ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 201 din 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de P.E., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale Suceava, a anulat Hotărârea nr. 5302 din 7 mai 2009 emisă de pârâta-intimată și a constatat că reclamanta s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, în perioada 01 februarie 1944 - 1 noiembrie 1944. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, că din adresa nr. C 1352 din 28 noiembrie 2008 eliberată de Direcția Județeană Timiș a arhivelor naționale rezultă că numitul F.D., notar evacuat din Câmpulung Moldovenesc în anul 1944, a primit ordin în vederea întoarcerii în Bucovina pentru reluarea serviciului iar din declarațiile autentificate ale martorilor B.I.

și I.A., rezultă că reclamanta, împreună cu tatăl său, F.D., în perioada februarie 1944 - noiembrie 1944 au fost evacuați în localitatea Gătaia, județul Timiș - Torontal. S-a reținut că probele administrate atestă o realitate istorică, respectiv ocuparea de către trupele sovietice, în luna martie a anului 1944, a nordului Basarabiei, Moldovei și Bucovinei, și intrarea acestor teritorii sub jurisdicția autorităților sovietice. A mai reținut instanța că, sub ocupație sovietică, funcționari printre care și tatăl reclamantei, au renunțat la posturile deținute și s-au refugiat împreună cu familiile pe teritoriile românești neocupate, ceea ce echivalează cu persecuția etnică, în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât se poate vorbi de „etnie română" atâta timp cât conducerea administrativă a teritoriului ocupat era sub tutelă sovietică.

Împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. In susținerea recursului pârâta a susținut, în esență, faptul că reclamanta nu a făcut dovada că s-a refugiat împreună cu familia din localitatea Gemenea, județul Suceava în localitatea Gataia - Torontal, județul Timiș, motiv pentru care aceasta nu poate beneficia de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000. Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă, reiterând în parte, argumentarea prezentată în fața instanței de fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 201 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație si Justiție va admite recursul declarat și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ. cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, Înalta Curte constată, din ansamblul probator administrat în cauză, că intimata-reclamantă nu îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 -6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice , aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, nu are fundament legal, întrucât din înscrisurile dosarului nu rezultă faptul că familia reclamantei a fost strămutată din motive etnice.

Astfel, prin adresa nr. C - 1352 DIN 28 noiembrie 2008, emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale (aflată la fila 7 a dosarului de fond) a fost atestat faptul că în urma cercetării documentelor deținute a fost identificat un ordin de serviciu emis de către Prefectura județului Timiș - Torontal, în anul 1944, pentru numitul F.D., notar evacuat din Câmpulung, în anul 1944 și repartizat în județul Timiș - Torontal, ordin întocmit în vederea întoarcerii acestuia în Bucovina, pentru reluarea serviciului, document ce nu conține informații cu privire la familia acestuia și nici alte date de stare civilă care să confirme faptul că este vorba de tatăl reclamantei.

Cum din restul actelor administrate cauzei nu rezultă nici persecuția etnică ca motiv al evacuării, nici legătura de filiație a reclamantei cu numitul F.D. (neputând fi acceptată ca probă declarația autentică a martorilor cu privire la aspecte ce trebuie dovedite prin acte de stare civilă) critica recurentei asupra sentinței pronunțate de instanța de fond urmează a fi primită, și în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentința atacată modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava, împotriva sentinței nr. 201 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.