ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5605/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 489 din 10 martie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte contestația formulată de contestatoarele M.M. și M.Mi., în contradictoriu cu intimatul Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Textile și Pielărie București (I.N.C.D.T.P.); a anulat decizia de respingere a notificării din 8 august 2001 emisă de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru textile și Pielărie București; a constatat calitatea de persoane îndreptățite, în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată a notificării, M.Mi. și M.M. pentru cota de 1/5 din imobilul situat în București, sectorul 3, în suprafață de 835 mp.

și construcția compusă din patru săli, patru camere și dependințe parter și etaj; a stabilit dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 1/5 din imobilul teren și construcție, măsuri ce vor fi acordate în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005; a obligat intimata la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2006, pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă sub nr. 14574/3/2006, reclamantele M.M. și M.Mi.

au chemat în judecată pe pârâtul Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Textile și Pielărie (I.N.C.D.T.P.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea deciziei de respingere fără număr și fără dată, a notificării din 8 august 2001, emisă de pârât, privind restituire în natură a cotei ce le revine din imobilul solicitat și comunicată la data de 27 martie 2006, ca nelegală și netemeinică; obligarea pârâtului la restituire în natură a cotei ce le revine de 15/75 (1/5) din imobilul compus din teren în suprafață de 835 mp. și două corpuri de case de locuit (parter și etaj) în temeiul art. 1, art. 2 alin. (2), art. 16 alin. (4), art. 28 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 și obligarea la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că imobilul în discuție în suprafață de 835 mp. și construcția din spatele curții au fost dobândite de E.V.C., iar casa de locuit și atelierele pe nivelul doi au fost dobândite de acesta cu titlu de construire în baza autorizației de construire din data de 05 aprilie 1913, arătând ca valoare estimativă a imobilului este de 1.200.000 euro. Reclamantele au arătat că imobilul a fost intabulat în cartea funciară (dosar nr. 31158/1940) număr topo parcela pe numele lui M.N.A., D.M.B., C.N.E., H.S., M.G.E., M.C.E., M.G.A. și H.M., arătând că autorul lor a fost M.G. Au mai arătat că imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat în anul 1948, fără nici un titlu, în prezent fiind un punct de lucru al pârâtului și a doua construcție figurează ca fiind imobilul din aceeași stradă.

Au arătat că în urma demersurilor efectuate de reclamante, a rezultat că imobilul nu figurează în evidențele fiscale al Administrației Finanțelor Publice Sector 3 București și că figurează ca plătitori de impozit moștenitorii lui C.N.E. din anul 1924 până în anul 1950, acesta fiind trecut apoi în patrimoniul statului fără a se preciza însă actul normativ de preluare. Au mai arătat că au depus toate înscrisurile doveditoare în copii legalizate la sediul pârâtei. S-a mai reținut că prin decizia contestată emisă de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Textile și Pielărie (I.N.C.D.T.P.) a fost respinsă notificarea din 8 august 2001 formulată de M.M. și M.Mi. privind restituirea în natură a cotei ce le revine de 15/75 (1/5) din imobilul compus din teren în suprafață de 835 mp.

și două corpuri de case de locuit (parter și etaj), motivându-se că acestea nu au făcut dovada calității de moștenitor, a proprietății asupra imobilului, a radierii ipotecii constituită asupra imobilului. În ceea ce privește imobilul s-a menționat că acesta a fost trecut în proprietatea statului cu titlu, foștii proprietari fiind cetățeni străini la data naționalizării. În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, s-a reținut că, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora iar în conformitate cu art. 4 alin. (2) de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Contestatoarele sunt moștenitoare ale lui M.C. conform certificatului de moștenitor din 14 ianuarie 2003 emis de Biroul Notarului Public B.G. Chiar în întâmpinarea depusă la dosar (dosar fond), intimata recunoaște că imobilul s-a aflat în proprietatea indiviză a moștenitorilor lui C.N.E., în număr de 11 persoane. În ceea ce privește imobilul cu privire la care s-a formulat notificare, situat în București, a fost ridicat de autor, conform autorizați ei de construire din 5 aprilie 1913 (dosar fond) iar conform adresei din 29 martie 2002 (dosar fond) au figurat ca plătitori de impozit moștenitorii lui C.N.E. din anul 1942 până în anul 1950, imobil destinat pentru ateliere și compus din patru săli, patru camere și două dependințe, trecând în proprietatea statului fără a se specifica actul normativ de expropriere.

Conform adresei din 17 iunie 2005 invocată de intimată, emisă de Direcția Taxe și Impozite Locale, imobilul ar fi trecut în proprietatea statului prin întreprinderea naționalizată Răsăritul Roșu, aspect cu privire la care nu s-au făcut dovezi. Tribunalul a apreciat că imobilul din litigiu se încadrează în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat fără titlu, iar în ceea ce privește posibilitatea restituirii imobilului urmează a s-a reținut că restituirea în natură nu este posibilă, față de situația actuală a acestuia singura măsură fiind aceia a restituirii prin echivalent a imobilului. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel M.Mi. și M.M. În motivarea apelului s-a arătat că, greșit nu s-a restituit în natură o parte din imobil, ci s-a dispus acordarea de măsuri în echivalent, deoarece expertul a propus ca o parte din teren 835 mp.

și două corpuri de construcții să le fie restituite în natură. Curtea de Apel București prin decizia nr. 412/A din 25 iunie 2009 a respins apelul ca nefondat. În considerente s-au reținut următoarele: După apariția legii nr. 247/2007 care a modificat Legea nr. 10/2001, potrivit art. 7 din lege, regula a devenit restituirea în natură a imobilului (chiar când este stabilită pe cote - părți ideale, art. 4 din lege) prevăzând însă și situații de excepție, când restituirea în natură nu este posibilă să se acorde măsuri reparatorii în echivalent. La fond s-a reținut imposibilitatea restituirii în natură, iar în apel se solicită restituirea cotei de 1/5 din imobil (teren și construcție) cum a propus expertul prin expertiza formulată în fond și în apel.

Se reține în apel că expertul (dosar fond) D.D. pentru 198 mp. teren (dosar fond) arată că este ocupat de construcții temporare. Se întocmește o a doua expertiză de expert E.C. (dosar fond) mai amplă, care cuprinde două variante în care se arată că, s-ar putea restitui în natură într-o variantă 78 mp., iar în alta 46,8 mp. din teren curte și 31,2 mp din holul 1, adiacente corpului de clădire cu laboratoare (dosar fond), dar niciunul nu propune restituirea în natură. Punctul de vedere al apelanților (bazat pe aceste concluzii) de restituire în natură nu poate fi primit și se reține că sentința primei instanțe este legală și temeinică. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanții invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și art. 304 pct. 7C. civ. Recurenții critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii. Deși se reține că în speță prevalează principiul restituirii în natură, schimbă în tot sentința, contrar celor reținute în expertiză și a recunoașterii intimatului în sensul că nu au fost aduse modificări imobilului. Imobilul poate fi restituit în natură. - Hotărârea este lipsită de temei legal pe de o parte, iar pe de altă parte a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, întrucât niciun text din legea specială nu permite acordarea de despăgubiri de către unitatea deținătoare dacă imobilul solicitat nu a fost înstrăinat.

- Nu s-a făcut, în cauză, aplicarea dispozițiilor art. 2 și art. 16 din Legea nr. 10/2001, precum și a dispozițiilor art. 9 și art. 10 alin. (3) forma actualizată potrivit cu care imobilele se restituie în natură. Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, se constată nefondat recursul în sensul următoarelor considerente: În concret, prin motivele de recurs se critică, invocându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., faptul că instanțele, în mod greșit, soluționând cauza, nu au dispus restituirea în natură a cotei de 1/5 din imobilul preluat fără titlu, compus din teren în suprafață de 835 mp și două corpuri de construcții – un corp format din patru ateliere (parte și etaj) și un corp casă de locuit compus din patru camere și dependințe, având o suprafață utilă de 1.325,5 mp, situat în sector 3 București.

Recurenții invocând incidența, în cauza pendinte, a dispozițiilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susțin că hotărârea ce face obiectul controlului judiciar, cuprinde emotive contradictorii și străine de natura pricinii. Hotărârea, ar putea fi modificată, pentru acest motiv, dacă, există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că, nu se poate ști ce a decis instanța, sau există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele rezultă că sunt întemeiate. Făcând referire la acest motiv de nelegalitate recurenții susțin că instanța reține în speța supusă analizei, principiul restituirii în natură și, cu toate aceste invocă că, de la data preluării abuzive a terenului și construcțiile, situația de fapt a fost complet schimbată.

Raportând motivul de nelegalitate invocate de recurenți la dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sus arătat, este cert că nu este vorba de o contradicție între considerentele hotărârii recurate sau între considerente și dispozitiv, pentru a fi reținut în cauză acest motiv de nelegalitate. Într-adevăr dispozițiile Legii nr. 10/2001 așa cum a fost modificată, sunt în sensul restituirii în natură a imobilelor solicitate, restituirea prin echivalent fiind o variantă subsidiară, aplicabilă în cazul în care imobilul a fost înstrăinat sau este afectat total sau parțial de lucrările pentru care s-a dispus preluarea. Raportul de expertiză efectuat la fond a evidențiat că situația imobilului revendicat este schimbată față de data la care acesta a trecut în proprietatea statului, actual făcând parte dintr-un complex imobiliar.

Imobilul supus analizei este destinat pentru activitate de cercetare și producție, dar se evidențiază în expertiză că, la data constatării, nu era o activitate de producție de vârf. Cum, bunul (construcția) a fost transformat astfel încât a devenit un „imobil nou” în raport cu cel preluat, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent. Drept urmare, în mod corect s-a apreciat că, față de situația actuală a imobilului supus analizei, singura măsură de reparație este a restituirii prin echivalent a imobilului, principiul restituirii în natură nefiind aplicabil, având în vedere cele sus reținute. Așadar, dispozițiile Legii nr. 10/2001 aplicabile cauzei pendinte au fost corect îndreptate și aplicate, nefiind incidente așadar nici motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În concluzie, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții M.M. și M.Mi. împotriva deciziei civile nr. 412 A din 25 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010.