ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 467/2011

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 156, pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița la data de 23 martie 2010, în dosarul nr. 18/120/2010, s-a admis

cererea creditoarei SC B.D.P. SRL, înregistrată pe rolul acestei instanțe la

data de 4 ianuarie 2010 și s-a dispus deschiderea procedurii generale a

insolvenței împotriva debitoarei SC V.C. SRL, cu sediul în Pucioasa, județul

Dâmbovița.

La data de 1 iunie 2010, prin sentința nr. 273,

pronunțată în menționatul dosar, aceeași instanță a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, reținând că sediul

debitoarei se află în circumscripția acestei instanțe.

Prin sentința nr. 335, pronunțată la

data de 29 iunie 2010, în dosarul nr. 2392/120/2010, Tribunalul Dâmbovița a

declinat competența soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței

debitoarei SC V.C. SRL, formulată de creditoarea B. SA, în favoarea

Tribunalului Iași, cu motivarea că debitoarea și-a schimbat sediul social în

județul Iași, comuna Grajduri, sat Grajduri, fiind radiată din Registrul

Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la data de 12 februarie 2010.

Examinând, din oficiu, competența soluționării

cererilor formulate de creditoarele SC B.D.P. SRL și B. SA împotriva debitoarei

SC V.C. SRL, Tribunalul Iași, prin sentința nr. 1243/S, pronunțată la data de

17 noiembrie 2010, în dosarul nr. 5662/99/2010, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în considerarea

faptului că, la data formulării cererii introductive, sediul debitoarei era pe

raza teritorială a acestei instanțe, după care, constatând intervenit

conflictul negativ de competență, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului

de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din

perspectiva conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița

și Tribunalul Iași, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cererilor având ca obiect insolvența

debitoarei SC V.C. SRL, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Astfel, potrivit art. 6 din Legea nr. 85/2006,

toate procedurile prevăzute de menționata lege, cu excepția recursului prevăzut

la art. 8, sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are

sediul debitorul, competență teritorială exclusivă, astfel cum rezultă din dispozițiile

art. 16 C. proc. civ.

Este de observat că, la data

sesizării instanței cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei

SC V.C. SRL, aceasta avea sediul social în circumscripția Tribunalului

Dâmbovița, competent să soluționeze cauza, indiferent de schimbarea sediului

debitoarei ulterior acestei date, conform alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei

privind pe debitoarea SC V.C. SRL Grajduri, în contradictoriu cu creditorii B.

SA București, R.B. SA București și SC B.D.P. SRL Făgăraș, în favoarea

Tribunalului Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

2

februarie 2011.