ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236/F din data de 19 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 35641.01/3/2009, Tribunalul București, secția I-a penală a dispus: În baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. la 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa prev. de art. 64 lit. a) teza finală și b) C. pen., pe o durată de 4 ani, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza finală și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata prevenției de la 15 iunie 2009 la zi.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,a fost obligat inculpatul la 2000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt următoarele: În seara zilei de 13 mai 2009, inculpatul însoțit de un prieten, R.E.M. au mers la domiciliul lui G.V.S. unde se mai afla și martora I.A.A. La un moment dat gazda a fost sunată la interfon de V.G.L., concubinul acesteia și prieten cu partea vătămată V.N.M., care i-a reproșat lui V.G. prezența invitaților. Cei doi, inculpatul și martorul R.E.M. au părăsit precipitat locuința. În stradă l-au observat pe inculpatul V.N.M., cunoscut în lumea interlopă sub numele de N., persoană temută în cercul lor de cunoștințe.

De altfel, acesta era dat în urmărire generală, având emis un mandat de arestare în lipsă. După ce i-a amenințat pe cei doi, partea vătămată a lovit inculpatul cu pumnul sau cu mânerul unui cuțit, după afirmațiile inculpatului. Acesta a ripostat spontan, aplicând o lovitură cu briceagul pe care îl avea în mână în zona hemitoracelui stâng, lovitura fiind aplicată de jos în sus. După incident, inculpatul a aruncat briceagul și a fugit, iar partea vătămată a fost internată de urgență mai întâi la Spitalul de Urgență Floreasca și apoi la Spitalul Universitar de Urgență București sub numele unei rude, V.S., unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale în regim de urgență, practicându-se splenectomie.

Din raportul de expertiză medico-legală (f.50 d.u.p.) rezultă că a prezentat la internare plagă înjunghiată penetrantă hemitorace stâng spațiul intercostal VIII. Leziunile traumatice s-au produs cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit și au necesitat 30-35 zile îngrijiri medicale punând în primejdie viața victimei. Prin pierderea splinei a rămas cu infirmitate fizică permanentă. Starea de fapt reținută în actul de inculpare a fost confirmată probator de prima instanță, care a completat însă încadrarea juridică reținând în favoarea inculpatului prevederile art. 73 lit. a) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri inculpatul și partea vătămată V.N.M. Primul a criticat hotărârea prin nereținerea prevederilor art. 44 alin. (1) sau alin. (3) C. pen.

în favoarea sa, iar în subsidiar pentru greșita individualizare a pedepsei. Partea vătămată a criticat la rândul ei hotărârea instanței de fond pentru aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus. Prin decizia penală nr. 191 din 10 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul disp. art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de partea vătămată V.N.M. împotriva sentinței penale nr. 236/F din data de 19 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală. A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond: În temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b). C. pen. a condamnat inculpatul G.V.

la pedeapsa de 6 ani închisoare. În temeiul disp. art. 174-175 C. pen. rap. la art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. A menținut celelalte dispoziții. În temeiul disp. art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.V. împotriva aceleiași sentințe. În temeiul disp. art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. rap. la art. 300 2 C. proc. pen., art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului G.V. În temeiul disp. art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 15 iunie 2009 la zi.

În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul inculpat G.V. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Această hotărâre a fost atacată cu recurs atât de inculpatul G.V., cât și de partea vătămată V.N.M. Reiterând motivele din apel, inculpatul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate întrucât nu a reținut în favoarea sa prevederile art. 44 C. pen., cu consecința pronunțării unei soluții de achitare. În subsidiar a cerut menținerea soluției pronunțate la instanța de fond. Recursul părții vătămate este nemotivat. Examinând cele două recursuri, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat și va fi admis ca atare, iar recursul părții vătămate este neîntemeiat urmând a fi respins.

Așa cum s-a arătat, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor de la art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Probele administrate în cauză confirmă un atac inițiat de partea vătămată asupra inculpatului. Această acțiune violentă a fost directă, materială, imediată și injustă, dar nu a pus în pericol grav persoana inculpatului. Analiza textului relevă îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența atacului (cu caracteristicile prevăzute la alin. (2)) și îndeplinirea efectelor acestuia pericolul grav la care este expus cel atacat. În cazul de față, inculpatul a suportat o agresiune din partea părții vătămate, dar acest atac violent nu l-a expus unui pericol grav, el suportând o lovitură în zona capului.

A reacționat spontan, aplicând la rândul său o lovitură de cuțit inculpatului. În acest fel prin folosirea unui obiect vulnerant idoneu producerii rezultatului letal el a depășit limitele unei apărări legitime, apărarea sa nefiind proporțională cu atacul. Recursul inculpatului va fi astfel admis, prima instanță reținând just în favoarea sa prevederile art. 73 lit. a) C. pen. referitoare la excesul de apărare. Pe cale de consecință urmează ca decizia penală atacată să fie casată și menținută sentința penală nr. 236/F din 15 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală. Recursul părții vătămate V.N.M. va fi respins ca nefondat, pedeapsa stabilită de prima instanță fiind just individualizată în raport de criteriile prevăzute la art. 72 C. pen.

și corespunzând scopului coercitiv educativ prev. de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.V. Casează, în totalitate, decizia penală nr. 191 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, și menține sentința penală nr. 236/F din 19 martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2009 la 25 ianuarie 2011. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată V.N.M. împotriva deciziei penale nr. 191 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.