ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1280/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 258/COM din 18 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.

816/103/2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Primarul Comunei Cordun.

A fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamantul-pârât R.R. în contradictoriu cu pârâții

Comuna Cordun - prin Primar, Consiliul Local al Comunei Cordun și

pârâtul-reclamant Primarul Comunei Cordun.

S-a constatat că

reclamantul-pârât are un drept de creanță asupra patrimoniului administrat de

pârâți și pârâtul-reclamant, în valoare de 4.970 lei, reprezentând creșterea

valorii bunurilor închiriate conform contractului nr. 1203 din 6 aprilie 1998.

Au fost respinse

cererile formulate de reclamantul-pârât pentru obligarea pârâtului Consiliul

Local al Comunei Cordun la emiterea Hotărârii Consiliului Local pentru vânzarea

grajdului de bovine și pistă betonată și pentru vânzarea grajdului nr. 1,

formulate de reclamantul-pârât.

A fost admisă în parte cererea

reconvențională formulată de pârâtul-reclamant Primarul Comunei Cordun, fiind

obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 674 dolari SUA sau a echivalentului

în lei a respectivei sume, reprezentând redevență neachitată către reclamantul

pârât Primarul Comunei Cordun.

Au fost obligați în solidar

pârâții la plata sumei de 2.806,75 lei către reclamant reprezentând cheltuieli

de judecată.

S-a reținut de către prima

instanță că în cursul derulării contractului încheiat locatarul a efectuat

lucrări de îmbunătățire a imobilului închiriat.

În

cursul judecății proprietarul nu și-a exprimat opțiunea,

ignorând practic capătul de cerere formulat în subsidiar de chiriașul reclamant

pârât. Având în vedere atât calitatea chiriașului de constructor de bună

credință și prevederile art. 494 alin. (3) teza finală C. civ.,

cât și temeiul îmbogățirii fără justă cauză a

proprietarului, capătul de cerere referitor la dreptul

de creanță al

reclamantului pârât s-a dovedit parțial întemeiat în limita unei creanțe în

valoare de 4970 lei.

Cu privire la cererea

reconvențională instanța a reținut că, chiriașul are restanțe la plata

redevenței convenite cu proprietarul. In cursul judecății chiriașul a susținut

că proprietarul a refuzat să primească sumele cuvenite. Refuzul proprietarului

de a primi plata nu a putut fi reținut de către instanță drept o cauză care îl

eliberează pe chiriaș atâta timp cât pentru o astfel de situație legiuitorul a

pus la îndemâna debitorului procedura specială a ofertei reale urmată de

consemnațiune reglementată de prevederile art. 586 și următoarele C. proc. civ.

Între părți nu au fost asumate în mod valabil obligații de plată a vreunor

majorări de întârziere, astfel încât unica sumă pe care chiriașul o datorează

proprietarului este echivalentul în lei al sumei de 674 dolari SUA.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât

reclamantul R.R., cât și pârâtul Primarul Comunei Cordun.

Prin decizia civilă nr. 70 din 17 septembrie 2010

Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis apelurile declarate de apelantul-reclamant R.R. și apelantul-pârât

Primarul Comunei Cordun, a schimbat în parte sentința apelată în sensul

respingerii cererii reconvenționale. A m

enținut

dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea excepției lipsei calității

procesuale

pasive, a constatării dreptului de creanță și cu privire la cheltuielile de

judecată de la fond.

A anulat în parte

sentința apelată în sensul stabilirii competenței de soluționare a

capătului

de cerere privind obligarea consiliului local la emiterea unei hotărâri privind

vânzarea grajdului în favoarea Secției de

contencios administrativ a Tribunalului Neamț și în

consecință a trimis

acest capăt de cerere spre competentă soluționare. A obligat intimatul-apelant

Primarul Comunei Cordun să plătească apelantului R.R. suma de 166 lei

reprezentând taxă timbru.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că

acțiunea exercitată de reclamant în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 este de

competența în primă instanță a tribunalului, ca instanță de contencios

administrativ.

Cât privește modul de soluționare a excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Comunei Cordun, a cererii de

constatare a dreptului de creanță, cât și cu privire la cheltuielile de

judecată, s-a reținut că motivele de apel sunt neîntemeiate. Î

n temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 215/2001 și având în vedere

calitatea de parte contractantă a

Primăriei Comunei Cordun, prin Primar D.A., s-a stabilit că acesta are

legitimare procesuală în cauză.

Cât privește cererea de constatare a dreptului de

creanță s-a reținut că locatarul

este

constructor de bună-credință care-l îndreptățește la despăgubiri reprezentând

sporul

de valoare adus bunului.

Referitor la redevența restantă, s-a reținut că plata

acesteia a fost făcută pe parcursul judecății, așa

cum rezultă din chitanțele atașate în apel și din ordinul de plată nr. 1

din 01 iunie 2009

.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul

Primarul Comunei Cordun invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În dezvoltarea în fapt a recursului, pârâtul a

susținut, în esență, următoarele:

- În considerentele deciziei nu se regăsește nici un

motiv avut în vedere de instanța de apel care să conducă la soluția adoptată.

- În ceea ce privește dreptul de creanță stabilit

pentru valoarea de 4.970 lei din lucrările dosarului în nici un caz nu se poate

desprinde concluzia certă că domnul R.R. se înscrie în ipoteza constructorului

de bună credință atâta timp cât acesta nu și-a executat de bunăvoie cel puțin

două obligații contractuale asumate: să plătească chiria la termenele fixate

prin contract, să folosească bunul închiriat după destinația care rezultă din

contract.

- Expertul evaluator a indicat în concluziile sale din

raport faptul că nu a fost probat acordul recurentului pentru modificările

aduse grajdului.

- În concluzie chiriașul care execută modificări la

construcție, cu intenția clară de a modifica destinația imobilului închiriat și

care nu își execută obligația privind plata chiriei nu poate în nici un caz să

se înscrie în poziția constructorului de bună credință.

- La dosarul cauzei nu au fost depuse documente

justificative a cheltuielilor presupuse a fi efectuate în condițiile în care

chiar expertul a arătat că „valoarea estimată a lucrărilor efectuate de

reclamant este de 2.270 lei, pentru lucrări de construcții și 2.700 lei pentru

lucrări de racord electric.

- Pârâții-reclamanți reconvenționali au efectuat

cheltuieli constând în onorariul expertului contabil, onorariu care trebuie pus

în sarcina reclamantului sau în subsidiar să se compenseze această sumă cu

cheltuielile de expertiză efectuate de partea adversă.

- Instanța competentă să judece cauza în totalitatea

ei este instanța de contencios administrativ-fiscal.

- Raportat la natura juridică a bunului supus

închirierii recurentul a susținut că dreptul de creanță este indisolubil legat

de îmbunătățirile pretins a fi fost aduse bunului proprietatea recurentului,

bun care a fost închiriat conform actului intervenit între părți.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea în totalitate

a acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, obligarea reclamantului la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de fond și de apel, iar

în subsidiar compensarea acestor cheltuieli.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat și a anexat înscrisuri.

Recursul nu este fondat.

Recurentul și-a motivat recursul pe dispozițiile art.

304 C. proc. civ., însă din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304

pct. 7 C. proc. civ. se constată că hotărârea cuprinde în considerente

argumentele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată și motivele

pentru care au fost înlăturate cererile părților, oferind posibilitatea

verificării temeiniciei și legalității ei.

Motivarea este clară, concisă, conducând în mod logic

și convingător la soluția din dispozitiv, respectând astfel prevederile art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Criticile ce vizează modul de soluționare a capătului

de cerere privind constatarea dreptului de creanță privesc o chestiune de fapt

tranșată de instanța de apel. Această chestiune se circumscrie aspectelor de

netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii recurate, încât nu pot fi supuse

controlului instanței de recurs.

Reținând calitatea chiriașului de constructor de bună

credință raportat la starea de fapt stabilită, care îl îndreptățește la

despăgubiri, instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 494 alin. (3)

teza finală C. civ.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de

apel a reținut corect că prima instanță a acordat cheltuielile de judecată care

au fost efectuate în legătură cu capătul de cerere din acțiune admis și că față

de soluția dată cererii reconvenționale nu poate opera compensarea

cheltuielilor de judecată, respectând prevederile art. 274, art. 276 C. proc.

civ.

În mod legal instanța de apel a reținut competența de

soluționare a capătului de cerere privind obligarea Consiliului Local al

Comunei Cordun la emiterea unei hotărâri pentru vânzarea grajdului de bovine și

pistă betonată și pentru vânzarea grajdului nr. 1 formulat de reclamant, în

favoarea Secției de contencios administrativ a Tribunalului Neamț, față de

temeiul de drept al acțiunii – art. 8 din Legea nr. 554/2004 și natura actului

ce se cere a se perfecta.

În ce privește competența de soluționare a capătului

de cerere privind constatarea dreptului de creanță și a cererii reconvenționale

în mod corect s-a reținut competența instanței comerciale, având în vedere că

în cauză, contractul de închiriere perfectat de părți are ca obiect bunuri

proprietate privată și nu este un contract asimilat actului administrativ în

sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, se apreciază că

hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte

urmează a respinge recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI

CORDUN împotriva deciziei civile nr. 70 din 17 septembrie 2010 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.