ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6782/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 iulie

2009, reclamanții S.D. și S.P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.M.,

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de

vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în București, în baza

antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3279 din 02 august

2007 la B.N.P. C.P. și A.E.G. și a contractului de cesiune autentificat sub nr.

2366/10.or.2007 de B.N.P. E.F.

Prin Sentința civilă

nr. 902 din 13 mai 2010, Tribunalul Constanța a admis cererea și a constatat

intervenită între părți vânzarea-cumpărarea imobilului anterior descris,

hotărârea urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În motivarea

sentinței, instanța a reținut că antecontractul de vânzare-cumpărare intervenit

între pârâta S.A., în calitate de promitentă vânzătoare și A.S., în calitate de

beneficiar cumpărător reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare a

imobilului situat la adresa mai sus arătată, că promitentul cumpărător și soția

sa, A.Z. au cesionat drepturile și obligațiile dobândite prin antecontract în

favoarea cumpărătoarei S.D., căsătorită cu S.P., prin contractul de cesiune

autentificat sub nr. 2366 din 10 septembrie 2007 de BNP E.F., și că, deși

notificată pentru perfectarea antecontractului, promitenta vânzătoare S.A. nu a

răspuns solicitării.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel pârâta S.M., care a fost înregistrat pe rolul Curții

de Apel Constanța la data de 10 august 2010.

La termenul de

judecată din data de 3 noiembrie 2011, pârâta S.M. a formulat cerere de

suspendare a judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct.

C. proc. civ., arătând că pe rolul Judecătoriei Constanța se află în derulare

între aceleași părți o cauză având ca obiect constatarea nulității

antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3279 din 2 august

2007, precum și a contractului de cesiune de drepturi, autentificat sub nr.

2366 din 10 septembrie 2007.

Prin Încheierea de

ședință din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis cererea și a

dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a

dosarului nr. 36483/212/2010 al Judecătoriei Constanța.

În motivarea

încheierii, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr.

36483/212/2010 la Judecătoria Constanța, pârâta S.M. i-a chemat în judecată pe

A.S., A.Z., S.D. și S.P. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 3279 din 02 august 2007, adică a antecontractului a cărui

validare se solicită, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, în prezenta

cauză, caz ce se circumscrie dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs reclamanții S.D. și S.P., arătând că în mod greșit

instanța de apel a procedat la suspendarea judecării apelului, dând o

interpretare eronată dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

care reglementează un caz de suspendare facultativă, fără a lua în considerare

argumentele acestora în combaterea cererii de suspendare.

Reclamanții au

susținut, în esență, că înregistrarea cererii de constatare a nulității

antecontractului de vânzare-cumpărare, la Judecătoria Constanța, de către

pârâta S.M., reprezintă o încercare de tergiversare a soluționării cauzei și de

privare a lor de un drept fundamental cum este dreptul de proprietate, în

condițiile în care deși a încasat suma de 200.000 euro, sumă pe care nu a

înțeles să o restituie, a refuzat să își îndeplinească obligația de a vinde

apartamentul obiect al acestui antecontract de vânzare-cumpărare.

Reclamanții mai arată

și că în procesul aflat pe rolul Judecătoriei Constanța nu au calitate

procesuală pasivă în primul capăt de cerere, ca urmare a încheierii

contractului de cesiune cu promitenții-cumpărători din antecontractul de

vânzare cumpărare.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit

dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda

judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența

sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Dispoziția

procedurală mai sus arătată reglementează un caz de suspendare facultativă a

judecății, întrucât permite instanței să aprecieze cu privire la necesitatea

întreruperii vremelnice a cursului judecății în situațiile în care dezlegarea

pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce

face obiectul altei judecăți, cu scopul de a preîntâmpina pronunțarea unor

hotărâri contradictorii ce ar avea efecte nedorite asupra stabilității

raporturilor juridice existente între părți.

Având posibilitatea

de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța

sancționează, în același timp, în virtutea rolului activ, eventualele tentative

de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către părțile litigante, cu

luarea în considerare a tuturor împrejurărilor de fapt ale cauzei ce ar putea

conduce, în mod nepermis, la tergiversarea judecății.

În speța supusă

analizei, se constată că soluționarea apelului declarat de pârâta S.M.

împotriva Sentinței civile nr. 902 din 13 mai 2010 a Tribunalului Constanța,

prin care s-a validat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.

3279 din 02 august 2007 la B.N.P. C.P. și A.E.G., se află în strânsă legătură

cu soluționarea cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr.

36483/212/2010 pe rolul Judecătoriei Constanța, prin care se solicită, în

principal, constatarea nulității absolute a aceluiași antecontract de vânzare-cumpărare,

mai sus arătat.

Rezultă că existența

dreptului reclamanților de a cere instanței de judecată, în prezenta cauză,

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărare, drept ce se

fundamentează pe clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 3279 din 02 august 2007, face obiectul unei alte judecăți, anume a

celei aflate pe rolul Judecătoriei Constanța.

În atare condiții, în

mod corect instanța de apel a statuat cu privire la oportunitatea dispunerii

măsurii suspendării judecății apelului, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin.

(1) pct. 1 C. proc. civ., până la finalizarea procesului având ca obiect

anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, invocat de reclamanți în

justificarea pretențiilor deduse judecății în prezentul proces.

Așa fiind, în raport

de considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata

că recursul dedus judecății se dovedește a nu fi fondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții S.D. și S.P. împotriva Încheierii de

ședință din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori

și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2011.