ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1748/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Contestatorul

P.I.F. prin cererea înregistrată la data de 25 mai 2011, pe rolul Tribunalului

Bistrita-Nasaud a chemat în judecată intimatul MINISTERUL APĂRĂRII

NAȚIONALE și CASA DE PENSII a M.Ap.N. și a solicitat anularea deciziei de

recalculare a pensiei, în subsidiar contestând cuantumul pensiei.

În motivarea

cererii contestatorul a arătat, în esență, că prin decizia de pensie contestată

s-a dispus netemeinic și nelegal recalcularea pensiei, diminuându-se

nejustificat cuantumul acesteia, implicit patrimoniul său.

Prin

sentința civilă nr. 1694/F din 19 septembrie 2011 Tribunalul Bistrița-Năsăud a

admis excepția sa de necompetență teritorială invocată din oficiu și a dispus

declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în aplicarea art. 7 din Legea nr. 119/2010 și a art. 156

din Legea nr. 19/2000.

Astfel învestit

Tribunalul București, la termenul din 07 decembrie 2011 a pus în discuție excepția

de necompetență teritorială și a reținut că în prezent Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit.

a) din Legea nr. 263/2010, că potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010 „Cererile

îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

A mai reținut

Tribunalul Bacău că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare

potrivit dispozitiilor art. 725 C. proc. civ. iar Legea nr. 19/2000 și Legea

nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.

Pentru

aceste considerente Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin sentița nr. 11056 din 7 decembrie 2006 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a

cererii formulată de contestatorul P.I.F. prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE

DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE domiciliat în Bistrița, în favoarea

TRIBUNALULUI BISTRIȚA-NĂSĂUD și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Înalta

Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că

Tribunalul Bistrița Năsăud este competent teritorial în soluționarea cauzei

pentru motivele care se vor arăta.

Relevanță

în stabilirea competenței teritoriale o prezintă legea de procedură în vigoare

la momentul sesizării instanței.

În speță,

promovarea acțiunii s-a realizat sub imperiul Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, intrarea în vigoare a acesteia având ca

efect abrogarea și a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale.

Așa fiind, în

respectarea art. 725 alin. (1) C. proc. civ. în cauză instanța competentă

teritorial este cea determinată de reglementarea cuprinsă în art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, în speță Tribunalului Bistrița Năsăud,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D

E

Stabilește competența în favoarea

Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.