carei.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect cererea de emitere

a unei somații de plată formulată de către D.R. Cluj a

C.N.A.D.N.R.

SA, cerere întemeiată pe

prevederile O.G. nr. 5/2001 privind procedura

somației de plată.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 5/2001, „Cererile privind

somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului

cauzei în primă instanță.”

Prezentul litigiu poartă asupra

executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unui debitor persoană juridică de drept privat de

către Compania Națională, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa

la O.U.G. nr. 84/2003, „

societate comercială pe

acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu

prezentul statut”.

Din conținutul clauzelor

contractului

nr. 660 din 03 octombrie 2006

ș

i din prevederile O.G. nr. 15/2002

privind

aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România r

ezultă că un asemenea contract se încheie pentru

eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării rovinietelor de

plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele

deținute.

Obiectul contractului nu este

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice,

achizițiile publice

sau de servicii, aspecte de natura a atrage,

potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004,

competența instanței specializate de contencios administrativ.

Un asemenea contract

este un contract comercial,

fiind încheiat între două persoane juridice de drept privat, și având ca obiect

eșalonarea tarifului de utilizare și eliberarea rovinietelor în schimbul

prețului.

În aceste condiții, neputându-se

reține calitatea specială a vreuneia din părți sau natura de contract

administrativ a cauzei obligației în litigiu, aspecte care ar atrage competența

specială a instanței de contencios administrativ, Curtea urmează a face

aplicarea prevederilor dreptului comun în materie, prevederi ce stabilesc competența

de soluționare a prezentei cereri în favoarea judecătoriei competentă

teritorial.

Față de argumentele expuse, Înalta

Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare

în primă instanță a cauzei revine Judecătoriei Carei, soluționând conflictul

negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. CLUJ, în

contradictoriu cu debitoarea SC A.I. SRL, în favoarea Judecătoriei Carei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie

2010.