ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 236/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 236/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Î

n baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea

de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin decizia penală nr. 46/A din 30 iunie 2010 l-a condamnat pe

inculpatul

P.V. la pedepse de 1 an și 6 luni închisoare și 2

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și art. 26 raportat la

art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele raportate la art.16 din

aceeași

lege, art. 37 lit. a) și art. 74 C. pen.

Î

n baza art. 86

4

a revocat suspendarea

sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală

nr. 454 din 10 martie 2005 a Judecătoriei Oradea și a

dispus executarea ei alături de pedeapsa rezultantă în urma contopirii, urmând

ca inculpatul să execute în final 5 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C.

pen.

Î

n baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

aplicată durata

reținerii și

arestării preventive de la 20 noiembrie 2007 la 11 aprilie

2008.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Î

n baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

raportat la art. 118

lit. f) C. pen.

a confiscat de la inculpatul P.V. 12 grame

canabis și 68 pastile ecstasy

aflate la camera de corpuri delicte depuse și păstrate de la B.C.C.O. Cluj.

Prin aceeași hotărâre

a fost condamnat și inculpatul S.Z.S.

la pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, art. 2

alin. (1) și art. 3 alin.(1) din Legea nr. 143/2000,

toate cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub

supraveghere

a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata

termenului de

încercare de 7 ani.

Î

n baza art. 86

3

C. pen. tribunalul a

stabilit măsurile de

supraveghere

cărora este obligat să se supună inculpatul pe durata

termenului de

încercare.

S-a dedus arestul preventiv de la 19 octombrie

2007 la 11 aprilie

2008.

S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. iar în

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a

obligării

de a nu părăsi țara.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut

următoarea situație de

fapt:

In data de 30 martie 2007, colaboratorul D. a

fost contactat

telefonic de

inculpatul P.V., care i-a spus că o cunoștință de-a sa - cetățean maghiar - Ș. (identificat

ca fiind H.S.)

vine în Oradea și are de vânzare pastile ecstasy.

Colaboratorul D. s-a

deplasat în zona localului „Colors",

situat

în municipiul Oradea, unde în jurul orelor 14,30

a ajuns și inculpatul

P.V., cu un autoturism marca „Ford

Scorpio"

de culoare neagră, cu numere de înmatriculare maghiare, la volanul căruia era

cetățeanul maghiar S. (H.S.

).

Inculpatul l-a prezentat pe colaborator cetățeanului maghiar și a asigurat

traducerea discuțiilor dintre aceștia, raportat la drogurile ce urmau să facă

obiectul tranzacției (20 pastile extasy), calitatea

acestora și prețul

pe bucată, respectiv 14 Euro/pastilă, deoarece

conform afirmațiilor cetățeanului maghiar, traduse de inculpat, aveau

o

calitate foarte bună.

Au discutat și despre o eventuală tranzacție

ulterioară a 1.000

astfel de pastile, la care cetățeanul maghiar și-a

dat acordul, însă aceasta nu s-a mai finalizat.

H.S. i-a remis colaboratorului D. o cutie cu

medicamente

în care a afirmat că sunt cele 20 pastile ecstasy și

deoarece cetățeanul maghiar H.S. i-a cerut colaboratorului

să-i remită 250 Euro în această monedă, iar

restul de 30 Euro în lei,

colaboratorul,

cetățeanul maghiar și inculpatul P.V. au trecut

strada la o casă de schimb valutar unde colaboratorul a schimbat 50

Euro în lei, iar la ieșire i-a înmânat

cetățeanului maghiar suma de 250

Euro și diferența de 30 Euro în lei.

Imediat

colaboratorul D. s-a întâlnit cu persoana sa de

legătură din cadrul B.C.C.O. Oradea, căreia i-a predat cutia de

medicamente

primită de la cetățeanul maghiar și împreună au

deschis-o constatând că în aceasta se găseau 20 pastile ecstasy

ambalate într-o folie din aluminiu, având culoarea

cărămiziu - maronie

cu logo-ul „Bird-stork".

Potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 381085 din 5 aprilie 2007, emis de Laboratorul de

Analiză și Profil al Drogurilor,

Precursori

din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, rezultă faptul că cele 20

pastile

ecstasy conțin ca și substanțe active 3,4 -

Methylenedioxymetamfetamin

(MDMA)

și

Nthylmethylenedioxyamfetamine (MDEA), substanțe ce fac parte

din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000

(fil.30 - 32).

Fapta săvârșită

de inculpatul P.V. așa cum a fost

descrisă a

fost încadrată de prima instanță în dispozițiile art. 26 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000.

a cumpărat canabis de la numitul T., din Budapesta, Ungaria, în intervalul 20 -

25 octombrie 2007, cu un preț de 34.500 forinți, pe care l-a introdus în țară

prin Vama Borș. La trecerea peste frontieră, canabisul se afla într-un pachet

de țigări

marca „Sopiane". Canabisul a

fost predat inculpatului P.V.

contra sumei de 46.000 forinți, în

localitatea Borș.

La data de 25

octombrie 2007, în jurul orelor 11,2o colaboratorul

D. a fost contactat telefonic de inculpatul P.V.,

care i-a

relatat faptul că i-a adus

ceva și să se întâlnească în zona localului

„Colors", fără să-i spună colaboratorului în timpul discuției

telefonice

despre ce e vorba.

La întâlnirea stabilită, inculpatul P.V. i-a remis

colaboratorului D. un pachet de țigări marca

„Sopiane", în care i-a

spus că

sunt 25 grame de canabis, pe care le-ar fi cumpărat personal

din Ungaria

la un preț de 10 Euro/gram și Ie-a introdus în țară,

solicitându-i colaboratorului un preț de 300 Euro cu precizarea că,

canabisul costă 250 Euro, iar suma de 50 Euro reprezintă câștigul

inculpatului pentru procurarea și introducerea în

țară a drogurilor.

Colaboratorul D.

i-a spus inculpatului că nu deține suficienți

bani pentru a plăti canabisul, dar că are niște prieteni din

Cluj-Napoca,

cărora o să le remită

drogurile, iar cu banii primiți de la aceștia o să-i

plătească

drogurile.

Inculpatul P.V. i-a comunicat colaboratorului că

cetățenii maghiari de la care a procurat canabisul

ar mai avea și hașiș

de vânzare și

că sunt de acord să vină în România pentru a se întâlni

cu prietenii din Cluj-Napoca ai colaboratorului,

urmând să perfecteze

telefonic în zilele ce urmau această întâlnire.

După despărțirea

de inculpatul P.V., colaboratorul s-a

întâlnit

cu investigatorul R., căruia i-a remis pachetul de țigări,

fără să-l

deschidă.

Investigatorul R.

și ofițerul de legătură din cadrul B.C.C.O.

Oradea au deschis pachetul

de țigări și au constatat faptul că în acesta se găseau 25 doze de canabis în

folie de aluminiu, cu o

greutate netă de 6

grame și nu 25 grame, cum a pretins inculpatul.

A doua zi, în 26

octombrie 2007, colaboratorul D. s-a întâlnit cu ofițerul de legătură din

cadrul B.C.C.O. Oradea, care i-a dat suma

de 150 Euro, pentru a o remite

inculpatului, deoarece cantitatea

cumpărată

nu a fost cea spusă de inculpat, sumă din care 100 Euro

reprezenta contravaloarea canabisului, iar 50 Euro

partea inculpatului

pentru diligentele depuse.

În aceeași zi, în jurul orelor 15,00, colaboratorul D.

s-a întâlnit cu inculpatul P.V. în localul „Colors" și i-a dat

inculpatului suma de 150 Euro primită de la

ofițerul de legătură și i-a

explicat de ce este doar jumătate din suma

solicitată de acesta. Inculpatul a fost nemulțumit.

Cu același prilej, inculpatul P.V. i-a relatat

colaboratorului faptul că traficanții de droguri

din Ungaria vor veni în

România la data de 29 octombrie 2007, iar

colaboratorul să

stabilească o întâlnire cu

prietenii săi din municipiul Cluj Napoca.

Potrivit

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 381260 din

29 octombrie

2007, emis de Laboratorul de Analiză și Profil al

Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, rezultă faptul

că

în proba cumpărată de colaborator de la inculpatul P.V.,

în cantitate netă de 6 grame, s-a pus în evidență

Tetrahidrocannabinol

(THC), care face

parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004

(fil. 63 - 64).

Cantitatea de 4

grame canabis, rămasă în urma expertizei a fost

depusă la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române,

conform Dovezii seria D,

nr. 003222 din 5 decembrie 2007 (fil.70).

Fapta inculpatului P.V. de a cumpăra de la S.Z.S. 25

doze de canabis pe care ultimul Ie-a introdus

ilegal

în țară și apoi fapta de a revinde cele 25 doze colaboratorului

D, a

fost încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care a

criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică.

Prin decizia

penală nr. 46/A din 31 iunie 2010, Curtea de Apel

Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, în baza art. 379

alin.

(1) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul.

Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul P.V. a

atacat-o cu recurs.

Prin motivele scrise de recurs inculpatul a cerut

casarea

deciziei și a sentinței penale și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la

instanța

de fond deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale

pentru părți de natură să influențeze soluția,

respectiv schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de tăinuire prevăzută de

art. 221 C. pen.

În subsidiar a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a cerut ca în

rejudecarea cauzei

Înalta Curte să dispună achitarea pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în temeiul art. 11 pct. 1 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A susținut că nu

a avut nici o contribuție la săvârșirea infracțiunii

de trafic de

droguri de mare risc comisă de alte persoane, astfel activitatea sa s-a rezumat

doar la traducerea discuțiilor între

colaboratorul

sub acoperire D. și H.S., persoana care a

vândut drogurile - cetățeanul maghiar nefiind trimis în judecată.

În ceea ce

privește infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de

art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 constând în cumpărarea și

vânzarea a 25 doze de canabis, a cerut să fie achitat deoarece fapta

nu

prezintă pericolul concret al unei infracțiuni.

Referitor la cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

invocat

de inculpat, acesta a cerut să se dea o

eficiență

mai mare circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c)

C. pen. și

să se reducă pedepsele de 1 an și 6 luni și 2 ani închisoare la minimul

general.

În fine, a cerut ca să fie înlăturată măsura obligării

de a nu părăsi țara.

Verificând hotărârile atacate cu recurs, pe baza

actelor și lucrărilor aflate la dosar Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

Cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct.

10 C. proc. pen. este nefondat.

Potrivit actelor

și lucrărilor dosarului, cercetarea judecătorească a fost terminată la 10

aprilie 2010 când s-a trecut la dezbateri. Din

conținutul încheierii de

ședință din 10 aprilie 2009 aflată la fila 232

dosar rezultă că procurorul și apărătorul au pus concluzii iar avocat S.I.

pentru inculpat a cerut achitarea acestuia pentru fapta din

30 martie 2007 în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Nici una din părți nu a cerut schimbarea încadrării

juridice

reținută în rechizitoriu. Pronunțarea

a fost amânată la 24 aprilie 2010.

Că este așa o

confirmă notele depuse de inculpat la 24 aprilie 2009 orele 11,45 - fil. 177

dosar tribunal - prin notele scrise întocmite

de avocat s-a cerut din nou achitarea pentru fapta prevăzută de art. 26

raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu motivarea că simpla

traducere

a discuțiilor între vânzătorul și cumpărătorul de droguri nu

poate fi încadrată în complicitate la trafic de

droguri.

În note se arată

că în situația în care inculpatul a recunoscut că în cutie se aflau droguri,

activitatea sa se încadrează în prevederile

art. 221 C. pen. și că se impune schimbarea încadrării juridice.

Potrivit art. 334

C. proc. pen. dacă în cursul judecății se

constată că încadrarea

juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța

este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția

inculpatului că are dreptul să

ceară lăsarea

cauzei mai la urmă eventual amânarea judecății pentru

a-și pregăti

apărarea.

Instanța nu a considerat

că urmează a fi schimbată încadrarea

juridică, nici o parte nu a cerut

în cursul dezbaterilor schimbarea

încadrării

juridice așa încât sub acest aspect hotărârea primei instanțe

este

legală și temeinică.

Nici cel de-al

doilea motiv de recurs vizând pronunțarea unei

greșite soluții de condamnare pentru infracțiunea de complicitate la

trafic de droguri ca urmare a unei grave erori de

fapt nu este fondat.

Spre deosebire de

inculpat care încearcă și în recurs să-și

minimalizeze participarea la

realizarea vânzării - cumpărării de droguri, instanțele au reținut corect și au

motivat convingător că

activitatea

inculpatului P.V. nu s-a redus doar la traducerea

discuțiilor.

Astfel,

inculpatul P.V. în instanță la 10 martie 2008 a

declarat că la 30 martie 2007 s-a întâlnit cu H.S. care i-a

cerut să vândă droguri în România, că martorul a

refuzat dar apoi a acceptat să-l pună în legătură cu o altă persoană. Așa se

face că I-a

prezentat pe S. care îi

ceruse de mai multă vreme să-l pună în

legătură

cu cineva care poate aduce droguri în România. Inculpatul a

asigurat și

traducerea convorbirii deoarece S. nu vorbea

ungurește.

Mai mult decât atât, inculpatul a intermediat și ajutat ca în

cursul

acelei întâlniri între H. și S. să se discute de o tranzacție ulterioară pentru

o cantitate mare - 1.000 pastile de

ecstasy.

Tot inculpatul a fost cel care i-a însoțit pe cetățeanul maghiar

și colaborator la o casă de schimb valutar unde

s-a schimbat suma de

30 Euro în lei.

Potrivit art. 26

teza I-a C. pen. „complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau

ajută în orice mod la săvârșirea unor fapte

prevăzute de legea penală", inculpatul a înlesnit vânzarea de

droguri

de către cetățeanul ungur H.S., unui cetățean român – S. -

droguri care s-a constatat prin analize că sunt droguri de mare risc prevăzute

în tabelul nr. 1 din Legea nr. 143/2000, adică MDMA.

Nici motivul de

recurs referitor la greșita condamnare pentru

cumpărarea și revânzarea

cantității de 25 grame de canabis, pentru că fapta nu ar prezenta pericolul

social al unei infracțiuni nu este

fondat.

Cu excepția situației în care se ridică chestiunea pericolului pe

care îl prezintă fapta unei persoane care cumpără

droguri pentru

consumul propriu,

orice operațiune începând de la cultivare și până la

vânzarea de droguri

indiferent că sunt de risc sau de mare risc

prezintă

un pericol social deosebit. Chiar legiuitorul a prevăzut pentru

astfel de fapte, pedepse de la 3 la 15 ani în

cazul drogurilor de risc și

de la 10

la 20 de ani în cazul drogurilor de mare risc.

Inculpatul a

săvârșit pe lângă infracțiunea pentru care a solicitat achitarea în temeiul

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

)

raportat la

art. 18

1

) C.

pen. și o altă infracțiune mai gravă, aceea prevăzută de

art. 26 raportat la art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000.

În condițiile în care inculpatul este recidivist și i

s-a revocat

măsura suspendării sub

supraveghere a executării unei pedepse de 3

ani nu poate fi pusă în

discuție lipsa pericolului.

Pedepsele au fost

corect individualizate de prima instanță și nu

se impune reducerea lor așa cum a solicitat inculpatul prin cel de-al

patrulea

motiv de recurs.

Astfel, pe de o

parte, prin aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea

nr. 143/2000 tribunalul a avut în vedere pentru infracțiunea

cea mai

gravă, complicitate la trafic

de droguri de mare risc art. 26 raportat la

art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 - limite reduse de la 10 la 20 de ani la 1/2, adică între 5 și 10

ani. La aceste pedepse aplicând dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen. a operat o

reducere de 3 ani,

ajungând aproape la

minimul de 1 an așa încât critica inculpatului este

neîntemeiată.

În fine, nici cererea de suspendare a măsurii

preventive a obligării de a nu părăsi țara nu poate fi primită. Atâta vreme cât

recursul inculpatului este privit ca

nefondat și urmează a fi respins ca

atare, urmează ca în baza deciziei

să se emită mandat pentru executarea pedepsei de 5 ani prin privare de

libertate. Odată cu emiterea mandatului și punerea lui în executare măsura rămâne

automat fără obiect.

Recursul urmează

să fie respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc.

pen. iar recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

P

ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.

împotriva deciziei penale nr. 46/A din 29 iunie a Curții de Apel

Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.