ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 229/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 236/F

din data de 19 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 35641.01/3/2009,

Tribunalul București, secția I-a penală a dispus:

În baza art. 20

raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul G.V. la 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa prev. de art. 64 lit. a) teza finală și b) C.

pen., pe o durată de 4 ani, cu aplicarea art. 71-64 lit. a) teza finală și b) C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă durata prevenției de la 15 iunie 2009 la zi.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen.,a fost obligat inculpatul la 2000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut, în fapt următoarele:

În seara zilei de 13 mai 2009,

inculpatul însoțit de un prieten, R.E.M. au mers la domiciliul lui G.V.S. unde

se mai afla și martora I.A.A.

La un moment dat

gazda a fost sunată la interfon de V.G.L., concubinul acesteia și prieten cu

partea vătămată V.N.M., care i-a reproșat lui V.G. prezența invitaților.

Cei doi, inculpatul și martorul R.E.M.

au părăsit precipitat locuința.

În stradă l-au observat pe

inculpatul V.N.M., cunoscut în lumea interlopă sub numele de N., persoană

temută în cercul lor de cunoștințe. De altfel, acesta era dat în urmărire

generală, având emis un mandat de arestare în lipsă.

După ce i-a amenințat pe cei doi,

partea vătămată a lovit inculpatul cu pumnul sau cu mânerul unui cuțit, după

afirmațiile inculpatului. Acesta a ripostat spontan, aplicând o lovitură cu

briceagul pe care îl avea în mână în zona hemitoracelui stâng, lovitura fiind

aplicată de jos în sus.

După incident, inculpatul a

aruncat briceagul și a fugit, iar partea vătămată a fost internată de urgență

mai întâi la Spitalul de Urgență Floreasca și apoi la Spitalul Universitar de

Urgență București sub numele unei rude, V.S., unde a fost supusă unei

intervenții chirurgicale în regim de urgență, practicându-se splenectomie.

Din raportul de expertiză

medico-legală (f.50 d.u.p.) rezultă că a prezentat la internare plagă

înjunghiată penetrantă hemitorace stâng spațiul intercostal VIII. Leziunile

traumatice s-au produs cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit și au necesitat

30-35 zile îngrijiri medicale punând în primejdie viața victimei.

Prin pierderea splinei a rămas cu

infirmitate fizică permanentă.

Starea de fapt reținută în actul

de inculpare a fost confirmată probator de prima instanță, care a completat

însă încadrarea juridică reținând în favoarea inculpatului prevederile art. 73 lit.

a) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apeluri inculpatul și partea vătămată V.N.M.

Primul a criticat hotărârea prin

nereținerea prevederilor art. 44 alin. (1) sau alin. (3) C. pen. în favoarea

sa, iar în subsidiar pentru greșita individualizare a pedepsei.

Partea vătămată a criticat la

rândul ei hotărârea instanței de fond pentru aplicarea unei pedepse într-un

cuantum redus.

Prin decizia penală nr. 191 din

10 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul disp.

art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de

partea vătămată V.N.M. împotriva sentinței penale nr. 236/F din data de 19

martie 2010 a Tribunalului București, secția I penală.

A desființat, în parte, sentința

penală apelată și rejudecând în fond:

În temeiul disp. art. 20 rap. la

art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b). C. pen. a condamnat

inculpatul G.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 174-175 C.

pen. rap. la art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64

lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

A menținut celelalte dispoziții.

În temeiul disp. art. 379 alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat apelul declarat de

inculpatul G.V. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul disp. art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. rap. la art. 300

2

C. proc. pen., art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului G.V.

În temeiul disp. art. 383 alin.

(2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a

inculpatului de la 15 iunie 2009 la zi.

În temeiul disp. art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul inculpat G.V. la plata sumei de 500

lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Această hotărâre a fost atacată

cu recurs atât de inculpatul G.V., cât și de partea vătămată V.N.M.

Reiterând motivele din apel,

inculpatul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei

atacate întrucât nu a reținut în favoarea sa prevederile art. 44 C. pen., cu

consecința pronunțării unei soluții de achitare. În subsidiar a cerut menținerea

soluției pronunțate la instanța de fond.

Recursul părții vătămate este

nemotivat.

Examinând cele două recursuri,

Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat și va fi admis ca

atare, iar recursul părții vătămate este neîntemeiat urmând a fi respins.

Așa cum s-a arătat,

inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor de la art. 44 C. pen.,

referitoare la legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal al

faptei.

Probele administrate în cauză

confirmă un atac inițiat de partea vătămată asupra inculpatului. Această

acțiune violentă a fost directă, materială, imediată și injustă, dar nu a pus

în pericol grav persoana inculpatului.

Analiza textului relevă

îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența atacului (cu caracteristicile

prevăzute la alin. (2)) și îndeplinirea efectelor acestuia pericolul grav la

care este expus cel atacat.

În cazul de față, inculpatul a

suportat o agresiune din partea părții vătămate, dar acest atac violent nu l-a

expus unui pericol grav, el suportând o lovitură în zona capului.

A reacționat spontan, aplicând la

rândul său o lovitură de cuțit inculpatului.

În acest fel prin folosirea unui

obiect vulnerant idoneu producerii rezultatului letal el a depășit limitele

unei apărări legitime, apărarea sa nefiind proporțională cu atacul.

Recursul inculpatului va fi

astfel admis, prima instanță reținând just în favoarea sa prevederile art. 73 lit.

a) C. pen. referitoare la excesul de apărare.

Pe cale de consecință urmează ca

decizia penală atacată să fie casată și menținută sentința penală nr. 236/F din

15 iunie 2009 a Tribunalului București, secția I penală.

Recursul părții vătămate V.N.M.

va fi respins ca nefondat, pedeapsa stabilită de prima instanță fiind just

individualizată în raport de criteriile prevăzute la art. 72 C. pen. și

corespunzând scopului coercitiv educativ prev. de art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul G.V.

Casează, în totalitate, decizia

penală nr. 191 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I

penală, și menține sentința penală nr. 236/F din 19 martie 2010 a Tribunalului

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2009 la 25

ianuarie 2011.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea vătămată V.N.M. împotriva deciziei penale

nr. 191 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea

apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurenta

parte vătămată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 25 ianuarie 2011.