ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4885/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal reclamantul F.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 5488 din 12 decembrie 2008

emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și

recunoașterea

calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de

această lege.

În

motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și ca atare

se impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană

strămutată.

Prin

sentința nr. 252 din 1 iunie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios adrninistrativ formulată

de reclamantul F.I., a dispus anularea Hotărârii nr. 5488 din 12 decembrie 2008

emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada

01.12.1940-06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând

cu data de 01.10. 2008.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele existente la dosar atestă

cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul împreună cu familia sa s-a

refugiat în perioada octombrie 1940 - martie 1945 din localitatea de domiciliu P.,

Județul Sălaj, în Localitatea S., din motive de persecuție etnică, ca urmare a

instaurării Dictatului de la Viena, întoarcerea în localitatea de domiciliu

având loc în primăvara anului 1945.

Î

mpotriva

sentinței nr. 252 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal în termen legal, a declarat recurs pârâta

Casa Județeană de Pensii Sălaj criticând-o pentru nelegalitate, arătând că

instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul

administrat în cauză.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare.

În

conformitate

cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit

persecuții

etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din

conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, această situație putând fi dovedită cu acte

oficiale, iar în lipsa acestora cu declarații de martori, potrivit art. 4 alin.

(1) din H.G. 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a

O.G.105/1999.

Or, din

declarațiile martorilor (A.F. și A.T.) date în fața notarului public, și

ulterior, date în fața instanței de fond, și din actele de stare civilă,

adeverințele eliberate de Arhivele Naționale sub numărul C1349 din 04.08.2008

rezultă cu certitudine că reclamantul, împreună cu familia sa, din motive

etnice, în perioada octombrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat din localitatea

de domiciliu P., Județul Sălaj, în Localitatea S. Totodată, în conformitate cu

art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată

în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice".

Schimbarea

domiciliului de către reclamant și familia sa, determinată de persecuțiile

etnice suferite de aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a

întins pe întreaga perioadă prevăzută de O.G. nr. 105/1999.

În

cauză,

dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar conform legii, instanța de

fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască

reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în

consecință să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței nr. 252

din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2009.