ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6782/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie 2009, reclamanții S.D. și S.P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.M., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în București, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3279 din 02 august 2007 la B.N.P. C.P. și A.E.G. și a contractului de cesiune autentificat sub nr. 2366/10.or.2007 de B.N.P. E.F. Prin Sentința civilă nr. 902 din 13 mai 2010, Tribunalul Constanța a admis cererea și a constatat intervenită între părți vânzarea-cumpărarea imobilului anterior descris, hotărârea urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că antecontractul de vânzare-cumpărare intervenit între pârâta S.A., în calitate de promitentă vânzătoare și A.S., în calitate de beneficiar cumpărător reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a imobilului situat la adresa mai sus arătată, că promitentul cumpărător și soția sa, A.Z. au cesionat drepturile și obligațiile dobândite prin antecontract în favoarea cumpărătoarei S.D., căsătorită cu S.P., prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 2366 din 10 septembrie 2007 de BNP E.F., și că, deși notificată pentru perfectarea antecontractului, promitenta vânzătoare S.A. nu a răspuns solicitării. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.M., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 10 august 2010. La termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2011, pârâta S.M.

a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. C. proc. civ., arătând că pe rolul Judecătoriei Constanța se află în derulare între aceleași părți o cauză având ca obiect constatarea nulității antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3279 din 2 august 2007, precum și a contractului de cesiune de drepturi, autentificat sub nr. 2366 din 10 septembrie 2007. Prin Încheierea de ședință din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis cererea și a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 36483/212/2010 al Judecătoriei Constanța. În motivarea încheierii, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 36483/212/2010 la Judecătoria Constanța, pârâta S.M.

i-a chemat în judecată pe A.S., A.Z., S.D. și S.P. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3279 din 02 august 2007, adică a antecontractului a cărui validare se solicită, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, în prezenta cauză, caz ce se circumscrie dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții S.D. și S.P., arătând că în mod greșit instanța de apel a procedat la suspendarea judecării apelului, dând o interpretare eronată dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care reglementează un caz de suspendare facultativă, fără a lua în considerare argumentele acestora în combaterea cererii de suspendare.

Reclamanții au susținut, în esență, că înregistrarea cererii de constatare a nulității antecontractului de vânzare-cumpărare, la Judecătoria Constanța, de către pârâta S.M., reprezintă o încercare de tergiversare a soluționării cauzei și de privare a lor de un drept fundamental cum este dreptul de proprietate, în condițiile în care deși a încasat suma de 200.000 euro, sumă pe care nu a înțeles să o restituie, a refuzat să își îndeplinească obligația de a vinde apartamentul obiect al acestui antecontract de vânzare-cumpărare. Reclamanții mai arată și că în procesul aflat pe rolul Judecătoriei Constanța nu au calitate procesuală pasivă în primul capăt de cerere, ca urmare a încheierii contractului de cesiune cu promitenții-cumpărători din antecontractul de vânzare cumpărare.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: În drept, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Dispoziția procedurală mai sus arătată reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, întrucât permite instanței să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecății în situațiile în care dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul altei judecăți, cu scopul de a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii ce ar avea efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți.

Având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța sancționează, în același timp, în virtutea rolului activ, eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către părțile litigante, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor de fapt ale cauzei ce ar putea conduce, în mod nepermis, la tergiversarea judecății. În speța supusă analizei, se constată că soluționarea apelului declarat de pârâta S.M. împotriva Sentinței civile nr. 902 din 13 mai 2010 a Tribunalului Constanța, prin care s-a validat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3279 din 02 august 2007 la B.N.P. C.P. și A.E.G., se află în strânsă legătură cu soluționarea cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr. 36483/212/2010 pe rolul Judecătoriei Constanța, prin care se solicită, în principal, constatarea nulității absolute a aceluiași antecontract de vânzare-cumpărare, mai sus arătat.

Rezultă că existența dreptului reclamanților de a cere instanței de judecată, în prezenta cauză, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărare, drept ce se fundamentează pe clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3279 din 02 august 2007, face obiectul unei alte judecăți, anume a celei aflate pe rolul Judecătoriei Constanța. În atare condiții, în mod corect instanța de apel a statuat cu privire la oportunitatea dispunerii măsurii suspendării judecății apelului, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la finalizarea procesului având ca obiect anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, invocat de reclamanți în justificarea pretențiilor deduse judecății în prezentul proces.

Așa fiind, în raport de considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății se dovedește a nu fi fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții S.D. și S.P. împotriva Încheierii de ședință din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2011.