ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 838/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată că prin sentința comercială nr. 957 din 25 martie 2010 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția invocată din

oficiu și s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în constatare formulată de

reclamantă pentru următoarele considerente:

Pe calea acțiunii în constatare,

conform art. 111 C. proc. civ., reclamanta a solicitat instanței doar constatarea

existenței unui drept subiectiv, al inexistenței unui drept subiectiv al

pârâtului, iar această cerere are caracter de cerere în realizare, neîndeplinirea

acestor cerințe legale ducând la respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Acțiunea

reclamantei, chiar și în urma solicitărilor exprese ale instanței, are ca

obiect constatarea unei situații de

drept, respectiv a modificării convenționale a contractului de credit dintre

părți.

Deficiențele acestei formulări în

raport de dispozițiile legale au fost înlăturate doar în cuprinsul notelor

scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor,

reclamanta precizând că a solicitat constatarea unui drept al său,

respectiv beneficiul

unei perioade de grație de 1 an.

Chiar dacă obiectul acțiunii ar fi

interpretat și calificat în sensul reclamantă, instanța de fond a apreciat că

nu poate fi înlăturată cea de a doua inadmisibilitate rezultată din existența

unei acțiuni în realizare a dreptului care ar putea fi valorificată de aceasta.

Astfel, din actele depuse la dosar,

la solicitarea instanței, și declarațiile orale ale părților, rezultă că s-a

început procedura executării silite în baza contractului de credit și că au

fost formulate mai multe contestații la executare, fiind atașată cea aparținând

reprezentantului convențional al părții, care a semnat și contractul calitate

de garant ipotecar.

Față de depozițiile art. 399 alin. (3),

având în vedere faptul că titlu executoriu nu a fost emis de o instanță de

judecată, în cadrul contestației la executare pot fi invocate și apărări de

fond împotriva titlului, cum, de altfel, s-a procedat în cazul acțiunii

înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr. 6238/299/2010, în cuprinsul

căreia s-a argumentat și cu privire la modificarea convențională a contractului

de credit într-o formulare similară celei din acțiunea de față.

Pe cale de consecință s-a apreciat

că, în speță, reclamanta are deschisă calea unei acțiuni în realizarea

dreptului prin formularea unei contestații la executare cu invocarea și a unor

apărări de fond împotriva titlului pus în executare.

Prin decizia comercială

nr.

307R din 21 iulie

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, s-a admis

apelul formulat de apelanta SC F.C. SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 3957

din 25 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială

în dosarul nr. 43942/3/2009, în contradictoriu cu intimata B.C.P.C.L. NICOSIA,

a fost desființată sentința apelată si trimisă cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru următoarele considerente:

C

urtea

de apel a apreciat că eventuala contestație la executare nu reprezintă întotdeauna

un impediment

pentru ca reclamanta să obțină recunoașterea dreptului său,

rezultat ca urmare a unei modificări contractuale nerecunoscute de partea

adversă.

Reclamanta nu a solicitat nici

anularea și nici modificarea

propriu-zisa a

titlului executoriu, apărări de fond proprii unei contestații la titlu,

susținerile

sale vizând doar constatarea modificării contractului in sensul recunoașterii

de către parata a beneficiului unei perioade de gratie de un an, conform

corespondentei purtate între părți.

În opinia curții de apel, o eventuală

contestație la executare „la titlu” pe care reclamanta ar putea-o formula în

cadrul executării silite nu ar echivala cu o acțiune în realizarea dreptului, în

sensul celor expuse mai sus și nu ar fi în măsură să împiedice accesul la

instanța al reclamantei pentru a obține o hotărâre prin care să se constate că între

cele două părți a intervenit modificarea contractului de credit nr. 3 din 21

ianuarie 2008 cu privire la instituirea unei perioade de

garanție de 1 an în favoarea debitoarei pentru

plata ratei de împrumut, stabilirea

unei dobânzi de 9% și constituirea

unui depozit garanție de 18.000 Euro, conform corespondenței dintre părți,

chiar dacă această înțelegere nu a fost consfințită printr-un înscris.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs pârâta S.C.F.C.S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate in sensul

respingerii acțiunii in constatare formulată de reclamantă, întrucât acțiunea

în constatare este inadmisibilă în condițiile în care partea are la dispoziție

o acțiune în realizarea dreptului.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru următoarele considerente:

Hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în

sensul că, instanța de apel a reținut în mod greșit că, în situația în care contestația

este privită ca o cale de atac, atunci poate fi admisă și acțiunea în

constatare, în lipsa unei acțiuni în realizarea dreptului, întrucât SC F.C. SRL

avea deschisă acțiunea întemeiată pe răspunderea contractuală, raportul juridic

luând naștere ca urmare a încheierii contractului de credit. Așadar, în ipoteza

în care banca ar fi fost în culpă, SC F.C. SRL trebuia să își exercite

procedural dreptul subiectiv pretins, prin indicarea ca temei juridic a

contractului de credit semnat și însușit de părți, si evident, solicitarea

adresata reclamantei de a obliga recurenta sa stopeze dobânzile solicitate in

cadrul perioadei de gratie de 1 an, întrucât nu s-ar fi respectat contractul de

credit.

O acțiune în constatare este

inadmisibilă, pentru că SC F.C. SRL are deschisă calea unei acțiuni directe și

nu poate eluda principiul de drept prevăzut imperativ la art. 111 C. proc. civ.

Potrivit prevederilor

legale,contractul de credit fiind un act bilateral nu poate fi modificat

unilateral de către una dintre părți, ci numai prin voința comună a ambelor

părți în acest sens sunt și prevederile Contractului de credit, respectiv art.

22.1 si art. 22.2: „Orice termen al Documentelor de finanțare poate fi amendat

sau eliminat numai cu acordul Băncii și al Clientului și orice astfel de

amendament sau eliminare va avea caracter de obligativitate asupra ambelor părți”;

„Termenele și condițiile acestui contract pot fi amendate și completate prin

acte adiționale, convenite și semnate de ambele părți....”

Nu poate fi asimilată contestația la

executare cu o acțiune de modificare așa cum o aseamănă Curtea de apel, atunci

când califică contestația la executare ca fiind o acțiune în revendicare,

atunci partea îndreptățită să folosească contestația nu mai are acces la

acțiunea în constatare.

Raționamentul Curții de apel este greșit

si se leagă doar de contestația la executare, neanalizând alte posibilități.

Este mai mult decât evident faptul că,

dacă SC F.C.SRL ar obține recunoașterea instituirii unei perioade de grație

prin mijlocul subsidiar al acțiunii în constatare, ar solicita stornarea

dobânzii și ar eluda astfel dispozițiile art. 111 C. proc. civ. obținând un rezultat

care numai pe calea unei acțiuni în realizare l-ar fi putut obține. Chiar dacă

SC F.C. SRL declara ca nu are pretenții față de bancă, cu excepția

recunoașterii perioadei de gratie este evident scopul patrimonial urmărit,

respectiv amânarea cu un an a plății dobânzii.

În concluzie, SC F.C. SRL nu poate să

obțină pretenția de a i se amâna plata dobânzii cu un an, prin mijlocirea

subsidiară a unei acțiuni în constatare.

Cu privire la interpretarea

clauzelor unui contract prin intermediul unei cereri formulate în mod

independent, ca și cerere principală, părțile contractante au posibilitatea să

solicite instanței interpretarea clauzelor neclare sau asupra cărora exista

divergente în cadrul unui proces vizând chiar încheierea, executarea sau

sistarea contractului respectiv.

Pentru aceste considerente, conform

art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de pârâta B.C.P.C.L. NICOSIA,

sucursala România, împotriva deciziei comerciale nr. 307R din 21 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, va fi modificată decizia atacată în sensul

că se va respinge apelul reclamantei împotriva sentinței comerciale nr. 3957

din 25 martie 2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care

o va menține.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B.C.P.C.L.

NICOSIA, sucursala România împotriva deciziei comerciale nr. 307R din 21 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, modifică decizia atacată în sensul că

respinge apelul reclamantei împotriva sentinței comerciale nr. 3957 din 25 martie

2010 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2011.