ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1661/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1661/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursurilor

comerciale de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7/PI/2001,

pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 8464/30/2008, s-a respins

acțiunea reclamantelor pentru lipsa calității procesuale active și pentru lipsa

de interes și cererea reconvențională formulară de pârâta SC F.C. Timiș.

Totodată, prima instanță de fond a respins cererea de suspendare a cauzei

conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ. și cererea de disjungere a cererii

reconvenționale.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la 16 octombrie 2009, reclamantele

SC C.C. Belinț ș.a. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC F.C. Timiș, să

se constate nulitatea hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2008 a F.T. C.C. Timiș –

F., prin care s-a înființat pârâta, să se constate nulitatea actelor

constitutive ale pârâtei, să se dispună reluarea procedurii de constituire a

pârâtei cu respectarea dispozițiilor legale, iar, în subsidiar, să se constate

că reclamantele au calitatea de membrii fondatori ai pârâtei, să fie obligată

pârâta să-și modifice actele constitutive în sensul includerii reclamantelor ca

membrii fondatori ai societății și să fie obligată pârâta să efectueze

cuvenitele mențiuni la ORC Timiș, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta SC F.C. Timiș a solicitat

prin cererea reconvențională formulată, să se constate existența dreptului și a

calității sale de continuator al F.T. C.C. Timiș F., existentă anterior anului

1990, obligarea reclamantelor-pârâte la plata sumei de 1500 Euro fiecare cu

titlu de daune interese ca urmare a inițierii acestui demers judiciar.

Tribunalul a reținut că este

nefondată cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc.

civ. nefiind îndeplinite condițiile impuse de textul de lege arătat, întrucât

organul de cercetare penală nu face referire asupra legalității convocării și

modalității de înființare a societății pârâte. Pe cale de consecință și cererea

de disjungere a cererii reconvenționale, întemeiată pe rezoluția pronunțată în

dosarul nr.8577/8/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara la data

de 13 mai 2009, nu se mai impune a fi analizată.

Prima instanță de fond a analizat cu

prioritate excepția lipsei procesuale active și excepția lipsei de interes al

reclamantelor, invocată de pârâta-reclamantă, reținând că acestea sunt

întemeiate, întrucât reclamantele nu aveau calitatea de membrii cooperatori

prin nedepunerea ofertelor de participare în termenul legal.

Sub acest aspect, tribunalul a

reținut că prima AGEA a F. Timiș a avut loc la data de 29 martie 2005, fiind

adoptată hotărârea AGEA nr. 1 din 29 martie 2008, prin care s-a decis

reorganizarea F. în U.J.C.C. și SC F., prilej cu care fiecare participant a

primit oferta de participare, conform art. 120 alin. (5) din Legea nr. 1/2005,

la care aveau obligația de a răspunde în termen de 60 de zile de la primirea

ofertei sub semnătură.

Ca atare, deși nulitatea absolută

poate fi solicitată de orice persoană, în accepțiunea Legii nr. 1/2005,

hotărârea AGEA contrară legii și actului constitutiv se poate ataca doar de

către membrii cooperatori, iar la data promovării acțiunii în justiție,

reclamantele nu mai aveau această calitate procesuală activă.

Cererea reconvențională a fost

respinsă întrucât excede cadrului procesual de față, calitatea pârâtei de

succesoare în drepturi a Federației Timiș, rezultând din actele constitutive și

înscrierile de mențiuni din ORC.

Împotriva acestei sentinței au

declarat apel reclamantele-pârâte, pârâta-reclamantă și pârâta din cererea

reconvențională Asociația U.J.C.C. Timiș.

Prin decizia nr. 201/A din 18

noiembrie 2010, Curtea de Apel Timiș, secția comercială, a respins ca nefondate

excepțiile invocate de apelanta-pârâtă F. Timiș, respectiv, excepția lipsei

calității procesuale active a SC C.C. Șag și SC C.C. Săcălaz, excepția

nulității apelului întemeiată pe lipsa calității avocatului de a le reprezenta

pe reclamante în apel, excepția anulării apelului reclamantelor ca insuficient

timbrat și excepția nulității apelului reclamantelor pentru tardivitatea

declarării și motivării. Totodată, curtea de apel a respins apelurile declarate

de reclamante, apelul pârâtei-reclamante și apelul pârâtei U.J.C.C. Timiș.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a

celor două apelante-reclamante, SC C.C. Șag și SC C.C. Săcălaz, este nefondată,

întrucât din datele furnizate de ORC, nu reiese că aceste societăți au fost

dizolvate și radiate.

Cât privește excepția lipsei dovezii

calității de reprezentant al apărătorului apelantelor-reclamante, instanța de

fond a apreciat că și aceasta este neîntemeiată, întrucât la filele 33 – 126

din dosar au fost atașate delegațiile avocațiale pentru toate reclamantele-apelante.

Totodată, instanța de apel a respins

excepția insuficientei timbrări a apelului reclamantelor față de dovada de

plată a taxelor de timbru atașate, precum și excepția tardivității declarării

apelului de către aceste părți, față de data comunicării sentinței atacate și

data înregistrării căii de atac. S-a mai reținut că și excepția tardivității

motivării apelului reclamantelor este nefondată întrucât acesta a fost motivat

până la prima zi de înfățișare conform art. 287 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând apelul reclamantelor,

instanța de apel a apreciat că soluția pronunțată de tribunal este corectă,

întrucât reclamantele nu au calitatea de membru cooperator, nici în raport de

dispozițiile art. 120 și nici în raport de dispozițiile art. 143 și art. 44

alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Astfel, conform art. 44 alin. (3)

din lege, hotărârile contrare legii și actului constitutiv pot fi atacate doar

de membrii cooperatori, aceasta fiind o condiție pentru promovarea acțiunii în

justiție.

Curtea de apel a apreciat că, față

de cele două momente care au intervenit în succesiunea actelor de constituire a

pârâtei F. Timiș, respectiv Hotărârea nr. 1 din 29 martie 2005, la care

reclamantele au votat prin­­­­­­­­­­­­­ reprezentanți reorganizarea F. Timiș în

cele două entități juridice, respectiv F. Timiș și U.J.J.C., și Hotărârea AGEA

nr. 2 din 4 iunie 2005 privind constituirea societății cooperative de grad II F.

Timiș, convocarea pentru această a două adunare s-a făcut doar pentru

societățile cooperatiste care au acceptat oferta de participare. Ca atare,

întrucât reclamantele nu și-au manifestat opțiunea de a deveni membre ale noii

societăți cooperatiste de gradul II, nu dețin nici calitatea de a ataca această

hotărâre.

Instanța de apel a mai arătat că la

adunarea generală din 29 martie 2005, reclamantelor li s-au comunicat ofertele

de participare, acestea având obligația de a răspunde Consiliului de administrație

al Federației Teritoriale Timiș în termen de 60 de zile, obligație pe care nu

și-au îndeplinit-o astfel încât neconvocarea acestor părți la adoptarea

hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005, nu este o cauză de nulitate nici

absolută, nici relativă.

Cât privește cauzele de nulitate

invocate de reclamantă, instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 120

din Legea nr. 1/2005 nu cuprind nicio cauză de nulitate și nu prevede nici o

sancțiune pentru neconvocarea la ședința AGA de constituire a societății cooperatiste

a persoanelor care, deși au primit oferta de participare nu au răspuns acesteia

sau au refuzat să răspundă, singurul remediu fiind prevăzut de art. 210 alin. (10),

în sensul că aceste societăți au drept de creanță asupra părților sociale vărsate

la capitalul social al societăților cooperatiste teritoriale și la plata

dividendelor cuvenite.

Totodată, instanța de apel a respins

criticile apelantelor-reclamante cu privire la soluția de respingere a cererii

de disjungere și de suspendare a judecării cererii reconvenționale, întrucât

între rezoluția procurorului și cererea reclamantelor nu există elemente de

interdependență.

Curtea de Apel a respins apelul

formulat de pârâta U.J.C.C. pentru aceleași considerente pentru care a fost

respins apelul reclamantelor.

De asemenea, a fost respins apelul

pârâtei-reclamante F. Timiș, față de neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 111

C. proc. civ. pentru formularea cererii reconvenționale având ca obiect acțiune

în constatare.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs apelanta U.J.C.C. Timiș invocând motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și apelantele reclamate, criticând decizia

atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Cât privește recursul declarat de

recurenta-pârâtă U.J.C.C. Timiș, Înalta Curte reține că acesta este netimbrat,

deși recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea expresă de achitare a taxei de

timbru legal datorată conform dovezii de citare de la fila 68 din dosar.

Ca atare, față de dispozițiile art. 137

alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 1, art. 11 alin. (2) și 20 alin. (3)

din Legea nr.146/1997, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă

U.J.C.C., ca netimbrat.

în dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate că ambele instanțe de fond

au soluționat cauza cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 care au în vedere

societăți apărute după înființarea societății cooperatiste, ce nu au existat

anterior apariției Legii nr. 1/2005. Aceeași concluzie, au arătat Recurentele-reclamante

se desprinde și din interpretarea dispozițiilor art. 2 din aceeași lege care

definește noțiunea de membru cooperator, sintagmă ce este folosită doar în

legătură cu societățile cooperatiste înființate conform Legii nr. 1/2005.

arătat că instanța de apel a reținut că reclamantele nu au calitatea de membru

cooperator al pârâtei pentru a ataca hotărârile adoptate de societatea

cooperatistă de gradul II F., însă acțiunea în anulare a hotărârii AGEA nr. 2

din 4 iunie 2005 adoptată de pârâtă, nu a fost atacată de recurentele-reclamante

în calitate de membru cooperator, conform art. 44 din Legea nr. 1/2005,

dispoziții legale ce nu se aplică în speță, ci a fost atacată această hotărâre

pentru motive ce țin de însăți procedura de înființare a acestei societăți

cooperatiste de gradul II.

La data formulării acțiunii în

justiție, au arătat recurentele, acestea aveau calitatea de societăți

cooperatiste, iar motivele invocate în acțiune sunt motive de nulitate

absolută, ce nu sunt reglementate de dispozițiile art. 44 din Legea nr. 1/2005.

Temeiul juridic al acțiunii de fond

îl reprezintă art. 120 din Legea nr. 1/2005, care cuprinde norme imperative,

astfel încât nerespectarea oricăreia dintre acestea atrage nulitatea absolută,

nulitate ce poate fi invocată de orice persoană interesată.

Având în vedere că petitul acțiunii

de fond îl constituie constatarea nulității absolute și că reclamantele au

justificat un interes în promovarea acțiunii de fond, acțiunea nu putea fi

respinsă pe excepția lipsei calității procesuale active.

În plus au arătat recuerentele,

instanțele de fond au cercetat excepția lipsei calității procesuale active doar

prin raportare la petitul principal, cu neobservarea celorlalte capete de

cerere.

că instanța de apel a cercetat și fondul cauzei, analizând cauzele de nulitate

absolută a hotărârii AGA nr. 2 din 4 iunie 2005 și actului constitutiv,

apreciind că dispozițiile art. 120 din Legea nr. 1/2005 au fost pe deplin

respectate la înființarea societății pârâte F. Timiș.

Față de această cercetare a fondului

de către instanța de apel, recurentele-reclamante reiau argumentele invocate în

acțiunea introductivă de instanțe privind nelegalitatea hotărârii AGEA nr. 2

din 4 iunie 2005, prin raportare la dispozițiile art. 120 din Legea nr. 1/2005.

nelegală și soluția de respingere a cererii de disjungere a cererii

reconvenționale și a cererii de suspendare a judecării acesteia, criticată și

în fața instanței de apel, întrucât reclamantele au făcut dovada începerii

urmăririi penale împotriva fostului administrator al pârâtei F. Timiș în

legătură cu modul de reorganizare ca societate cooperatistă de gradul II a

acestei entități.

Din dosarul de urmărire penală, au

arătat recurentele, reiese că reprezentantul intimatei-pârâte a comis fapte

penale cu prilejul reorganizării acestei entități juridice, încălcând

dispozițiile Legii nr. 1/2005, aspecte ce formează și obiectul criticilor

recurentelor-reclamante cu privire la modalitatea de înființare a pârâtei.

Intimata - pârâtă F. Timiș a depus

întâmpinare reiterând excepțiile, invocate în fața instanței de fond, excepția

lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, excepția

tardivității acțiunii în anulare și excepția inadmisibilități demersului

juridic al recurentelor-reclamante. Ca atare, intimata - pârâtă a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și mențiunea ca temeinică și legală a soluției instanței

de apel.

Recurenta - pârâtă U.J.C.C. a depus

întâmpinare solicitând admiterea recursului declarat de recurentele-reclamante.

Examinând motivele de nelegalitate invocate

de recurentele-reclamante prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentele-reclamante este

întemeiat pentru următoarele considerente:

Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației definește

noțiunea de „membru cooperator” prin raportare la persoanele fizice și,

respectiv, persoanele juridice – cazul în speță, arătând că, în înțelesul

prezentei legi, sunt considerați membrii cooperatori, persoanele juridice care

participă la constituirea societăților cooperatiste de gradul 2, aceștia

devenind membrii cooperatori în cadrul acestor societăți.

Potrivit art. 44 alin. (3) din Legea

nr. 1/2005: ,,Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi

și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de

la data menționată în Registrul Comerțului, de oricare din membrii cooperatori

care au luat parte la adunarea generală și au votat contra sau care nu au

participat la adunarea generală”.

Din interpretarea sistematică a

dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 44

„și implicit” ale art. 43 din Legea nr. 1/2005, nu sunt aplicabile în speță,

întrucât vizează situația juridică a unor societate cooperatiste de gradul II,

deja constituite, legiuitorul legând expres calitatea de membru cooperator a

persoanelor juridice, de existența unor atare entități juridice. Or, în speță,

se contestă tocmai legalitatea înființării unei atare societăți cooperatiste,

astfel încât respingerea acțiunii în justiție pe considerentul că reclamantele

nu au dovedit calitatea de membru cooperator al pârâtei F. Timiș, calitate

care, în înțelesul art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 ar fi o condiție

pentru promovarea unui atare acțiuni, astfel cum a reținut instanța de apel,

este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Ca atare, Înalta Curte reține că

prima critică de nelegalitate formulată de recurentele-reclamante este

întemeiată, instanța de fond făcând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 43

și art. 44 din Legea nr. 1/2005 în cauza de față, temeiul de drept al acțiunii

introductive de instanță fiind reprezentat de dispozițiile art. 120 din Legea

nr. 1/2005 care reglementează situația juridică a F.T.C.C. F., înființate

conform Legii nr. 109/1996 - cazul în speță, prevăzând obligativitatea

reorganizării acestora în societăți cooperatiste de gradul I și II.

Înalta Curte reține că dispozițiile

art. 120 alin. (5) și (6) din Legea nr. 1/2005 fac referire expresă la oferta

de participare, în calitate de membru fondator la constituirea societăților cooperatiste

de gradul I și II, conform art. 120 din aceeași lege, calitate de care se

prevalează recurentele-reclamante în susținerea acțiunii pe fond, și care nu

condiționează în nici un fel formularea acțiunii în constatarea nulității

hotărârii AGEA, instanțele de fond făcând confuzie între calitatea de membru

fondator – prin acceptarea ofertei de participare și calitatea de membru

cooperator care se obține, conform Legii nr. 1/2005, abia la finele procedurii

de constituire a societății cooperatiste de gradul II. De altfel, în art. 120 alin.

(8), (9) și (10), legiuitorul reglementează distinct situația membrilor

fondatori și respectiv, a membrilor cooperatori.

Prin urmare, soluționarea cauzei

prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor de

către instanțele de fond, întrucât nu aveau calitatea de membru cooperator la

data promovării acțiunii introductive de instanță, este nelegală, instanțele

judecătorești aplicând greșit dispozițiile art. 44 alin. (3) și art. 43 din

Legea nr. 1/2005, și interpretând eronat dispozițiile art.120 din aceeași lege

care nu condiționează calitatea de membru cooperator, promovarea unei atare

acțiuni de acceptarea ofertei de participare ca membru fondator la societățile

cooperatiste de gradul I și II, calități ce se supun unor regimuri juridice

diferite, conform art. 120 din lege. Mai mult, analiza calității reclamantelor

de membru fondator vizează fondul cauzei, recurentele-reclamante având un petit

distinct în acest sens. Din această perspectivă, Înalta Curte reține ca

întemeiată și critica privind analizarea excepției lipsei calității procesuale

active de către instanțele de fond prin raportare exclusivă la primul capăt de

acțiune introductivă de instanță, ignorându-se faptul că unul dintre celelalte

capete de cerere privea tocmai stabilirea calității reclamantelor de membrii

fondatori ai intimatei - pârâte conform art. 120 din Legea nr. 1/2005, capăt de

cerere ce vizează tocmai analizarea pe fond a problemei ofertelor de

participare.

și cea de-a doua critică formulată, întrucât instanța de apel în analiza

legalității și temeiniciei soluției pronunțate de tribunal pe excepția lipsei

calității procesuale active, a făcut aprecieri și asupra fondului cauzei, analizând,

în fapt, temeinicia acțiunii prin raportare la cauzele de nulitate invocate cu

încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție.

Prin urmare, dată fiind soluția

pronunțată de prima instanță de fond, menținută de instanța de apel și

necercetarea în fond a pricinii de către instanțele de fond, Înalta Curte nu

poate analiza motivele dezvoltate de către recurentele-reclamante în cadrul acestei

critici de nelegalitate, în această fază procesuală.

formulată privește soluționarea greșită a cererii de disjungere a cererii

reconvenționale și de suspendare a judecății acesteia, conform art. 244 pct. 2 C.

proc. civ. Întrucât ambele instanțe de fond au respins pe fond cererea

reconvențională, fără ca pârâta - reclamantă să atace cu recurs o atare

soluție, Înalta Curte reține că soluția astfel pronunțată a devenit irevocabilă

prin nerecurare, astfel încât incidentele procedurale cu privire la o atare

cerere, respectiv, disjungerea și suspendarea, nu mai pot fi analizate în

această fază procesuală.

Pentru considerentele mai sus

invocate, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul declarat de reclamante, va casa în parte decizia instanței de apel și

sentința atacată și va trimite cauza primei instanțe de fond în vederea

rejudecării acțiunii principale.

În baza art.137 alin. (1) C. proc.

civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va anula ca

netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă U.J.C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante

SC C.C. BÂRZAVA GATAIA, SC C.C. BELINT, SC C.C. BUZIAȘ, SC C.C. CARPENUL

CĂRPINIȘ, SC C.C. CĂPRIORUL NĂDRAG, SC C.C. COMLOȘANA COMLOȘU, SC C.C. COȘTEIUSC

C.C. DAROVA, SC C.C. DETA, SC C.C. FĂGET, SC C.C.F. LUGOJ, SC C.C.F.T. CIACOVA,

SC C.C. GAVOJDIA, SC C.C. GIULVĂZ, SC C.C.I. PECIU NOU, SC C.C.J., SC C.C.L.H.,

SC C.C. MĂNĂȘTIUR, SC C.C. MORAVIȚA, SC C.C.M. CENAD, SC C.C. ORȚIȘOARA, SC C.C.

PIȘCHIA, SC C.C. P.S.T., SC C.C. RECAȘ, SC C.C. REMETEA MARE, SC C.C.

SÂNANDREI, SC C.C. SĂCĂLAZ, SC C.C. ȘAG, SC C.C. TOPOLOVĂȚU MARE, SC C.C.

TORMAC, SC C.C.U.N. GIARMATA, SC C.C.U.L., SC C.C. VARIAȘANA VARIAȘ și SC C.C.V.V.D.

împotriva deciziei nr. 201/A din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, casează în parte decizia recurată și sentința nr.

7/PI din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Timiș și trimite cauza spre

rejudecarea acțiunii principale Tribunalului Timiș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Anulează ca netimbrat, recursul

declarat de pârâta U.J.C.C. Timiș împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.