ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1383/2011

Asupra recursurile de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 217 din 14 octombrie 2010,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția de nelegalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) lit. a) și b) și ale

art. 225 alin. (2) din H.G. nr. 1897/2006 privind Regulamentul de aplicare a

Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.

Instanța a fost

sesizată prin încheierea din 21 mai 2009 de către judecătorul delegat pentru

executarea pedepselor privative de libertate, în cauza aflată pe rolul Judecătoriei

Galați având ca obiect acțiunea formulată de C.G., deținută în Penitenciarul

Galați, prin care contesta refuzul unității de deținere de a-i acorda dreptul

la vizită intimă.

Pentru a pronunța

soluția de admitere a excepției de nelegalitate, instanța a reținut că

dispozițiile art. 44 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 1897/2006 instituie

interdicții care nu sunt prevăzute de lege executării pedepselor.

În acest sens, s-a

reținut că dispoziția potrivit căreia pot beneficia de vizita intimă doar

persoanele condamnate definitiv, nu și cele aflate în stare de arest preventiv,

încalcă prevederile Legii nr. 275/2006 care nu fac o astfel de distincție.

Împotriva sentinței

au declarat recurs Guvernul României și Penitenciarul Galați, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul formulat

de Guvernul României s-a invocat faptul că instanța a soluționat cauza, fără a

face aplicarea art. 246 C. proc. civ., în sensul de a lua act de renunțarea la

judecată, manifestată de reclamanta C.G. în ședința publică din 07 octombrie

2010.

De asemenea, pârâtul a

arătat că s-a aflat în imposibilitate de a-și formula apărări corespunzătoare, întrucât

instanța nu a dispus comunicarea motivelor de nelegalitate invocate în susținerea

excepției.

Atât Guvernul României,

cât și Penitenciarul Galați au formulat critici ce au vizat fondul cauzei, învederând

că prevederile art. 44 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1897/2006, care stabilesc

condițiile de acordare a vizitei intime sunt legale, fiind în concordanță cu dispozițiile

art. 48 alin. (2

1

) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise

și a se dispune modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției de nelegalitate

ca nefondate.

Motivul de recurs privind

împrejurarea că instanța nu a constatat prin încheiere că reclamanta a renunțat

la judecată nu este întemeiat.

Astfel cum rezultă din

încheierea de dezbateri din 07 octombrie 2010, reclamanta C.G. a declarat verbal

în ședință că, întrucât este condamnată definitiv, „renunță la dosar”.

Însă cauza la care se

referă reclamanta privește litigiul aflat pe rolul Judecătoriei Galați, în cadrul

căruia judecătorul delegat, investit cu soluționarea plângerii deținutei, a invocat

din oficiu excepția de nelegalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) lit. a) și

b) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, aprobat prin H.G. nr. 1897/2006,

respectiv art. 225 alin. (2) din același act normativ.

În consecință, prevederile

art. 246 C. proc. civ. nu erau aplicabile, sub acest aspect critica adusă sentinței

nefiind întemeiată.

De asemenea, Curtea nu

poate primi nici motivul invocat de Guvernul României privind lipsirea sa de dreptul

de a-și formula apărarea, instanța de fond amânând pronunțarea pentru a delibera

și în vederea depunerii de concluzii scrise.

Recursurile sunt însă

fondate referitor la fondul cauzei, instanța constatând în mod eronat nelegalitatea

unor prevederi din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1897/2006.

Astfel, potrivit art.

43 alin. (1) lit. a) și b) din regulament [fost art. 44 alin. (1) lit. a) și b)],

persoanele private de libertate beneficiază, la cerere, de vizită intimă dacă îndeplinesc

cumulativ condițiile de a fi condamnate definitiv și repartizate într-un regim de

executare a pedepselor privative de libertate și respectiv, de a nu fi cercetate

sau în curs de judecată în alte cauze penale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 225 alin. (2) din regulament, prevederile din Titlul III, Cap. I-VI, VIII-X

și XII-XIV se aplică în mod corespunzător și persoanelor reținute ori arestate preventiv,

cu excepția art. 15, 43

4

alin. (1), 45, 59, 79, 147 și 148.

Dispozițiile a căror nelegalitate

s-a invocat pe cale de excepție sunt în concordanță cu prevederile art. 48

alin. (2

1

) din Legea nr. 275/2006, completată prin Legea nr. 83/2010,

potrivit cărora doar persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate

beneficiază de vizită intimă, în condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare

a legii.

În consecință, sentința

atacată fiind nelegală și netemeinică, Curtea va admite recursurile formulate și

va dispune modificarea în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Penitenciarul Galați și Guvernul României împotriva sentinței nr. 217 din 14

octombrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge excepția de nelegalitate, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.