ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 838/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin sentința comercială nr. 957 din 25 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția invocată din oficiu și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare formulată de reclamantă pentru următoarele considerente: Pe calea acțiunii în constatare, conform art. 111 C. proc. civ., reclamanta a solicitat instanței doar constatarea existenței unui drept subiectiv, al inexistenței unui drept subiectiv al pârâtului, iar această cerere are caracter de cerere în realizare, neîndeplinirea acestor cerințe legale ducând la respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Acțiunea reclamantei, chiar și în urma solicitărilor exprese ale instanței, are ca obiect constatarea unei situații de drept, respectiv a modificării convenționale a contractului de credit dintre părți.

Deficiențele acestei formulări în raport de dispozițiile legale au fost înlăturate doar în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, reclamanta precizând că a solicitat constatarea unui drept al său, respectiv beneficiul unei perioade de grație de 1 an. Chiar dacă obiectul acțiunii ar fi interpretat și calificat în sensul reclamantă, instanța de fond a apreciat că nu poate fi înlăturată cea de a doua inadmisibilitate rezultată din existența unei acțiuni în realizare a dreptului care ar putea fi valorificată de aceasta. Astfel, din actele depuse la dosar, la solicitarea instanței, și declarațiile orale ale părților, rezultă că s-a început procedura executării silite în baza contractului de credit și că au fost formulate mai multe contestații la executare, fiind atașată cea aparținând reprezentantului convențional al părții, care a semnat și contractul calitate de garant ipotecar.

Față de depozițiile art. 399 alin. (3), având în vedere faptul că titlu executoriu nu a fost emis de o instanță de judecată, în cadrul contestației la executare pot fi invocate și apărări de fond împotriva titlului, cum, de altfel, s-a procedat în cazul acțiunii înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. 6238/299/2010, în cuprinsul căreia s-a argumentat și cu privire la modificarea convențională a contractului de credit într-o formulare similară celei din acțiunea de față. Pe cale de consecință s-a apreciat că, în speță, reclamanta are deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului prin formularea unei contestații la executare cu invocarea și a unor apărări de fond împotriva titlului pus în executare.

Prin decizia comercială nr. 307R din 21 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, s-a admis apelul formulat de apelanta SC F.C. SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 3957 din 25 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială în dosarul nr. 43942/3/2009, în contradictoriu cu intimata B.C.P.C.L. NICOSIA, a fost desființată sentința apelată si trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru următoarele considerente: C urtea de apel a apreciat că eventuala contestație la executare nu reprezintă întotdeauna un impediment pentru ca reclamanta să obțină recunoașterea dreptului său, rezultat ca urmare a unei modificări contractuale nerecunoscute de partea adversă.

Reclamanta nu a solicitat nici anularea și nici modificarea propriu-zisa a titlului executoriu, apărări de fond proprii unei contestații la titlu, susținerile sale vizând doar constatarea modificării contractului in sensul recunoașterii de către parata a beneficiului unei perioade de gratie de un an, conform corespondentei purtate între părți.

În opinia curții de apel, o eventuală contestație la executare „la titlu” pe care reclamanta ar putea-o formula în cadrul executării silite nu ar echivala cu o acțiune în realizarea dreptului, în sensul celor expuse mai sus și nu ar fi în măsură să împiedice accesul la instanța al reclamantei pentru a obține o hotărâre prin care să se constate că între cele două părți a intervenit modificarea contractului de credit nr. 3 din 21 ianuarie 2008 cu privire la instituirea unei perioade de garanție de 1 an în favoarea debitoarei pentru plata ratei de împrumut, stabilirea unei dobânzi de 9% și constituirea unui depozit garanție de 18.000 Euro, conform corespondenței dintre părți, chiar dacă această înțelegere nu a fost consfințită printr-un înscris.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta S.C.F.C.S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate in sensul respingerii acțiunii in constatare formulată de reclamantă, întrucât acțiunea în constatare este inadmisibilă în condițiile în care partea are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că, instanța de apel a reținut în mod greșit că, în situația în care contestația este privită ca o cale de atac, atunci poate fi admisă și acțiunea în constatare, în lipsa unei acțiuni în realizarea dreptului, întrucât SC F.C.

SRL avea deschisă acțiunea întemeiată pe răspunderea contractuală, raportul juridic luând naștere ca urmare a încheierii contractului de credit. Așadar, în ipoteza în care banca ar fi fost în culpă, SC F.C. SRL trebuia să își exercite procedural dreptul subiectiv pretins, prin indicarea ca temei juridic a contractului de credit semnat și însușit de părți, si evident, solicitarea adresata reclamantei de a obliga recurenta sa stopeze dobânzile solicitate in cadrul perioadei de gratie de 1 an, întrucât nu s-ar fi respectat contractul de credit. O acțiune în constatare este inadmisibilă, pentru că SC F.C. SRL are deschisă calea unei acțiuni directe și nu poate eluda principiul de drept prevăzut imperativ la art. 111 C. proc.

civ. Potrivit prevederilor legale,contractul de credit fiind un act bilateral nu poate fi modificat unilateral de către una dintre părți, ci numai prin voința comună a ambelor părți în acest sens sunt și prevederile Contractului de credit, respectiv art. 22.1 si art. 22.2: „Orice termen al Documentelor de finanțare poate fi amendat sau eliminat numai cu acordul Băncii și al Clientului și orice astfel de amendament sau eliminare va avea caracter de obligativitate asupra ambelor părți”; „Termenele și condițiile acestui contract pot fi amendate și completate prin acte adiționale, convenite și semnate de ambele părți… ” Nu poate fi asimilată contestația la executare cu o acțiune de modificare așa cum o aseamănă Curtea de apel, atunci când califică contestația la executare ca fiind o acțiune în revendicare, atunci partea îndreptățită să folosească contestația nu mai are acces la acțiunea în constatare.

Raționamentul Curții de apel este greșit si se leagă doar de contestația la executare, neanalizând alte posibilități. Este mai mult decât evident faptul că, dacă SC F.C.SRL ar obține recunoașterea instituirii unei perioade de grație prin mijlocul subsidiar al acțiunii în constatare, ar solicita stornarea dobânzii și ar eluda astfel dispozițiile art. 111 C. proc. civ. obținând un rezultat care numai pe calea unei acțiuni în realizare l-ar fi putut obține. Chiar dacă SC F.C. SRL declara ca nu are pretenții față de bancă, cu excepția recunoașterii perioadei de gratie este evident scopul patrimonial urmărit, respectiv amânarea cu un an a plății dobânzii. În concluzie, SC F.C. SRL nu poate să obțină pretenția de a i se amâna plata dobânzii cu un an, prin mijlocirea subsidiară a unei acțiuni în constatare.

Cu privire la interpretarea clauzelor unui contract prin intermediul unei cereri formulate în mod independent, ca și cerere principală, părțile contractante au posibilitatea să solicite instanței interpretarea clauzelor neclare sau asupra cărora exista divergente în cadrul unui proces vizând chiar încheierea, executarea sau sistarea contractului respectiv. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâta B.C.P.C.L. NICOSIA, sucursala România, împotriva deciziei comerciale nr. 307R din 21 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, va fi modificată decizia atacată în sensul că se va respinge apelul reclamantei împotriva sentinței comerciale nr. 3957 din 25 martie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o va menține.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta B.C.P.C.L. NICOSIA, sucursala România împotriva deciziei comerciale nr. 307R din 21 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul reclamantei împotriva sentinței comerciale nr. 3957 din 25 martie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2011.