ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4382/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Carei la data de 29 septembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția

Regională Drumuri și Poduri Cluj, a chemat în judecată debitoarea SC S.H. SRL, solicitând

emiterea unei ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata

echivalentului în RON a sumei de 465,00 euro, plătibil la cursul de schimb al zilei

comunicat de B.N.R., valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării

tarifului, cu titlu de debit, reprezentând rate eșalonate ale tarifelor de utilizare

a rețelei de drumuri naționale din România rămase restante; plata echivalentului

în RON a sumei de 653,56 euro, plătibil la cursul de schimb al zilei comunicat de

B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând

penalități de întârziere calculate până la data de 10 septembrie 2009, inclusiv,

pentru neplata în termenele și în cuantumul stabilit conform contractului a debitului,

și mai departe până la achitarea integrală a debitului; și plata cheltuielilor de

judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Prin ordonanța nr. 36

din 12 ianuarie 2010, Judecătoria Carei a admis excepția necompetenței materiale

proprii, invocată din oficiu de către această instanță și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal. Sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Pentru a hotărî astfel,

Judecătoria Carei a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003,

C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat cu capital integral de

stat, fiind astfel, o autoritate publică centrală, în sensul prevederilor art. 2

alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.

A arătat instanța că,

față de conținutul, obiectul și modul de încheiere a contractului ce constituie

sursa obligației în litigiu, contractul încheiat de părți are trăsăturile unui contract

administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, este asimilat actului administrativ.

La termenul din 10 martie

2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în ce privește

soluționarea prezentei cauze.

În motivarea acestei excepții,

admisă ulterior prin sentința civilă nr. 103/CA/2010, Curtea a arătat că, în speță,

contractul încheiat de către părți, în temeiul căruia s-a născut obligația în litigiu,

nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile

publice și deci nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ

de natură a atrage competența instanței de contencios administrativ în soluționarea

cauzei în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract

comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care

autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri

naționale.

În consecință, în baza

prevederilor art. 158 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 1 pct. 1 lit. c)

C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea a admis excepția necompetenței sale materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) C. proc.

civ., Curtea a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ

de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Curtea va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei

Carei.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că prezenta cauză are ca obiect cererea de ordonanță

de plată formulată de către Direcția Regională Cluj a

C.N.A.D.N.R.

SA, cerere întemeiată pe

prevederile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile

pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte

comerciale.

Potrivit art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea

privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea

fondului cauzei în primă instanță.”

Prezentul litigiu poartă

asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unui debitor persoană juridică de drept privat de către

C.N.A.D.N.R. SA, care este, potrivit statutului său, prevăzut în anexa la O.U.G.

nr. 84/2003, „

societate comercială pe acțiuni, care își

desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Din conținutul clauzelor

contractului din 03 iulie 2006 și din prevederile O.G. nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere

pe rețeaua de drumuri naționale din România r

ezultă că un asemenea contract

se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării

rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele

deținute.

Obiectul contractului

nu este

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile

publice

sau de servicii, aspecte de natură a atrage, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența instanței

specializate de contencios administrativ.

Un asemenea

contract

este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice

de drept privat, și având ca obiect eșalonarea tarifului de utilizare și eliberarea

rovinietelor în schimbul prețului.

În aceste condiții, neputându-se

reține calitatea specială a vreuneia din părți sau natura de contract administrativ

a cauzei obligației în litigiu, aspecte care ar atrage competența specială a instanței

de contencios administrativ, Curtea urmează a face aplicarea prevederilor dreptului

comun în materie, prevederi ce stabilesc competența de soluționare a prezentei cereri

în favoarea judecătoriei competentă teritorial.

Față de argumentele expuse,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare

în primă instanță a cauzei revine Judecătoriei Carei, soluționând conflictul negativ

de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția

Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu debitoarea SC S.H. SRL, în

favoarea Judecătoriei Carei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.