ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3271/2011

Asupra contestației în anulare de față;

Din analiza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 333 din 25 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 9909/1/2010, s-a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul Z.I. pentru strămutarea

judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1443/33/2010 al Curții de

Apel Cluj Napoca.

Pentru a pronunța această sentință, Înalta Curte a

constatat că în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen.,

temeiurile petiționarului nu sunt justificate, magistrații învestiți cu

soluționarea cauzei fiind obiectivi în soluționarea cauzei, confirmându-se că

la nivelul Curții de Apel Cluj Napoca sunt asigurate toate condițiile pentru

înfăptuirea actului de justiție în spiritul aflării adevărului și respectării

drepturilor petiționarului Z.I.

Împotriva Sentinței penale nr. 333 din 25 februarie

2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 9909/1/2010, a formulat contestație în anulare contestatorul Z.I.,

acesta invocând dispozițiile art. 386 C. proc. pen., contestatorul

exprimându-și nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în

principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale

definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391

alin. (2) C. proc. pen., respectiv contestația să fie făcută în termenul

prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C.

proc. pen., în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi

care sunt la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că

cererea de contestație în anulare nu a fost formulată împotriva unei hotărâri

penale definitive în condițiile cerute de dispozițiile art. 386 C. proc. pen.,

sentința atacată de contestator prin prezenta contestație având ca obiect o

cerere de strămutare.

Astfel, Înalta Curte constată că cererea de

contestație în anulare nu face parte din textele incidente pentru a fi

admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd cazurile de

contestație enumerate expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. și va

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 25 februarie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9909/1/2010.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în

anulare formulată de contestatorul Z.I. împotriva Sentinței penale nr. 333 din

25 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 9909/1/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2011.

Procesat

de GGC - N