ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată în contradictoriu cu Penitenciarul Galați, reclamanta C.G.,

deținută în acest penitenciar a contestat refuzul conducerii penitenciarului de

a-i acorda dreptul la vizită intimă. În justificarea acestei cereri, reclamanta

a susținut că interdicția motivată de faptul că nu este condamnată definitiv

este nelegală.

În cursul soluționării acestei plângeri, s-a

invocat din oficiu, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor

privative de libertate, nelegalitatea dispozițiilor art. 44 alin. (1) lit. a)

și b) și art. 225 alin. (2) din H.G. nr. 1897/2006.

Acesta a susținut că dispozițiile art. 44

alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 1897/2006 instituie interdicții care nu

sunt prevăzute de legea executării pedepselor. Potrivit acestor texte,

persoanele private de libertate pot beneficia de vizita intimă dacă sunt

condamnate definitiv și sunt repartizate într-un regim de executare a

pedepselor privative de libertate [lit. a)] și dacă nu sunt cercetate sau în

curs de judecată în alte cauze penale [lit.b)]. Din interpretarea acestor

texte, rezultă că H.G. nr. 1897/2006 interzice în mod expres dreptul la vizită

intimă persoanelor arestate preventiv, ceea ce contravine dispozițiilor Legii

nr. 275/2006, care nu face o astfel de distincție.

Prin încheierea din 21 mai 2009 din ședința

de la locul de deținere din cadrul Penitenciarului Galați, judecătorul delegat

a dispus, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sesizarea Curții

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării excepției de nelegalitate referitoare la dispozițiile art. 44

alin. (1) lit. a) și b) și art. 225 din H.G. nr. 1897/2006 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006, privind executarea pedepselor

și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

De asemenea, s-a menționat în aceeași

încheiere că, în cazul în care instanța va aprecia ca inadmisibilă cererea,

judecătorul delegat invocă excepția de neconstituționalitate a art. 1 pct. 5

din Legea nr. 262/2007, respectiv art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 206 din 20 octombrie

2009 Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (1) lit. a) și b)

și art. 225 alin. (2) din H.G. nr. 1897/2008, invocată de petenta C.G. și a

constatat că sunt nelegale aceste dispoziții.

Pentru a pronunța această soluție instanța de

fond a reținut că dreptul la viața intimă este ocrotit și de alte acte

normative cu forță juridică superioară, așa cum este, în speță, art. 26 din

Constituția României.

În esență, instanța de fond a constatat că

dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 1897/2006 privind

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 sunt nelegale.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul

Penitenciarul Galați a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin cererea de recurs se aduc, în esență,

următoarele critici sentinței atacate:

Instanța de fond, în mod greșit a apreciat

asupra nelegalității art. 44 alin. (1) lit. a) și b) și art. 225 alin. (2) din

H.G. nr. 1897/2008, nefiind analizate aspectele invocate de Penitenciarul

Galați în întâmpinare.

Prima instanță eronat a reținut ca subiect al

acțiunii promovate pe deținuta C.G., deoarece excepția de nelegalitate a fost

invocată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor.

Se arată că instituția judecătorului delegat

pentru executarea pedepselor nu permite desfășurarea unei activități de judecată

și nu are același statut ca și instanța judecătorească învestită cu

soluționarea unei cauze, astfel că încheierea pronunțată este nelegală.

C.G. a formulat note scrise prin care susține

legalitatea sentinței recurate și solicită respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se

află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente și de prevederile art.

304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat pentru

considerentele ce vor fi expuse.

După cum se constată, instanța de fond, prin

sentința recurată, a constatat că sunt nelegale dispozițiile art. 44 alin .(1)

lit. a) și b) și art. 225 alin. (2) din H.G. nr. 1897/2008.

Cum excepția de nelegalitate viza dispoziții

din H.G. menționată, era necesar să fie citat emitentul actului, respectiv

Guvernul României.

Prima instanță trebuia să dea eficiență

dispozițiilor art. 85 și urm. C. proc. civ. în sensul citării emitentului

actului administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate, pentru

respectarea principiului contradictorialității în procesul civil și pentru ca

hotărârea judecătorească pronunțată să fie opozabilă autorității publice

emitente a actului.

Mai mult, se impunea citarea emitentului

actului și pentru a fi respectat dreptul la apărare al acestuia, dându-se

eficiență și noțiunii de „proces echitabil” consacrat de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și explicată de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, inclusiv prin dreptul fiecărei părți de a-și pleda cauza în

„aceleași condiții”.

Prin urmare, încălcarea art. 85 C. proc. civ.

în ceea ce privește citarea emitentului actului atacat atrage casarea sentinței

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind incidentă situația

prevăzută de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării se vor analiza toate

motivele invocate, inclusiv pe cel care vizează calitatea procesuală activă în

contextul unei cereri întemeiată pe art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, și implicit a cerinței ca excepția de

nelegalitate să fie cercetată în cadrul unui proces, pe cale de excepție.

Având în vedere considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) coroborat cu art. 313 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, se va admite recursul formulat, se va casa sentința atacată și se

va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Penitenciarul

Galați împotriva sentinței civile nr. 206 din 20 octombrie 2009 a Curții de

Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

martie 2010.