ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2578/2011

Asupra

contestației în anulare de față,

Din analiza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10633/1/2010, s-a respins, ca

inadmisibilă, cerea formulată de petiționarul D.V. pentru strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul dosarul nr. 841/278/2009 al Tribunalului Hunedoara.

Pentru a

pronunța această sentință, Înalta Curte a constatat că dosarul a cărei

strămutare se solicită a fost soluționat definitiv prin decizia penală nr. 438

R din 22 septembrie 2009 a tribunalului Hunedoara, iar petentul D.V. a formulat

cererea de strămutare la 28 decembrie 2010.

Împotriva

sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 10633/1/2010, pronunțată în

dosarul nr. 899/59/2009, a formulat contestație în anulare contestatorul D.V.,

acesta invocând dispozițiile art. 386, art. 388 și art. 387 C. proc. pen.,

contestatorul exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei.

Înalta Curte

reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare

îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite

cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv

contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie

dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susținerea contestației să

fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu a

fost formulată împotriva unei hotărâri penale definitive, sentința atacată de

contestator prin prezenta contestație având ca obiect o cerere de strămutare.

Astfel, Înalta

Curte constată că cererea de contestație în anulare nu face parte din textele

incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum

prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C.

proc. pen. și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul D.V. împotriva sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 10633/1/2010.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.V. împotriva

sentinței penale nr. 312 din 23 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. 10633/1/2010.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 iunie 2011.