ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 236/2011

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 46/A din 30 iunie 2010 l-a condamnat pe inculpatul P.V. la pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele raportate la art.16 din aceeași lege, art. 37 lit. a) și art. 74 C. pen. Î n baza art. 86 4 a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 454 din 10 martie 2005 a Judecătoriei Oradea și a dispus executarea ei alături de pedeapsa rezultantă în urma contopirii, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. Î n baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 20 noiembrie 2007 la 11 aprilie 2008. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Î n baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. f) C. pen. a confiscat de la inculpatul P.V. 12 grame canabis și 68 pastile ecstasy aflate la camera de corpuri delicte depuse și păstrate de la B.C.C.O. Cluj. Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul S.Z.S. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (1) și art. 3 alin.(1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 7 ani. Î n baza art. 86 3 C. pen. tribunalul a stabilit măsurile de supraveghere cărora este obligat să se supună inculpatul pe durata termenului de încercare. S-a dedus arestul preventiv de la 19 octombrie 2007 la 11 aprilie 2008. S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. iar în baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: In data de 30 martie 2007, colaboratorul D. a fost contactat telefonic de inculpatul P.V., care i-a spus că o cunoștință de-a sa - cetățean maghiar - Ș. (identificat ca fiind H.S.) vine în Oradea și are de vânzare pastile ecstasy.

Colaboratorul D. s-a deplasat în zona localului „Colors", situat în municipiul Oradea, unde în jurul orelor 14,30 a ajuns și inculpatul P.V., cu un autoturism marca „Ford Scorpio" de culoare neagră, cu numere de înmatriculare maghiare, la volanul căruia era cetățeanul maghiar S. (H.S. ). Inculpatul l-a prezentat pe colaborator cetățeanului maghiar și a asigurat traducerea discuțiilor dintre aceștia, raportat la drogurile ce urmau să facă obiectul tranzacției (20 pastile extasy), calitatea acestora și prețul pe bucată, respectiv 14 Euro/pastilă, deoarece conform afirmațiilor cetățeanului maghiar, traduse de inculpat, aveau o calitate foarte bună. Au discutat și despre o eventuală tranzacție ulterioară a 1.000 astfel de pastile, la care cetățeanul maghiar și-a dat acordul, însă aceasta nu s-a mai finalizat.

H.S. i-a remis colaboratorului D. o cutie cu medicamente în care a afirmat că sunt cele 20 pastile ecstasy și deoarece cetățeanul maghiar H.S. i-a cerut colaboratorului să-i remită 250 Euro în această monedă, iar restul de 30 Euro în lei, colaboratorul, cetățeanul maghiar și inculpatul P.V. au trecut strada la o casă de schimb valutar unde colaboratorul a schimbat 50 Euro în lei, iar la ieșire i-a înmânat cetățeanului maghiar suma de 250 Euro și diferența de 30 Euro în lei. Imediat colaboratorul D. s-a întâlnit cu persoana sa de legătură din cadrul B.C.C.O.

Oradea, căreia i-a predat cutia de medicamente primită de la cetățeanul maghiar și împreună au deschis-o constatând că în aceasta se găseau 20 pastile ecstasy ambalate într-o folie din aluminiu, având culoarea cărămiziu - maronie cu logo-ul „Bird-stork". Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 381085 din 5 aprilie 2007, emis de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, rezultă faptul că cele 20 pastile ecstasy conțin ca și substanțe active 3,4 - Methylenedioxymetamfetamin (MDMA) și Nthylmethylenedioxyamfetamine (MDEA), substanțe ce fac parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (fil.30 - 32). Fapta săvârșită de inculpatul P.V.

așa cum a fost descrisă a fost încadrată de prima instanță în dispozițiile art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. 2. La solicitarea inculpatului P.V., inculpatul S.Z.S. a cumpărat canabis de la numitul T., din Budapesta, Ungaria, în intervalul 20 - 25 octombrie 2007, cu un preț de 34.500 forinți, pe care l-a introdus în țară prin Vama Borș. La trecerea peste frontieră, canabisul se afla într-un pachet de țigări marca „Sopiane". Canabisul a fost predat inculpatului P.V. contra sumei de 46.000 forinți, în localitatea Borș. La data de 25 octombrie 2007, în jurul orelor 11,2o colaboratorul D. a fost contactat telefonic de inculpatul P.V., care i-a relatat faptul că i-a adus ceva și să se întâlnească în zona localului „Colors", fără să-i spună colaboratorului în timpul discuției telefonice despre ce e vorba.

La întâlnirea stabilită, inculpatul P.V. i-a remis colaboratorului D. un pachet de țigări marca „Sopiane", în care i-a spus că sunt 25 grame de canabis, pe care le-ar fi cumpărat personal din Ungaria la un preț de 10 Euro/gram și Ie-a introdus în țară, solicitându-i colaboratorului un preț de 300 Euro cu precizarea că, canabisul costă 250 Euro, iar suma de 50 Euro reprezintă câștigul inculpatului pentru procurarea și introducerea în țară a drogurilor. Colaboratorul D. i-a spus inculpatului că nu deține suficienți bani pentru a plăti canabisul, dar că are niște prieteni din Cluj-Napoca, cărora o să le remită drogurile, iar cu banii primiți de la aceștia o să-i plătească drogurile. Inculpatul P.V.

i-a comunicat colaboratorului că cetățenii maghiari de la care a procurat canabisul ar mai avea și hașiș de vânzare și că sunt de acord să vină în România pentru a se întâlni cu prietenii din Cluj-Napoca ai colaboratorului, urmând să perfecteze telefonic în zilele ce urmau această întâlnire. După despărțirea de inculpatul P.V., colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul R., căruia i-a remis pachetul de țigări, fără să-l deschidă. Investigatorul R. și ofițerul de legătură din cadrul B.C.C.O. Oradea au deschis pachetul de țigări și au constatat faptul că în acesta se găseau 25 doze de canabis în folie de aluminiu, cu o greutate netă de 6 grame și nu 25 grame, cum a pretins inculpatul. A doua zi, în 26 octombrie 2007, colaboratorul D. s-a întâlnit cu ofițerul de legătură din cadrul B.C.C.O.

Oradea, care i-a dat suma de 150 Euro, pentru a o remite inculpatului, deoarece cantitatea cumpărată nu a fost cea spusă de inculpat, sumă din care 100 Euro reprezenta contravaloarea canabisului, iar 50 Euro partea inculpatului pentru diligentele depuse. În aceeași zi, în jurul orelor 15,00, colaboratorul D. s-a întâlnit cu inculpatul P.V. în localul „Colors" și i-a dat inculpatului suma de 150 Euro primită de la ofițerul de legătură și i-a explicat de ce este doar jumătate din suma solicitată de acesta. Inculpatul a fost nemulțumit. Cu același prilej, inculpatul P.V. i-a relatat colaboratorului faptul că traficanții de droguri din Ungaria vor veni în România la data de 29 octombrie 2007, iar colaboratorul să stabilească o întâlnire cu prietenii săi din municipiul Cluj Napoca.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 381260 din 29 octombrie 2007, emis de Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, rezultă faptul că în proba cumpărată de colaborator de la inculpatul P.V., în cantitate netă de 6 grame, s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), care face parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 (fil. 63 - 64). Cantitatea de 4 grame canabis, rămasă în urma expertizei a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, conform Dovezii seria D, nr. 003222 din 5 decembrie 2007 (fil.70).

Fapta inculpatului P.V. de a cumpăra de la S.Z.S. 25 doze de canabis pe care ultimul Ie-a introdus ilegal în țară și apoi fapta de a revinde cele 25 doze colaboratorului D, a fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică. Prin decizia penală nr. 46/A din 31 iunie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul. Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul P.V. a atacat-o cu recurs.

Prin motivele scrise de recurs inculpatul a cerut casarea deciziei și a sentinței penale și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți de natură să influențeze soluția, respectiv schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen. În subsidiar a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a cerut ca în rejudecarea cauzei Înalta Curte să dispună achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. A susținut că nu a avut nici o contribuție la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc comisă de alte persoane, astfel activitatea sa s-a rezumat doar la traducerea discuțiilor între colaboratorul sub acoperire D. și H.S., persoana care a vândut drogurile - cetățeanul maghiar nefiind trimis în judecată. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constând în cumpărarea și vânzarea a 25 doze de canabis, a cerut să fie achitat deoarece fapta nu prezintă pericolul concret al unei infracțiuni. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpat, acesta a cerut să se dea o eficiență mai mare circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

și să se reducă pedepsele de 1 an și 6 luni și 2 ani închisoare la minimul general. În fine, a cerut ca să fie înlăturată măsura obligării de a nu părăsi țara. Verificând hotărârile atacate cu recurs, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosar Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. este nefondat. Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, cercetarea judecătorească a fost terminată la 10 aprilie 2010 când s-a trecut la dezbateri. Din conținutul încheierii de ședință din 10 aprilie 2009 aflată la fila 232 dosar rezultă că procurorul și apărătorul au pus concluzii iar avocat S.I. pentru inculpat a cerut achitarea acestuia pentru fapta din 30 martie 2007 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Nici una din părți nu a cerut schimbarea încadrării juridice reținută în rechizitoriu. Pronunțarea a fost amânată la 24 aprilie 2010. Că este așa o confirmă notele depuse de inculpat la 24 aprilie 2009 orele 11,45 - fil. 177 dosar tribunal - prin notele scrise întocmite de avocat s-a cerut din nou achitarea pentru fapta prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că simpla traducere a discuțiilor între vânzătorul și cumpărătorul de droguri nu poate fi încadrată în complicitate la trafic de droguri. În note se arată că în situația în care inculpatul a recunoscut că în cutie se aflau droguri, activitatea sa se încadrează în prevederile art. 221 C. pen.

și că se impune schimbarea încadrării juridice. Potrivit art. 334 C. proc. pen. dacă în cursul judecății se constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă eventual amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea. Instanța nu a considerat că urmează a fi schimbată încadrarea juridică, nici o parte nu a cerut în cursul dezbaterilor schimbarea încadrării juridice așa încât sub acest aspect hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Nici cel de-al doilea motiv de recurs vizând pronunțarea unei greșite soluții de condamnare pentru infracțiunea de complicitate la trafic de droguri ca urmare a unei grave erori de fapt nu este fondat.

Spre deosebire de inculpat care încearcă și în recurs să-și minimalizeze participarea la realizarea vânzării - cumpărării de droguri, instanțele au reținut corect și au motivat convingător că activitatea inculpatului P.V. nu s-a redus doar la traducerea discuțiilor. Astfel, inculpatul P.V. în instanță la 10 martie 2008 a declarat că la 30 martie 2007 s-a întâlnit cu H.S. care i-a cerut să vândă droguri în România, că martorul a refuzat dar apoi a acceptat să-l pună în legătură cu o altă persoană. Așa se face că I-a prezentat pe S. care îi ceruse de mai multă vreme să-l pună în legătură cu cineva care poate aduce droguri în România. Inculpatul a asigurat și traducerea convorbirii deoarece S. nu vorbea ungurește.

Mai mult decât atât, inculpatul a intermediat și ajutat ca în cursul acelei întâlniri între H. și S. să se discute de o tranzacție ulterioară pentru o cantitate mare - 1.000 pastile de ecstasy. Tot inculpatul a fost cel care i-a însoțit pe cetățeanul maghiar și colaborator la o casă de schimb valutar unde s-a schimbat suma de 30 Euro în lei. Potrivit art. 26 teza I-a C. pen. „complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală", inculpatul a înlesnit vânzarea de droguri de către cetățeanul ungur H.S., unui cetățean român – S. - droguri care s-a constatat prin analize că sunt droguri de mare risc prevăzute în tabelul nr. 1 din Legea nr. 143/2000, adică MDMA.

Nici motivul de recurs referitor la greșita condamnare pentru cumpărarea și revânzarea cantității de 25 grame de canabis, pentru că fapta nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni nu este fondat. Cu excepția situației în care se ridică chestiunea pericolului pe care îl prezintă fapta unei persoane care cumpără droguri pentru consumul propriu, orice operațiune începând de la cultivare și până la vânzarea de droguri indiferent că sunt de risc sau de mare risc prezintă un pericol social deosebit. Chiar legiuitorul a prevăzut pentru astfel de fapte, pedepse de la 3 la 15 ani în cazul drogurilor de risc și de la 10 la 20 de ani în cazul drogurilor de mare risc. Inculpatul a săvârșit pe lângă infracțiunea pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) raportat la art. 18 1 ) C. pen.

și o altă infracțiune mai gravă, aceea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În condițiile în care inculpatul este recidivist și i s-a revocat măsura suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse de 3 ani nu poate fi pusă în discuție lipsa pericolului. Pedepsele au fost corect individualizate de prima instanță și nu se impune reducerea lor așa cum a solicitat inculpatul prin cel de-al patrulea motiv de recurs. Astfel, pe de o parte, prin aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 tribunalul a avut în vedere pentru infracțiunea cea mai gravă, complicitate la trafic de droguri de mare risc art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - limite reduse de la 10 la 20 de ani la 1/2, adică între 5 și 10 ani.

La aceste pedepse aplicând dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen. a operat o reducere de 3 ani, ajungând aproape la minimul de 1 an așa încât critica inculpatului este neîntemeiată. În fine, nici cererea de suspendare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara nu poate fi primită. Atâta vreme cât recursul inculpatului este privit ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, urmează ca în baza deciziei să se emită mandat pentru executarea pedepsei de 5 ani prin privare de libertate. Odată cu emiterea mandatului și punerea lui în executare măsura rămâne automat fără obiect. Recursul urmează să fie respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. iar recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

P ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 46/A din 29 iunie a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.