ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3706/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 2253 din 28 octombrie 2009, Judecătoria Carei a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Carei și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, împotriva debitorului P.I.L., în favoarea Curții de Apel Oradea. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Carei a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10 iulie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului P.I.L.

la plata echivalentului în RON al sumei de 432 euro + 626,62 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata, la termenele și în cuantumul stabilit, a ratelor eșalonate, până la data achitării acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată. Instanța a mai reținut faptul că în motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu debitorul un contract având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehicul, cuantumul rovinietelor fiind de 576 de euro, cu obligația achitării in 4 rate, iar pentru ratele neachitate la termen s-au calculat penalități de întârziere, rezultând un debit total de 1.058,62 euro.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Carei, invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele: Conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea somației de plată revine instanțelor competente să judece în fond cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță, contractul încheiat de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.

Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că, în speță, contractul pe care creditoarea își întemeiază pretențiile este un contract asimilat actelor administrative, fiind încheiat de o autoritate publică centrală, ceea ce înseamnă că, în temeiul art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acestui litigiu aparține Curții de apel, iar în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 creditoarea a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, motiv pentru care a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Carei și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 30/CA/2010-PI din 20 ianuarie 2010, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea, invocată din oficiu, a constatat necompetența materială a Curții de Apel Oradea și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu debitorului P.I.L., în favoarea Judecătoriei Carei și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a reținut că, în speță, contractul din 13 aprilie 2006, încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și, deși C.N.A.D.N.R.

SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite. Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ, care să atragă competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ. Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 și urm. C. proc. civ. Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Carei.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

Prin demersul său judiciar, C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului P.I.L. la plata echivalent în RON a sumei de 432 euro, cu titlu de debit și a sumei de 626,62 euro, reprezentând penalități de întârziere, sume datorate conform contractului din 13 aprilie 2006, precum și cheltuieli de judecată. Cererea de ordonanță de plată este formulată de direcția regională a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G.

nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.” Astfel fiind, litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către C.N.A.D.N.R. SA, care este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat la obiectul său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Carei. Astfel fiind, un asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din O.U.G.

nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de contencios administrativ. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, și pe P.I.L., în favoarea Judecătoriei Carei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.