ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1748/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Contestatorul P.I.F. prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2011, pe rolul Tribunalului Bistrita-Nasaud a chemat în judecată intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și CASA DE PENSII a M.Ap.N. și a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei, în subsidiar contestând cuantumul pensiei. În motivarea cererii contestatorul a arătat, în esență, că prin decizia de pensie contestată s-a dispus netemeinic și nelegal recalcularea pensiei, diminuându-se nejustificat cuantumul acesteia, implicit patrimoniul său. Prin sentința civilă nr. 1694/F din 19 septembrie 2011 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis excepția sa de necompetență teritorială invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în aplicarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 și a art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Astfel învestit Tribunalul București, la termenul din 07 decembrie 2011 a pus în discuție excepția de necompetență teritorială și a reținut că în prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, că potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010 „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul. A mai reținut Tribunalul Bacău că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozitiilor art. 725 C. proc.

civ. iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă. Pentru aceste considerente Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentița nr. 11056 din 7 decembrie 2006 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de contestatorul P.I.F. prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE domiciliat în Bistrița, în favoarea TRIBUNALULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul Bistrița Năsăud este competent teritorial în soluționarea cauzei pentru motivele care se vor arăta. Relevanță în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței. În speță, promovarea acțiunii s-a realizat sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Așa fiind, în respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalului Bistrița Năsăud, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.