ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5382/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 3683 din data de 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției

și l-a obligat pe acesta să examineze cererea reclamantei în maxim 60 de zile

de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că

reclamanta este cetățean al

Republicii Moldova care și-a exprimat intenția de a redobândi cetățenia română

în temeiul art. 10

1

din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, sens

în care în luna octombrie a anului 2002 a depus cererea și actele necesare la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, cerere înregistrată pe rolul Secretariatului Comisiei pentru cetățenie din cadrul pârâtului Ministerul

Justiției sub nr. 7183/2003.

Evocând dispozițiile Legii nr.

21/1991, ale art.

10 din Legea nr. 396/2002 pentru

ratificarea Convenției europene asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

Curtea a

apreciat că durata de aproape șase ani de la depunerea

dosarului nu poate constitui în nici un caz un termen rezonabil în sensul

Convenției, iar din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr.

554/2004, cu care Legea nr. 21/1991 se completează în mod corespunzător, prin

nesoluționarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române într-un

termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile sale legate de

aplicarea dispozițiilor legale privind redobândirea cetățeniei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești,

solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei, pentru

motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul a susținut că în mod eronat a procedat instanța de fond la

soluționarea cauzei, în lipsa părților și fără a se fi cerut judecata în lipsă,

și că, din motive obiective, dispoziția instanței de fond privind examinarea

cererii reclamantei în termen de 60 de zile este imposibil de pus în executare.

A mai arătat recurentul că din

Adresa nr. 5480 din 4 mai 2010 emisă de către Autoritatea Națională pentru Cetățenie

rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei române nr. 7183/RD/2003 a

reclamantei S.M. a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Justiției și

Libertăților Cetățenești nr. 646/C din 02 martie 2010.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., față de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

Dispozițiile Legii nr. 21/1991, în

forma incidentă în speță, prevedeau că “a

probarea cererilor de acordare ori de

redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al ministrului justiției,

care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor Comisiei pentru

cetățenie”(art. 11 din Lege). Comisia pentru cetățenie, denumită în continuare

Comisia, entitate fără personalitate juridică din cadrul Ministerului

Justiției, verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege (art. 13) Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea

condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei. Raportul

însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei va fi înaintat

ministrului justiției (art. 17). Ministrul justiției, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite în termen de 30 de

zile calendaristice ordinul de redobândire a cetățeniei române (art. 18).

Potrivit înscrisurilor depuse în

recurs,

prin Ordinul

Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești nr. 646/C din 02 martie 2010

a fost aprobată redobândirea cetățeniei române de către S.M. (Anexa 1, poziția

202).

Față de cele arătate mai sus, Înalta

Curte apreciază că dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtului

Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești la examinarea cererii reclamantei

a rămas fără obiect, sub acest aspect recursul fiind fondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 304¹ și art. 312 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 20

alin (3) din Legea 554/2004, Înalta Curte urmează a admite recursul formulat de

către recurentul-pârât, modificând sentința recurată în sensul respingerii

acțiunii reclamantei ca rămasă fără obiect, fără a mai intra în analiza

celorlalte motive invocate de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul formulat de Ministerul Afacerilor

Externe împotriva sentinței civile nr. 3683 din data de 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Modifică sentința recurată în sensul

că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie

2010.