ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 17/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4972 din 9 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.J. SA, în contradictoriu cu pârâții Comuna Jilava prin primar și Consiliul Local al Comunei Jilava, la Judecătoria Cornetu. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză litigiul este între operator și utilizator generat de prestarea serviciilor comunitare de utilități publice, astfel că, competența de soluționare a prezentei acțiuni aparține Judecătoriei Cornetu avându-se în vedere că în Legea nr. 51/2006 nu a fost stabilită o dispoziție legală expresă care să stabilească competența în sarcina instanței de contencios administrativ.

Împotriva Sentinței civile nr. 4972/2011 pârâții Comuna Jilava - prin Primar și Consiliul Local al Comunei Jilava, au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că prin cererea formulată reclamanta SC A.J. S.A a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, să oblige pe subscrisele pârâte "să reia furnizarea serviciului de alimentare cu apă SC A.J. S.A până la soluționarea dosarului de fond". În aceeași dată s-a înregistrat și dosarul de fond pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 1000/1748/2011 în contradictoriu cu aceleași pârâte, având următorul obiect: "prin hotărârea ce veți pronunța să-i obligați să reia furnizarea serviciului de alimentare cu apă către SC A.J.

S.A și să-i obligați să încheie un contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă". Potrivit art. 51 alin. (2) C. proc. civ. cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului. Recurenta apreciază că în mod greșit instanța a reținut incidența în cauză a art. 51 alin. (3) din Legea 51/2006, deoarece acest aliniat prevede competența de soluționare a litigiilor dintre operator și utilizator. În prezenta cauză, nici Comuna Jilava și nici Consiliul Local nu au calitatea de operator în sensul definit de lege, nefiind recunoscute prin licența emisă de autoritatea de resort. Potrivit contractului unitatea administrativ teritorială are calitatea de utilizator, operator fiind SC A.N.

București S.A., în baza contractului de concesiune încheiat în calitate de concesionar, cu Municipiul București în calitate de concedent. Așa fiind, raportul juridic ce face obiectul judecății nu se circumscrie nici alin. (3) și nici alin. (3 1 ) din Legea 51/2006, ci legilor speciale aplicabile în materie. Se mai arată că sistarea furnizării serviciului de apă s-a făcut de către echipele de intervenție ale operatorului SC A.N. București S.A, ca urmare a solicitării utilizatorului Comuna Jilava. Procedura de recuperare a cheltuielilor, inclusiv sistarea furnizării serviciului către cei care nu plătesc a fost stabilită conform prerogativelor arătate în art. 12 din Legea nr. 241/2006 coroborate cu prevederile Legii nr. 273/2006 și ale Legii nr. 215/2001 prin Hotărâre a Consiliului Local Jilava (organ deliberativ) respectiv Hotărârea nr. 23/2010.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr., reclamanta SC A.J. SA în contradictoriu cu pârâții Comuna Jilava prin Primar și Consiliul Local al Comunei Jilava, a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să dispună obligarea pârâților să reia furnizarea serviciului de alimentare cu apă către reclamantă, precum și să încheie un contract de furnizare a serviciului de alimentare cu apă în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2006.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în principiu, că prin adresa nr. 1550 din 03 februarie 2011 pârâta i-a adus la cunoștință că ar datora suma de 795.428,10 RON aferentă consumului de apă pentru perioada aprilie 2007 - septembrie 2010, având termen de plată o lună de la data notificării. Prin răspunsul emis de reclamantă la data de 04 februarie 2011 aceasta a solicitat pârâților să încheie un contract care să stea la baza relației între părți, însă prin răspunsul emis de pârâți s-a precizat că un astfel de contract nu se va putea încheia decât după ce reclamanta achită suma menționată anterior, până la data de 11 februarie 2011, în caz contrar urmând a se întrerupe furnizarea alimentării cu apă potabilă, ceea ce s-a și întâmplat la data de 14 februarie 2011. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a constatat că obiectul litigiului îl reprezintă prestarea de servicii comunitare, iar în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 51/2006.

Reglementând cadrul juridic al serviciilor comunitare de utilități publice, legiuitorul a stabilit în mod expres, prin art. 51 alin. (3 1 ) din Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a instanței de contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata c/valorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor încheiate de autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, chiar și pentru acele situații care nu pot fi strict circumscrise cadrului juridic și instituțional stabilit prin Legea nr. 51/2006, cum este cazul în speță. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților nu pot fi primite, iar Curtea de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. În consecință pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Comuna Jilava - prin Primar și Consiliul Local al Comunei Jilava, împotriva Sentinței civile nr. 4972 din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.