ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 156, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 23 martie 2010, în dosarul nr. 18/120/2010, s-a admis cererea creditoarei SC B.D.P. SRL, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 4 ianuarie 2010 și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC V.C. SRL, cu sediul în Pucioasa, județul Dâmbovița. La data de 1 iunie 2010, prin sentința nr. 273, pronunțată în menționatul dosar, aceeași instanță a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, reținând că sediul debitoarei se află în circumscripția acestei instanțe.

Prin sentința nr. 335, pronunțată la data de 29 iunie 2010, în dosarul nr. 2392/120/2010, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC V.C. SRL, formulată de creditoarea B. SA, în favoarea Tribunalului Iași, cu motivarea că debitoarea și-a schimbat sediul social în județul Iași, comuna Grajduri, sat Grajduri, fiind radiată din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la data de 12 februarie 2010. Examinând, din oficiu, competența soluționării cererilor formulate de creditoarele SC B.D.P. SRL și B. SA împotriva debitoarei SC V.C.

SRL, Tribunalul Iași, prin sentința nr. 1243/S, pronunțată la data de 17 noiembrie 2010, în dosarul nr. 5662/99/2010, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în considerarea faptului că, la data formulării cererii introductive, sediul debitoarei era pe raza teritorială a acestei instanțe, după care, constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Iași, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cererilor având ca obiect insolvența debitoarei SC V.C. SRL, în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Astfel, potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006, toate procedurile prevăzute de menționata lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul, competență teritorială exclusivă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 16 C. proc. civ. Este de observat că, la data sesizării instanței cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC V.C. SRL, aceasta avea sediul social în circumscripția Tribunalului Dâmbovița, competent să soluționeze cauza, indiferent de schimbarea sediului debitoarei ulterior acestei date, conform alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe debitoarea SC V.C. SRL Grajduri, în contradictoriu cu creditorii B. SA București, R.B. SA București și SC B.D.P. SRL Făgăraș, în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.