ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3706/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 2253 din 28 octombrie 2009,

Judecătoria Carei a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Carei

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea

C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, împotriva debitorului

P.I.L., în favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această

soluție, Judecătoria Carei a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei

instanțe la data de 10 iulie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională

Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea

debitorului P.I.L. la plata echivalentului în RON al sumei de 432 euro + 626,62

euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R., valabil pentru ultima zi a lunii anterioare

scadenței ratei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata,

la termenele și în cuantumul stabilit, a ratelor eșalonate, până la data achitării

acestora inclusiv, cu cheltuieli de judecată.

Instanța a mai reținut

faptul că în motivarea cererii creditoarea a arătat că a încheiat cu debitorul un

contract având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehicul, cuantumul rovinietelor

fiind de 576 de euro, cu obligația achitării in 4 rate, iar pentru ratele neachitate

la termen s-au calculat penalități de întârziere, rezultând un debit total de 1.058,62

euro.

Analizând cu prioritate

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Carei, invocată din oficiu, instanța

a reținut următoarele:

Conform art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind emiterea

somației de plată revine instanțelor competente să judece în fond cauza în primă

instanță.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept

privat cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală,

în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în

vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță, contractul încheiat

de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care,

potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat

actului administrativ.

Prin urmare, având în

vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că, în speță, contractul pe care

creditoarea își întemeiază pretențiile este un contract asimilat actelor administrative,

fiind încheiat de o autoritate publică centrală, ceea ce înseamnă că, în temeiul

art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la art. 10 alin. (1) teza a II-a

din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acestui litigiu aparține Curții

de apel, iar în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 creditoarea a optat

pentru instanța de la domiciliul pârâtului, motiv pentru care a admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Carei și a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Oradea.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 30/CA/2010-PI

din 20 ianuarie 2010, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel

Oradea, invocată din oficiu, a constatat necompetența materială a Curții de Apel

Oradea și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de C.N.A.D.N.R.

SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, în contradictoriu cu debitorului

P.I.L., în favoarea Judecătoriei Carei și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării

acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

a reținut că, în speță, contractul din 13 aprilie 2006, încheiat între părți, are

ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale și,

deși C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel, contractul nu

are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor

de interes public, prestarea serviciilor publice și nici achizițiile publice și

nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ, care să atragă

competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei, în temeiul

art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura unui contract

comercial, încheiat între o autoritate publică și o societate comercială, prin care

autoritatea percepe societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de drumuri

naționale.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel Oradea a sesizat Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării

acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 și urm. C. proc. civ.

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei

Carei.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Reglementând obiectul

acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin

art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de contencios administrativ este competentă

să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract

administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,

executarea și încetarea contractului administrativ, având în vedere regula după

care, în astfel de situații, principiul libertății contractuale este subordonat

principiului priorității interesului public.

Contractul administrativ

nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se să asimileze, prin

art. 2 lit. c) teza a II-a, actelor administrative în sensul acestei legi, anumite

contracte încheiate de autoritățile publice în funcție de obiectul lor, respectiv

a celor ce privesc punerea în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată,

de regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a unor

bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex. parteneriat public-privat

pentru concesiunea de lucrări, prestarea serviciilor publice (concesiune, delegare

de gestiune), achizițiile publice, precum și alte categorii de contracte administrative

care pot fi expres prevăzute prin legi speciale.

Prin demersul său judiciar,

C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, a solicitat în

cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului P.I.L. la plata echivalent

în RON a sumei de 432 euro, cu titlu de debit și a sumei de 626,62 euro, reprezentând

penalități de întârziere, sume datorate conform contractului din 13 aprilie 2006,

precum și cheltuieli de judecată.

Cererea de ordonanță de

plată este formulată de direcția regională a C.N.A.D.N.R. SA, în temeiul prevederilor

O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor

de plată rezultate din contracte comerciale.

Potrivit art. 5 alin.

(1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată a prețului se depune

la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.”

Astfel fiind, litigiul

poartă asupra executării obligațiilor decurgând din contractul având ca obiect eliberarea

rovinietelor în beneficiul unei societăți comerciale de către C.N.A.D.N.R. SA, care

este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003, „societate

comercială pe acțiuni, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile

române și cu prezentul statut”.

Prin urmare, raportat

la obiectul său – eliberare rovinietă și încasare tarif utilizare drumuri și, în

condițiile în care nu a fost încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată

să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, asimilată unei autorități

publice în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract

nu se circumscrie sferei contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile

art. 8 alin. (2), coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de soluționare

a cererii de emitere a somației de plată revenind Judecătoriei Carei.

Astfel fiind, un asemenea

contract este un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice,

dintre care niciuna nu este o autoritate publică, și având ca obiect eliberarea

rovinietelor în schimbul prețului, astfel că nu este un contract de achiziție publică,

de concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art. 5

alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate de contencios

administrativ.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcția Regională Drumuri

și Poduri Cluj, și pe P.I.L., în favoarea Judecătoriei Carei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2010.