ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1280/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 258/COM din 18 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 816/103/2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Comunei Cordun. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât R.R. în contradictoriu cu pârâții Comuna Cordun - prin Primar, Consiliul Local al Comunei Cordun și pârâtul-reclamant Primarul Comunei Cordun.

S-a constatat că reclamantul-pârât are un drept de creanță asupra patrimoniului administrat de pârâți și pârâtul-reclamant, în valoare de 4.970 lei, reprezentând creșterea valorii bunurilor închiriate conform contractului nr. 1203 din 6 aprilie 1998. Au fost respinse cererile formulate de reclamantul-pârât pentru obligarea pârâtului Consiliul Local al Comunei Cordun la emiterea Hotărârii Consiliului Local pentru vânzarea grajdului de bovine și pistă betonată și pentru vânzarea grajdului nr. 1, formulate de reclamantul-pârât. A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Primarul Comunei Cordun, fiind obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 674 dolari SUA sau a echivalentului în lei a respectivei sume, reprezentând redevență neachitată către reclamantul pârât Primarul Comunei Cordun.

Au fost obligați în solidar pârâții la plata sumei de 2.806,75 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată. S-a reținut de către prima instanță că în cursul derulării contractului încheiat locatarul a efectuat lucrări de îmbunătățire a imobilului închiriat. În cursul judecății proprietarul nu și-a exprimat opțiunea, ignorând practic capătul de cerere formulat în subsidiar de chiriașul reclamant pârât. Având în vedere atât calitatea chiriașului de constructor de bună credință și prevederile art. 494 alin. (3) teza finală C. civ., cât și temeiul îmbogățirii fără justă cauză a proprietarului, capătul de cerere referitor la dreptul de creanță al reclamantului pârât s-a dovedit parțial întemeiat în limita unei creanțe în valoare de 4970 lei.

Cu privire la cererea reconvențională instanța a reținut că, chiriașul are restanțe la plata redevenței convenite cu proprietarul. In cursul judecății chiriașul a susținut că proprietarul a refuzat să primească sumele cuvenite. Refuzul proprietarului de a primi plata nu a putut fi reținut de către instanță drept o cauză care îl eliberează pe chiriaș atâta timp cât pentru o astfel de situație legiuitorul a pus la îndemâna debitorului procedura specială a ofertei reale urmată de consemnațiune reglementată de prevederile art. 586 și următoarele C. proc. civ. Între părți nu au fost asumate în mod valabil obligații de plată a vreunor majorări de întârziere, astfel încât unica sumă pe care chiriașul o datorează proprietarului este echivalentul în lei al sumei de 674 dolari SUA.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul R.R., cât și pârâtul Primarul Comunei Cordun. Prin decizia civilă nr. 70 din 17 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelurile declarate de apelantul-reclamant R.R. și apelantul-pârât Primarul Comunei Cordun, a schimbat în parte sentința apelată în sensul respingerii cererii reconvenționale. A m enținut dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, a constatării dreptului de creanță și cu privire la cheltuielile de judecată de la fond. A anulat în parte sentința apelată în sensul stabilirii competenței de soluționare a capătului de cerere privind obligarea consiliului local la emiterea unei hotărâri privind vânzarea grajdului în favoarea Secției de contencios administrativ a Tribunalului Neamț și în consecință a trimis acest capăt de cerere spre competentă soluționare.

A obligat intimatul-apelant Primarul Comunei Cordun să plătească apelantului R.R. suma de 166 lei reprezentând taxă timbru. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că acțiunea exercitată de reclamant în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 este de competența în primă instanță a tribunalului, ca instanță de contencios administrativ. Cât privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Comunei Cordun, a cererii de constatare a dreptului de creanță, cât și cu privire la cheltuielile de judecată, s-a reținut că motivele de apel sunt neîntemeiate. Î n temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 și având în vedere calitatea de parte contractantă a Primăriei Comunei Cordun, prin Primar D.A., s-a stabilit că acesta are legitimare procesuală în cauză.

Cât privește cererea de constatare a dreptului de creanță s-a reținut că locatarul este constructor de bună-credință care-l îndreptățește la despăgubiri reprezentând sporul de valoare adus bunului. Referitor la redevența restantă, s-a reținut că plata acesteia a fost făcută pe parcursul judecății, așa cum rezultă din chitanțele atașate în apel și din ordinul de plată nr. 1 din 01 iunie 2009 . Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei Cordun invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În dezvoltarea în fapt a recursului, pârâtul a susținut, în esență, următoarele: - În considerentele deciziei nu se regăsește nici un motiv avut în vedere de instanța de apel care să conducă la soluția adoptată.

- În ceea ce privește dreptul de creanță stabilit pentru valoarea de 4.970 lei din lucrările dosarului în nici un caz nu se poate desprinde concluzia certă că domnul R.R. se înscrie în ipoteza constructorului de bună credință atâta timp cât acesta nu și-a executat de bunăvoie cel puțin două obligații contractuale asumate: să plătească chiria la termenele fixate prin contract, să folosească bunul închiriat după destinația care rezultă din contract. - Expertul evaluator a indicat în concluziile sale din raport faptul că nu a fost probat acordul recurentului pentru modificările aduse grajdului. - În concluzie chiriașul care execută modificări la construcție, cu intenția clară de a modifica destinația imobilului închiriat și care nu își execută obligația privind plata chiriei nu poate în nici un caz să se înscrie în poziția constructorului de bună credință.

- La dosarul cauzei nu au fost depuse documente justificative a cheltuielilor presupuse a fi efectuate în condițiile în care chiar expertul a arătat că „valoarea estimată a lucrărilor efectuate de reclamant este de 2.270 lei, pentru lucrări de construcții și 2.700 lei pentru lucrări de racord electric. - Pârâții-reclamanți reconvenționali au efectuat cheltuieli constând în onorariul expertului contabil, onorariu care trebuie pus în sarcina reclamantului sau în subsidiar să se compenseze această sumă cu cheltuielile de expertiză efectuate de partea adversă. - Instanța competentă să judece cauza în totalitatea ei este instanța de contencios administrativ-fiscal. - Raportat la natura juridică a bunului supus închirierii recurentul a susținut că dreptul de creanță este indisolubil legat de îmbunătățirile pretins a fi fost aduse bunului proprietatea recurentului, bun care a fost închiriat conform actului intervenit între părți.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea în totalitate a acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de fond și de apel, iar în subsidiar compensarea acestor cheltuieli. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și a anexat înscrisuri. Recursul nu este fondat. Recurentul și-a motivat recursul pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., însă din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. se constată că hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Motivarea este clară, concisă, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Criticile ce vizează modul de soluționare a capătului de cerere privind constatarea dreptului de creanță privesc o chestiune de fapt tranșată de instanța de apel. Această chestiune se circumscrie aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii recurate, încât nu pot fi supuse controlului instanței de recurs.

Reținând calitatea chiriașului de constructor de bună credință raportat la starea de fapt stabilită, care îl îndreptățește la despăgubiri, instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 494 alin. (3) teza finală C. civ. Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel a reținut corect că prima instanță a acordat cheltuielile de judecată care au fost efectuate în legătură cu capătul de cerere din acțiune admis și că față de soluția dată cererii reconvenționale nu poate opera compensarea cheltuielilor de judecată, respectând prevederile art. 274, art. 276 C. proc. civ.

În mod legal instanța de apel a reținut competența de soluționare a capătului de cerere privind obligarea Consiliului Local al Comunei Cordun la emiterea unei hotărâri pentru vânzarea grajdului de bovine și pistă betonată și pentru vânzarea grajdului nr. 1 formulat de reclamant, în favoarea Secției de contencios administrativ a Tribunalului Neamț, față de temeiul de drept al acțiunii – art. 8 din Legea nr. 554/2004 și natura actului ce se cere a se perfecta. În ce privește competența de soluționare a capătului de cerere privind constatarea dreptului de creanță și a cererii reconvenționale în mod corect s-a reținut competența instanței comerciale, având în vedere că în cauză, contractul de închiriere perfectat de părți are ca obiect bunuri proprietate privată și nu este un contract asimilat actului administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI CORDUN împotriva deciziei civile nr. 70 din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.