Decizia nr. 3271/2011 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 9909/1/2010 — contestație în anulare

Asupra contestației în anulare de față; Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 333 din 25 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9909/1/2010, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul Z.I. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1443/33/2010 al Curții de Apel Cluj Napoca. Pentru a pronunța această sentință, Înalta Curte a constatat că în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., temeiurile petiționarului nu sunt justificate, magistrații învestiți cu soluționarea cauzei fiind obiectivi în soluționarea cauzei, confirmându-se că la nivelul Curții de Apel Cluj Napoca sunt asigurate toate condițiile pentru înfăptuirea actului de justiție în spiritul aflării adevărului și respectării drepturilor petiționarului Z.I.

Împotriva Sentinței penale nr. 333 din 25 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9909/1/2010, a formulat contestație în anulare contestatorul Z.I., acesta invocând dispozițiile art. 386 C. proc. pen., contestatorul exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei. Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu a fost formulată împotriva unei hotărâri penale definitive în condițiile cerute de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., sentința atacată de contestator prin prezenta contestație având ca obiect o cerere de strămutare. Astfel, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. și va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 25 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9909/1/2010.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 25 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9909/1/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011. Procesat de GGC - N