ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4885/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal reclamantul F.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 5488 din 12 decembrie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 și recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor prevăzute de această lege. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală și ca atare se impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată.

Prin sentința nr. 252 din 1 iunie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios adrninistrativ formulată de reclamantul F.I., a dispus anularea Hotărârii nr. 5488 din 12 decembrie 2008 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 01.12.1940-06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.10.

2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul împreună cu familia sa s-a refugiat în perioada octombrie 1940 - martie 1945 din localitatea de domiciliu P., Județul Sălaj, în Localitatea S., din motive de persecuție etnică, ca urmare a instaurării Dictatului de la Viena, întoarcerea în localitatea de domiciliu având loc în primăvara anului 1945. Î mpotriva sentinței nr. 252 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză.

Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul și interpretarea textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, această situație putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declarații de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a O.G.105/1999. Or, din declarațiile martorilor (A.F.

și A.T.) date în fața notarului public, și ulterior, date în fața instanței de fond, și din actele de stare civilă, adeverințele eliberate de Arhivele Naționale sub numărul C1349 din 04.08.2008 rezultă cu certitudine că reclamantul, împreună cu familia sa, din motive etnice, în perioada octombrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat din localitatea de domiciliu P., Județul Sălaj, în Localitatea S. Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice". Schimbarea domiciliului de către reclamant și familia sa, determinată de persecuțiile etnice suferite de aceștia rezultă și din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de O.G.

nr. 105/1999. În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, așadar conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și în consecință să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței nr. 252 din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2009.