ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2402/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civila
nr. 26/3 din 17 decembrie 2010, Tribunalul Constanța, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, a admis recursul formulat de P.N., a
modificat în parte sentința civilă nr. 11421 din 4 mai 2010 a Judecătoriei
Constanța, în sensul admiterii contestației la executare formulată de P.N. S-au
anulat integral toate actele de executare silită înfăptuite de BEJ M.A., în
dos. ex. nr. 43/2010, și a obligat intimatul creditor la plata către
contestatoare a sumei de 194,3 lei cheltuieli de judecată; s-au menținut
celelalte dispoziții ale hotărârii.
Împotriva
acestei decizii, B.C.R. A.V.I.G. SA, prin sucursala Constanța, a formulat
cerere de revizuire.
Prin decizia
civilă nr. 444/COM din 30 martie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis
cererea de revizuire formulată de revizuenta-pârâtă B.C.R. A.V.I.G. SA - prin
sucursala Constanța. S-a anulat decizia civilă nr. 2613 din 17 decembrie 2010
pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în dosarul nr.
11394/212/2010.
Împotriva
acestei decizii, P.N. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea
recursului, desființarea în tot a deciziei recurate, cu consecința respingerii
cererii de revizuire.
În motivarea
recursului, recurenta susține că deși a invocat prin întâmpinare excepția
tardivității formulării cererii de revizuire în raport de prevederile art. 324
C. proc. civ., instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia.
Recurenta mai
invocă faptul că instanța, a interpretat greșit actul juridic dedus judecații,
a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia. Sub
acest aspect, se invocă faptul că hotărârea pronunțată în dosarul nr.
23499/212/2010 nu a rămas definitivă și irevocabilă la data de 12 iulie 2010.
Totodată, se
arată că hotărârile nu conțin soluții contradictorii. întrucât în cauza nu este
vorba de una si aceeași pricina, obiectul contestațiilor la executare fiind
diferit, și nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se retine autoritatea de lucru
judecat, astfel cum greșit a apreciat instanța sesizată cu soluționarea cererii
de revizuire, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Analizând
decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele
controlului de legalitate, se constată că recursul este fondat.
Înalta Curte,
în raport de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. încadrează prima critică a
recurentei în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.
civ., care poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată. instanța a
încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105
alin. (2) C. proc. civ.
Dispozițiile
art. 105 alin. (2) C. proc. civ. reprezintă dreptul comun în materia nulității
actelor de procedură ce pot fi invocate și pentru nesocotirea unor principii
ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte
motive de recurs.
Astfel, din
lucrările aflate la dosar rezultă că, la data de 14 martie 2011, P.N. a depus
la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția tardivității
formulării cererii de revizuire în raport de prevederile art. 324 C. proc. civ.
Curtea de
Apel, prin decizia recurată a analizat motivele de revizuire, însă a omis să se
pronunțe asupra excepției privind tardivitatea revizuirii invocată în cauză.
Prin urmare,
în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privind
tardivitatea formulării cererii de revizuire, invocată de intimata P.N. prin
întâmpinare, se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre
rejudecare, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Este util de
subliniat că o hotărâre trebuie să respecte exigențele art. 6 paragraf 1 CEDO,
întrucât, conform jurisprudenței CEDO. noțiunea de proces echitabil presupune
ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au
fost supuse analizei, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Față de cele
ce preced. Înalta Curte. în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la
art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta P.N.,
va casa decizia civilă nr. 444/COM din 30 martie 2011 pronunțată de Curtea de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ și fiscal, și va trimite cauza spre rejudecare, urmând ca
instanța să se pronunțe, după punerea în discuția părților, asupra excepției
privind tardivitatea cererii de revizuire.
Ca urmare a
admiterii primului motiv de recurs ce a atras casarea hotărârii recurate, nu se
impune a fi analizate și restul motivelor de recurs.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Admite
recursul declarat de recurenta P.N. împotriva deciziei civile nr. 444/COM din
30 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Casează
decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 9 mai 2012.