ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3317/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC V.P.D.V. SA Vaslui prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalul Vaslui a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă, autentificat din 15 septembrie 2005, la BNP I.T.C., a imobilului situat în intravilanul municipiului Vaslui, format din sediul administrativ cu o suprafață construită de 250 mp și 3.800 mp teren, solicitând și să se dispună radierea ipotecii de rang I înscrisă în Cartea Funciară a O.C.P.I., părți fiind SC F. SRL Huși prin lichidator L.E.G. IPURL Huși, și SC S.A.R. SRL București. Tribunalul Vaslui prin sentința civilă nr. 2569 din 9 noiembrie 2009 a respins excepția lipsei de interes a reclamantei SC V.P.D.V.

SA Vaslui. A admis acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat la 15 septembrie 2005, încheiat între pârâtele SC F. SRL Huși și SC S.A.R. SRL București, privind imobilul situat în intravilanul municipiului Vaslui, având număr cadastral provizoriu, intabulat în cartea funciară individuală a localității Vaslui, format din sediul administrativ (P+1E), cu o suprafață construită de 250,00 mp, precum și suprafața de 3.800 (treimiioptsute) – 3.610,10 mp (treimiișasesutezece mp și 10 cm.p), teren curte – construcții, cu datele de identificare prevăzute în schițele cadastrale vizate din 6 august 2002 de O.I.C.G.C. Vaslui, învecinat la nord cu proprietatea SC R. SRL, la est drum național Vaslui, Iași, la vest D.J.P.P.

Vaslui și la sud drum de exploatare. S-a dispus radierea ipotecii de rang I înscrisă în Cartea Funciară a O.C.P.I. Vaslui. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli. A fost respinsă cererea pârâtei SC S.A.R. SRL București privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta este proprietara imobilului ce face obiectul contractului de ipotecă din litigiu. De asemenea, s-a reținut că, în cauză, pârâta SC S.A.R. SRL București nu a fost de bună credință la încheierea contractului de ipotecă. Astfel, la încheierea contractului pârâta a fost reprezentată de numitul A.T.C., iar din conținutul procesului verbal de licitație imobiliară din data de 2 august 2002 a rezultat că aceeași persoană a participat la licitația imobilului și în calitate de reprezentantă a pârâtei SC F. SRL Huși, adjudecatara imobilului.

De altfel, din conținutul contractului de ipotecă a rezultat că pârâta SC S.A.R. SRL București prin reprezentant, a luat cunoștință de litigiul cu societatea reclamantă. Apelurile declarate de reclamanta SC V.P.D.V. SA Vaslui și de pârâta SC S.A.R. SRL București au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 31 din 29 martie 2010, care reține, în esență, că dreptul de proprietate al constituientului ipotecii SC F. SRL Huși a fost desființat ca urmare a admiterii contestației la executare formulată de reclamanta SC V.P.D.V.

SA Vaslui, prin sentința civilă nr. 559 din 4 februarie 2008 a Judecătoriei Buzău, irevocabilă prin decizia nr. 540 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Buzău, instanțele dispunând anularea încheierii de ședință din 22 ianuarie 2002 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr. 591/2002 cu privire la investirea cu formulă executorie a contractului din 10 mai 2001 cât și anularea formelor de executare emise în dosarul nr. 115/2002 al BEJ M.B., inclusiv actul de adjudecare din 2002 prin care constituientul ipotecii devenise proprietar al imobilului ipotecat. Astfel, instanța de apel a apreciat că în cauză sunt operante dispozițiile art. 1770 C. civ. potrivit cărora ipoteca dispare odată cu anularea dreptului de proprietate al constituientului său.

Cât privește apelul reclamantei SC V.P.D.V. SA Vaslui privind acordarea cheltuielilor de judecată la instanța de fond s-a reținut că avocatul ce reprezenta interesele societății reclamante, a precizat, la ultimul termen de judecată din 28 octombrie 2009, cu ocazia dezbaterii în fond a pricinii, că nu solicită cheltuieli de judecată, astfel că judicios prima instanță nu a acordat cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC S.A.R. SRL București întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 și ale art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. solicitând admiterea acestuia, cu consecința modificării în tot a sentinței și, în principal, admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului pârâta a susținut că instanța de apel a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii în condițiile în care reclamanta nu a indicat folosul practic urmărit prin promovarea acesteia, în lipsa acestuia nejustificându-se scopul judecății, respectiv profitul moral sau material pe care partea îl urmărește în judecată.

Cu privire la fondul cauzei recurenta reproșează, în esență, instanței de recurs ignorarea faptului că prin contractul de ipotecă din litigiu constituienta SC F. SRL Huși a garantat obligațiile asumate prin contractul de consignație, valabil încheiat cu recurenta, menționatul contract de ipotecă de rang I fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale, inclusiv a celor privind publicitatea imobiliară, ambele părți fiind de bună credință la momentul încheierii contractului, când constituientul ipotecii nu fusese proprietar evins, cum rezultă din actele prezentate de această parte la contractul de garanție imobiliară în cauză.

Recurenta critică instanța de apel și pentru greșita aplicare a prevederilor art. 1800 C. civ., ce reglementează precis cazurile de stingere a ipotecii pe cale accesorie sau principală, instanța reținând eronat că validitatea contractului de ipotecă nu se apreciază în raport de contractul de consignație ci în raport de actul prin care constituientul ipotecii a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului afectat garantării obligației, deși orice dobânditor al imobilului ipotecat este obligat – în opinia recurentei – să respecte contractul constituit legal și înscris în cartea funciară pentru opozabilitate. Recursul este nefondat și urmează a fi respins.

Se reține în acest sens, că, în mod judicios instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, a stabilit că reclamanta intimată are interes în promovarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă din litigiu, întrucât pârâta SC F. SRL Huși a constituit în favoarea recurentei o ipotecă de gradul I asupra imobilului al cărui proprietar este reclamanta, bunul său fiind astfel grevat de un neproprietar în favoarea unui terț, fiindu-i încălcat dreptul său de proprietate, excepția lipsei de interes a reclamantei intimate fiind, deci, respinsă ca nefondată în mod întemeiat. Cât privește invocarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., acestea urmează a nu fi avute în vedere, întrucât recursul este declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în apel.

Examinând recursul din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurentă, și limitate la prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat, recurenta formulând criticile fără a le încadra în motivele invocate, acestea fiind neîntemeiate. Deși invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 recurenta nu precizează în ce ar consta nelegalitatea, sub acest aspect, a deciziei atacate, care este corect și pertinent motivată, cu analizarea tuturor criticilor avansate în apel, astfel că nu se poate reține ca fondat menționatul motiv.

Nu se poate reține nici că instanța de apel ar fi făcut o greșită interpretare a actului dedus judecății câtă vreme instanța criticată, confirmând judicios soluția primei instanțe, a examinat contractul de ipotecă din litigiu din perspectiva faptului că a fost încheiat de un neproprietar cu privire la imobilul proprietatea reclamantei intimate, fiind nerelevantă existența contractului de consignație dintre pârâte pentru garantarea căruia a fost constituită în favoarea recurentei ipoteca de gradul I asupra imobilului proprietate a reclamantei intimatei, constituientul ipotecii nefiind proprietar al imobilului ipotecat.

Nici criticile vizând greșita aplicare a legii de către instanța de control judiciar, respectiv a dispozițiilor art. 1800 C. civ., nu pot fi reținute întrucât menționatele dispoziții sunt aplicabile ipotezei în care constituientul ipotecii este proprietar al imobilului ipotecat, și nu în cauza de față în care ipoteca a fost constituită de intimata SC F. SRL Huși al cărui titlu de proprietate asupra imobilului ipotecat a fost desființat irevocabil, actul de adjudecare fiind anulat, astfel că în speță sunt incidente – cum a și stabilit instanța criticată – prevederile art. 1770 C. civ., bunul ipotecat nefiind proprietatea constituientului ipotecii ci al reclamantei intimate ca urmare a hotărârii judecătorești irevocabile de anulare a formelor de executare, inclusiv a actului de adjudecare de către constituient din 2002. Astfel fiind, constatându-se că decizia recurată este legală și temeinică, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul declarat de recurentă împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.A.R. SRL București împotriva deciziei nr. 31 din 29 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.