ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1661/2011

Deliberând asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 7/PI/2001, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 8464/30/2008, s-a respins acțiunea reclamantelor pentru lipsa calității procesuale active și pentru lipsa de interes și cererea reconvențională formulară de pârâta SC F.C. Timiș. Totodată, prima instanță de fond a respins cererea de suspendare a cauzei conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ. și cererea de disjungere a cererii reconvenționale. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată la 16 octombrie 2009, reclamantele SC C.C. Belinț ș.a. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC F.C. Timiș, să se constate nulitatea hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2008 a F.T.

C.C. Timiș – F., prin care s-a înființat pârâta, să se constate nulitatea actelor constitutive ale pârâtei, să se dispună reluarea procedurii de constituire a pârâtei cu respectarea dispozițiilor legale, iar, în subsidiar, să se constate că reclamantele au calitatea de membrii fondatori ai pârâtei, să fie obligată pârâta să-și modifice actele constitutive în sensul includerii reclamantelor ca membrii fondatori ai societății și să fie obligată pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni la ORC Timiș, cu cheltuieli de judecată. Pârâta SC F.C. Timiș a solicitat prin cererea reconvențională formulată, să se constate existența dreptului și a calității sale de continuator al F.T. C.C. Timiș F., existentă anterior anului 1990, obligarea reclamantelor-pârâte la plata sumei de 1500 Euro fiecare cu titlu de daune interese ca urmare a inițierii acestui demers judiciar.

Tribunalul a reținut că este nefondată cererea de suspendare formulată în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. nefiind îndeplinite condițiile impuse de textul de lege arătat, întrucât organul de cercetare penală nu face referire asupra legalității convocării și modalității de înființare a societății pârâte. Pe cale de consecință și cererea de disjungere a cererii reconvenționale, întemeiată pe rezoluția pronunțată în dosarul nr.8577/8/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 13 mai 2009, nu se mai impune a fi analizată. Prima instanță de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei procesuale active și excepția lipsei de interes al reclamantelor, invocată de pârâta-reclamantă, reținând că acestea sunt întemeiate, întrucât reclamantele nu aveau calitatea de membrii cooperatori prin nedepunerea ofertelor de participare în termenul legal.

Sub acest aspect, tribunalul a reținut că prima AGEA a F. Timiș a avut loc la data de 29 martie 2005, fiind adoptată hotărârea AGEA nr. 1 din 29 martie 2008, prin care s-a decis reorganizarea F. în U.J.C.C. și SC F., prilej cu care fiecare participant a primit oferta de participare, conform art. 120 alin. (5) din Legea nr. 1/2005, la care aveau obligația de a răspunde în termen de 60 de zile de la primirea ofertei sub semnătură. Ca atare, deși nulitatea absolută poate fi solicitată de orice persoană, în accepțiunea Legii nr. 1/2005, hotărârea AGEA contrară legii și actului constitutiv se poate ataca doar de către membrii cooperatori, iar la data promovării acțiunii în justiție, reclamantele nu mai aveau această calitate procesuală activă.

Cererea reconvențională a fost respinsă întrucât excede cadrului procesual de față, calitatea pârâtei de succesoare în drepturi a Federației Timiș, rezultând din actele constitutive și înscrierile de mențiuni din ORC. Împotriva acestei sentinței au declarat apel reclamantele-pârâte, pârâta-reclamantă și pârâta din cererea reconvențională Asociația U.J.C.C. Timiș. Prin decizia nr. 201/A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timiș, secția comercială, a respins ca nefondate excepțiile invocate de apelanta-pârâtă F. Timiș, respectiv, excepția lipsei calității procesuale active a SC C.C. Șag și SC C.C. Săcălaz, excepția nulității apelului întemeiată pe lipsa calității avocatului de a le reprezenta pe reclamante în apel, excepția anulării apelului reclamantelor ca insuficient timbrat și excepția nulității apelului reclamantelor pentru tardivitatea declarării și motivării.

Totodată, curtea de apel a respins apelurile declarate de reclamante, apelul pârâtei-reclamante și apelul pârâtei U.J.C.C. Timiș. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a celor două apelante-reclamante, SC C.C. Șag și SC C.C. Săcălaz, este nefondată, întrucât din datele furnizate de ORC, nu reiese că aceste societăți au fost dizolvate și radiate. Cât privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al apărătorului apelantelor-reclamante, instanța de fond a apreciat că și aceasta este neîntemeiată, întrucât la filele 33 – 126 din dosar au fost atașate delegațiile avocațiale pentru toate reclamantele-apelante.

Totodată, instanța de apel a respins excepția insuficientei timbrări a apelului reclamantelor față de dovada de plată a taxelor de timbru atașate, precum și excepția tardivității declarării apelului de către aceste părți, față de data comunicării sentinței atacate și data înregistrării căii de atac. S-a mai reținut că și excepția tardivității motivării apelului reclamantelor este nefondată întrucât acesta a fost motivat până la prima zi de înfățișare conform art. 287 alin. (2) C. proc. civ. Analizând apelul reclamantelor, instanța de apel a apreciat că soluția pronunțată de tribunal este corectă, întrucât reclamantele nu au calitatea de membru cooperator, nici în raport de dispozițiile art. 120 și nici în raport de dispozițiile art. 143 și art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005.

Astfel, conform art. 44 alin. (3) din lege, hotărârile contrare legii și actului constitutiv pot fi atacate doar de membrii cooperatori, aceasta fiind o condiție pentru promovarea acțiunii în justiție. Curtea de apel a apreciat că, față de cele două momente care au intervenit în succesiunea actelor de constituire a pârâtei F. Timiș, respectiv Hotărârea nr. 1 din 29 martie 2005, la care reclamantele au votat prin­­­­­­­­­­­­­ reprezentanți reorganizarea F. Timiș în cele două entități juridice, respectiv F. Timiș și U.J.J.C., și Hotărârea AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005 privind constituirea societății cooperative de grad II F. Timiș, convocarea pentru această a două adunare s-a făcut doar pentru societățile cooperatiste care au acceptat oferta de participare.

Ca atare, întrucât reclamantele nu și-au manifestat opțiunea de a deveni membre ale noii societăți cooperatiste de gradul II, nu dețin nici calitatea de a ataca această hotărâre. Instanța de apel a mai arătat că la adunarea generală din 29 martie 2005, reclamantelor li s-au comunicat ofertele de participare, acestea având obligația de a răspunde Consiliului de administrație al Federației Teritoriale Timiș în termen de 60 de zile, obligație pe care nu și-au îndeplinit-o astfel încât neconvocarea acestor părți la adoptarea hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005, nu este o cauză de nulitate nici absolută, nici relativă.

Cât privește cauzele de nulitate invocate de reclamantă, instanța de apel a apreciat că dispozițiile art. 120 din Legea nr. 1/2005 nu cuprind nicio cauză de nulitate și nu prevede nici o sancțiune pentru neconvocarea la ședința AGA de constituire a societății cooperatiste a persoanelor care, deși au primit oferta de participare nu au răspuns acesteia sau au refuzat să răspundă, singurul remediu fiind prevăzut de art. 210 alin. (10), în sensul că aceste societăți au drept de creanță asupra părților sociale vărsate la capitalul social al societăților cooperatiste teritoriale și la plata dividendelor cuvenite. Totodată, instanța de apel a respins criticile apelantelor-reclamante cu privire la soluția de respingere a cererii de disjungere și de suspendare a judecării cererii reconvenționale, întrucât între rezoluția procurorului și cererea reclamantelor nu există elemente de interdependență.

Curtea de Apel a respins apelul formulat de pârâta U.J.C.C. pentru aceleași considerente pentru care a fost respins apelul reclamantelor. De asemenea, a fost respins apelul pârâtei-reclamante F. Timiș, față de neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 111 C. proc. civ. pentru formularea cererii reconvenționale având ca obiect acțiune în constatare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanta U.J.C.C. Timiș invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și apelantele reclamate, criticând decizia atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cât privește recursul declarat de recurenta-pârâtă U.J.C.C. Timiș, Înalta Curte reține că acesta este netimbrat, deși recurenta-pârâtă a fost citată cu mențiunea expresă de achitare a taxei de timbru legal datorată conform dovezii de citare de la fila 68 din dosar.

Ca atare, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 1, art. 11 alin. (2) și 20 alin. (3) din Legea nr.146/1997, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă U.J.C.C., ca netimbrat. 1. Recurentele-reclamante au arătat în dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate că ambele instanțe de fond au soluționat cauza cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 care au în vedere societăți apărute după înființarea societății cooperatiste, ce nu au existat anterior apariției Legii nr. 1/2005. Aceeași concluzie, au arătat Recurentele-reclamante se desprinde și din interpretarea dispozițiilor art. 2 din aceeași lege care definește noțiunea de membru cooperator, sintagmă ce este folosită doar în legătură cu societățile cooperatiste înființate conform Legii nr. 1/2005.

1. Sub acest aspect, recurentele au arătat că instanța de apel a reținut că reclamantele nu au calitatea de membru cooperator al pârâtei pentru a ataca hotărârile adoptate de societatea cooperatistă de gradul II F., însă acțiunea în anulare a hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005 adoptată de pârâtă, nu a fost atacată de recurentele-reclamante în calitate de membru cooperator, conform art. 44 din Legea nr. 1/2005, dispoziții legale ce nu se aplică în speță, ci a fost atacată această hotărâre pentru motive ce țin de însăți procedura de înființare a acestei societăți cooperatiste de gradul II. La data formulării acțiunii în justiție, au arătat recurentele, acestea aveau calitatea de societăți cooperatiste, iar motivele invocate în acțiune sunt motive de nulitate absolută, ce nu sunt reglementate de dispozițiile art. 44 din Legea nr. 1/2005.

Temeiul juridic al acțiunii de fond îl reprezintă art. 120 din Legea nr. 1/2005, care cuprinde norme imperative, astfel încât nerespectarea oricăreia dintre acestea atrage nulitatea absolută, nulitate ce poate fi invocată de orice persoană interesată. Având în vedere că petitul acțiunii de fond îl constituie constatarea nulității absolute și că reclamantele au justificat un interes în promovarea acțiunii de fond, acțiunea nu putea fi respinsă pe excepția lipsei calității procesuale active. În plus au arătat recuerentele, instanțele de fond au cercetat excepția lipsei calității procesuale active doar prin raportare la petitul principal, cu neobservarea celorlalte capete de cerere.

2. Recurentele-reclamante au arătat că instanța de apel a cercetat și fondul cauzei, analizând cauzele de nulitate absolută a hotărârii AGA nr. 2 din 4 iunie 2005 și actului constitutiv, apreciind că dispozițiile art. 120 din Legea nr. 1/2005 au fost pe deplin respectate la înființarea societății pârâte F. Timiș. Față de această cercetare a fondului de către instanța de apel, recurentele-reclamante reiau argumentele invocate în acțiunea introductivă de instanțe privind nelegalitatea hotărârii AGEA nr. 2 din 4 iunie 2005, prin raportare la dispozițiile art. 120 din Legea nr. 1/2005.

3. Recurentele au apreciat ca nelegală și soluția de respingere a cererii de disjungere a cererii reconvenționale și a cererii de suspendare a judecării acesteia, criticată și în fața instanței de apel, întrucât reclamantele au făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva fostului administrator al pârâtei F. Timiș în legătură cu modul de reorganizare ca societate cooperatistă de gradul II a acestei entități. Din dosarul de urmărire penală, au arătat recurentele, reiese că reprezentantul intimatei-pârâte a comis fapte penale cu prilejul reorganizării acestei entități juridice, încălcând dispozițiile Legii nr. 1/2005, aspecte ce formează și obiectul criticilor recurentelor-reclamante cu privire la modalitatea de înființare a pârâtei.

Intimata - pârâtă F. Timiș a depus întâmpinare reiterând excepțiile, invocate în fața instanței de fond, excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, excepția tardivității acțiunii în anulare și excepția inadmisibilități demersului juridic al recurentelor-reclamante. Ca atare, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și mențiunea ca temeinică și legală a soluției instanței de apel. Recurenta - pârâtă U.J.C.C. a depus întâmpinare solicitând admiterea recursului declarat de recurentele-reclamante. Examinând motivele de nelegalitate invocate de recurentele-reclamante prin raportare la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentele-reclamante este întemeiat pentru următoarele considerente: 1. Art. 6 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației definește noțiunea de „membru cooperator” prin raportare la persoanele fizice și, respectiv, persoanele juridice – cazul în speță, arătând că, în înțelesul prezentei legi, sunt considerați membrii cooperatori, persoanele juridice care participă la constituirea societăților cooperatiste de gradul 2, aceștia devenind membrii cooperatori în cadrul acestor societăți. Potrivit art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005: ,,Hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționată în Registrul Comerțului, de oricare din membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat contra sau care nu au participat la adunarea generală”.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 44 „și implicit” ale art. 43 din Legea nr. 1/2005, nu sunt aplicabile în speță, întrucât vizează situația juridică a unor societate cooperatiste de gradul II, deja constituite, legiuitorul legând expres calitatea de membru cooperator a persoanelor juridice, de existența unor atare entități juridice. Or, în speță, se contestă tocmai legalitatea înființării unei atare societăți cooperatiste, astfel încât respingerea acțiunii în justiție pe considerentul că reclamantele nu au dovedit calitatea de membru cooperator al pârâtei F. Timiș, calitate care, în înțelesul art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 ar fi o condiție pentru promovarea unui atare acțiuni, astfel cum a reținut instanța de apel, este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Ca atare, Înalta Curte reține că prima critică de nelegalitate formulată de recurentele-reclamante este întemeiată, instanța de fond făcând aplicarea greșită a dispozițiilor art. 43 și art. 44 din Legea nr. 1/2005 în cauza de față, temeiul de drept al acțiunii introductive de instanță fiind reprezentat de dispozițiile art. 120 din Legea nr. 1/2005 care reglementează situația juridică a F.T.C.C. F., înființate conform Legii nr. 109/1996 - cazul în speță, prevăzând obligativitatea reorganizării acestora în societăți cooperatiste de gradul I și II.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 120 alin. (5) și (6) din Legea nr. 1/2005 fac referire expresă la oferta de participare, în calitate de membru fondator la constituirea societăților cooperatiste de gradul I și II, conform art. 120 din aceeași lege, calitate de care se prevalează recurentele-reclamante în susținerea acțiunii pe fond, și care nu condiționează în nici un fel formularea acțiunii în constatarea nulității hotărârii AGEA, instanțele de fond făcând confuzie între calitatea de membru fondator – prin acceptarea ofertei de participare și calitatea de membru cooperator care se obține, conform Legii nr. 1/2005, abia la finele procedurii de constituire a societății cooperatiste de gradul II.

De altfel, în art. 120 alin. (8), (9) și (10), legiuitorul reglementează distinct situația membrilor fondatori și respectiv, a membrilor cooperatori. Prin urmare, soluționarea cauzei prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor de către instanțele de fond, întrucât nu aveau calitatea de membru cooperator la data promovării acțiunii introductive de instanță, este nelegală, instanțele judecătorești aplicând greșit dispozițiile art. 44 alin. (3) și art. 43 din Legea nr. 1/2005, și interpretând eronat dispozițiile art.120 din aceeași lege care nu condiționează calitatea de membru cooperator, promovarea unei atare acțiuni de acceptarea ofertei de participare ca membru fondator la societățile cooperatiste de gradul I și II, calități ce se supun unor regimuri juridice diferite, conform art. 120 din lege.

Mai mult, analiza calității reclamantelor de membru fondator vizează fondul cauzei, recurentele-reclamante având un petit distinct în acest sens. Din această perspectivă, Înalta Curte reține ca întemeiată și critica privind analizarea excepției lipsei calității procesuale active de către instanțele de fond prin raportare exclusivă la primul capăt de acțiune introductivă de instanță, ignorându-se faptul că unul dintre celelalte capete de cerere privea tocmai stabilirea calității reclamantelor de membrii fondatori ai intimatei - pârâte conform art. 120 din Legea nr. 1/2005, capăt de cerere ce vizează tocmai analizarea pe fond a problemei ofertelor de participare.

2. Înalta Curte reține ca întemeiată și cea de-a doua critică formulată, întrucât instanța de apel în analiza legalității și temeiniciei soluției pronunțate de tribunal pe excepția lipsei calității procesuale active, a făcut aprecieri și asupra fondului cauzei, analizând, în fapt, temeinicia acțiunii prin raportare la cauzele de nulitate invocate cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție. Prin urmare, dată fiind soluția pronunțată de prima instanță de fond, menținută de instanța de apel și necercetarea în fond a pricinii de către instanțele de fond, Înalta Curte nu poate analiza motivele dezvoltate de către recurentele-reclamante în cadrul acestei critici de nelegalitate, în această fază procesuală.

3. Ultima critică de nelegalitate formulată privește soluționarea greșită a cererii de disjungere a cererii reconvenționale și de suspendare a judecății acesteia, conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ. Întrucât ambele instanțe de fond au respins pe fond cererea reconvențională, fără ca pârâta - reclamantă să atace cu recurs o atare soluție, Înalta Curte reține că soluția astfel pronunțată a devenit irevocabilă prin nerecurare, astfel încât incidentele procedurale cu privire la o atare cerere, respectiv, disjungerea și suspendarea, nu mai pot fi analizate în această fază procesuală. Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamante, va casa în parte decizia instanței de apel și sentința atacată și va trimite cauza primei instanțe de fond în vederea rejudecării acțiunii principale.

În baza art.137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă U.J.C.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentele-reclamante

SC C.C. BÂRZAVA GATAIA, SC C.C. BELINT, SC C.C. BUZIAȘ, SC C.C. CARPENUL

CĂRPINIȘ, SC C.C. CĂPRIORUL NĂDRAG, SC C.C. COMLOȘANA COMLOȘU, SC C.C. COȘTEIUSC

C.C. DAROVA, SC C.C. DETA, SC C.C. FĂGET, SC C.C.F. LUGOJ, SC C.C.F.T. CIACOVA, SC C.C. GAVOJDIA, SC C.C. GIULVĂZ, SC C.C.I. PECIU NOU, SC C.C.J., SC C.C.L.H.,

SC C.C. MĂNĂȘTIUR, SC C.C. MORAVIȚA, SC C.C.M. CENAD, SC C.C. ORȚIȘOARA, SC C.C.

PIȘCHIA, SC C.C. P.S.T., SC C.C. RECAȘ, SC C.C. REMETEA MARE, SC C.C.

SÂNANDREI, SC C.C. SĂCĂLAZ, SC C.C. ȘAG, SC C.C. TOPOLOVĂȚU MARE, SC C.C.

TORMAC, SC C.C.U.N. GIARMATA, SC C.C.U.L., SC C.C. VARIAȘANA VARIAȘ și SC C.C.V.V.D. împotriva deciziei nr. 201/A din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, casează în parte decizia recurată și sentința nr. 7/PI din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Timiș și trimite cauza spre rejudecarea acțiunii principale Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ. Anulează ca netimbrat, recursul declarat de pârâta U.J.C.C. Timiș împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.