ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 17/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4972 din 9

septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta SC A.J. SA, în contradictoriu cu pârâții Comuna Jilava prin

primar și Consiliul Local al Comunei Jilava, la Judecătoria Cornetu.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că în cauză litigiul este între

operator și utilizator generat de prestarea serviciilor comunitare de utilități

publice, astfel că, competența de soluționare a prezentei acțiuni aparține

Judecătoriei Cornetu avându-se în vedere că în Legea nr. 51/2006 nu a fost

stabilită o dispoziție legală expresă care să stabilească competența în sarcina

instanței de contencios administrativ.

Împotriva Sentinței

civile nr. 4972/2011 pârâții Comuna Jilava - prin Primar și Consiliul Local al

Comunei Jilava, au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că prin cererea formulată reclamanta SC A.J. S.A a

solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, să oblige pe

subscrisele pârâte "să reia furnizarea serviciului de alimentare cu apă SC

A.J. S.A până la soluționarea dosarului de fond". În aceeași dată s-a înregistrat

și dosarul de fond pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 1000/1748/2011 în

contradictoriu cu aceleași pârâte, având următorul obiect: "prin hotărârea

ce veți pronunța să-i obligați să reia furnizarea serviciului de alimentare cu

apă către SC A.J. S.A și să-i obligați să încheie un contract de furnizare a

serviciului de alimentare cu apă".

Potrivit art. 51

alin. (2) C. proc. civ. cererea de ordonanță președințială se va introduce la

instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Recurenta apreciază

că în mod greșit instanța a reținut incidența în cauză a art. 51 alin. (3) din

Legea 51/2006, deoarece acest aliniat prevede competența de soluționare a

litigiilor dintre operator și utilizator.

În prezenta cauză,

nici Comuna Jilava și nici Consiliul Local nu au calitatea de operator în

sensul definit de lege, nefiind recunoscute prin licența emisă de autoritatea

de resort. Potrivit contractului unitatea administrativ teritorială are

calitatea de utilizator, operator fiind SC A.N. București S.A., în baza contractului

de concesiune încheiat în calitate de concesionar, cu Municipiul București în

calitate de concedent. Așa fiind, raportul juridic ce face obiectul judecății

nu se circumscrie nici alin. (3) și nici alin. (3

1

) din Legea

51/2006, ci legilor speciale aplicabile în materie.

Se mai arată că

sistarea furnizării serviciului de apă s-a făcut de către echipele de

intervenție ale operatorului SC A.N. București S.A, ca urmare a solicitării

utilizatorului Comuna Jilava. Procedura de recuperare a cheltuielilor, inclusiv

sistarea furnizării serviciului către cei care nu plătesc a fost stabilită

conform prerogativelor arătate în art. 12 din Legea nr. 241/2006 coroborate cu

prevederile Legii nr. 273/2006 și ale Legii nr. 215/2001 prin Hotărâre a

Consiliului Local Jilava (organ deliberativ) respectiv Hotărârea nr. 23/2010.

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr., reclamanta SC A.J. SA în

contradictoriu cu pârâții Comuna Jilava prin Primar și Consiliul Local al

Comunei Jilava, a solicitat instanței ca pe calea ordonanței președințiale să

dispună obligarea pârâților să reia furnizarea serviciului de alimentare cu apă

către reclamantă, precum și să încheie un contract de furnizare a serviciului

de alimentare cu apă în conformitate cu prevederile Legii nr. 241/2006.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat, în principiu, că prin adresa nr. 1550 din 03 februarie

2011 pârâta i-a adus la cunoștință că ar datora suma de 795.428,10 RON aferentă

consumului de apă pentru perioada aprilie 2007 - septembrie 2010, având termen

de plată o lună de la data notificării. Prin răspunsul emis de reclamantă la

data de 04 februarie 2011 aceasta a solicitat pârâților să încheie un contract

care să stea la baza relației între părți, însă prin răspunsul emis de pârâți

s-a precizat că un astfel de contract nu se va putea încheia decât după ce

reclamanta achită suma menționată anterior, până la data de 11 februarie 2011,

în caz contrar urmând a se întrerupe furnizarea alimentării cu apă potabilă,

ceea ce s-a și întâmplat la data de 14 februarie 2011.

Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod corect a constatat că obiectul litigiului îl

reprezintă prestarea de servicii comunitare, iar în cauză sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 51/2006.

Reglementând cadrul

juridic al serviciilor comunitare de utilități publice, legiuitorul a stabilit

în mod expres, prin art. 51 alin. (3

1

) din Legea nr. 51/2006,

introdus prin O.U.G. nr. 13/2008, competența materială a instanței de

contencios administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre unitățile

administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare

intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și

operatori în legătură cu atribuire, încheierea, executarea, modificarea și

încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind

acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii contractuale

dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata c/valorii

serviciilor prestate realizându-se de instanțele de drept comun.

Această soluție

legislativă este de natură să asigure o delimitare clară a sferei contractelor

încheiate de autoritățile publice asimilate actului administrativ prin art. 2

lit. c) din Legea nr. 554/2004, chiar și pentru acele situații care nu pot fi

strict circumscrise cadrului juridic și instituțional stabilit prin Legea nr.

51/2006, cum este cazul în speță.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurenților nu pot fi primite, iar

Curtea de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Comuna Jilava - prin Primar și Consiliul Local al Comunei Jilava,

împotriva Sentinței civile nr. 4972 din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012.