Decizia nr. 2578/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 10633/1/2010 — contestație în anulare

Asupra contestației în anulare de față, Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10633/1/2010, s-a respins, ca inadmisibilă, cerea formulată de petiționarul D.V. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarul nr. 841/278/2009 al Tribunalului Hunedoara. Pentru a pronunța această sentință, Înalta Curte a constatat că dosarul a cărei strămutare se solicită a fost soluționat definitiv prin decizia penală nr. 438 R din 22 septembrie 2009 a tribunalului Hunedoara, iar petentul D.V.

a formulat cererea de strămutare la 28 decembrie 2010. Împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 10633/1/2010, pronunțată în dosarul nr. 899/59/2009, a formulat contestație în anulare contestatorul D.V., acesta invocând dispozițiile art. 386, art. 388 și art. 387 C. proc. pen., contestatorul exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei. Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu a fost formulată împotriva unei hotărâri penale definitive, sentința atacată de contestator prin prezenta contestație având ca obiect o cerere de strămutare. Astfel, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.V. împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10633/1/2010.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.V. împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 10633/1/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2011.